2009-11-14

Regula celor 50% in politica si economie

P.P.S Astazi mi-am dat seama de un lucru care duce la eficienta de 50% economica.

La orice unitate de productie (precum un departament dintr-o firma), nivelul cererii are o fluctuatie statistica, cea mai obisnuita fiind forma de cloptot al lui Gaus.

Daca dimensionam unitatea de productie la nivelul mediu al cererii, atunci 50% din timp unitatea va primii mai putine cereri decat poate procesar, dar 50% din timp va primi mai mult decat poate procesa. Pentru a avea un raspuns fara intarzieri in majoritatea timpului (98-99% din timp), sistemul trebuie dimensionat cam la dublu capacitatii medii.

Asta inseamna ca ori resursele sunt folosite "ineficient" (50% din timp resursele stau nefolosite), ori sistemul functioneaza prost 50% din timp (se formeaza cozi). Din aceasta dielema nu putem scapa :)

Se poate obtine un nivel de utilizare a resurselor aproape de 100% doar in cazuri punctuale, in care resursele sunt extrem de scumpe, iar timpul pierdut in coada de procesare este mai ieftin decat adaugarea de resurse. Totusi, daca suficient de multe sisteme aplica acest sistem (creaza cozi la intrare), sistemul ajunge aproape de blocare, sistemele fiind aproape tot timpul blocate asteptand la coada altui sistem.


Inceputul initial:

O problema clasica de informatica este ordonarea unor date pe o banda de stocare, astfel incat timpul mediu de access sa fie minim. Un exemplu de zi cu zi este depozitarea unor unelte astfel incat timpul mediu necesar scoaterii din dulapuri sa fie minim.

Problema originala are o solutie optima : datele trebuiesc ordonate crescator dupa raportul dintre probabilitatea de accesare si dimensiunea datelor.

In lumea practica, optimul inseamna ordonarea dupa cat de des este folosita unealta/haina/documentul, ponderat cu dimensiunea. Adica o drujba folosita des ar putea fi depozitata mai departe decat o surubelnita mica folosita ceva mai rar, pentru ca drujba ocupa mult mai mult spatiu, dar in general lucrurile folosite des trebuie depozitate cat mai aproape.


Ce este interesant, este ca poti obtine cam jumate din eficienta optima cu o regula simpla: intotdeauna pui ultima infomatie/unealta folosita in fruntea listei (cat mai aproape), urmand ca elementele existente sa se duca mai departe in lista. Regula este departe de a fi optima, dar asigura cu efort mic o medie a eficientei destul de buna (50%).

Se mai spune ca un manager bun ia cam 50% din decizii optime, iar un manager slab chiar mai putin. Poate ca de fapt, societatea ca ansamblu nu poate sa atinga in mod natural decat 50% din eficienta maxima posibila. Poate ca mai bine de atat nu se poate ...

De exemplu un sistem politic va fi mereu susceptibil coruptiei, iar aceasta coruptie va "manca" 50% din eficienta maxima (teoretica) a sistemului. Pe de alta parte, un astfel de sistem inperfect s-ar putea sa fie optim ca si cost si risc al societatii. Pe perioare scurte au existat guvernari care au depasit 50% eficienta (ma gandesc la Germania nazista de exemplu). Totusi aceste sisteme s-au dovedit instabile in esenta, producand pierderi teribile in urma lor.

Stiu, sunteti curiosi unde vreau sa ajung. Ce vreau sa argumentez este ca acest sistem politic din Romania, corupt, imperfect cum este, poate sa atinga macar standardul de 50% eficienta din optim cu conditia sa ... votam intotdeauna raul cel mai mic dintre alegerile posibile. Asta este similar cu a pune cel mai la indemana unealta cea mai folosita. Daca nu facem asta, s-ar putea sa obtinem mult mai putin decat cei 50% eficienta.

Pentru cine nu s-a prins, va recomand sa mergeti la vot chiar daca sunteti dezamagiti. Votati macar raul cel mai mic !



P.S. As indrazni sa postulez ca doar 50% din economie se poate privatiza cu pastrarea unui sistem economic stabil pe termen lung. Privatizarea peste 50% duce la ... crize precum cea care a erupt in SUA.

4 comentarii:

Adi Oltean spunea...

Salut Mihai,

Foarte interesant. Dupa cate stiu problema e bine studiata in (micro)economie, deoarece e important ca o unitate economica sa nu investeasca cu mult mai mult decat este necesar. Pe de alta parte orice gatuire (bottlenck) atat la nivelul de aprovizionare cat si producere trebuie evitata pentru ca duce la devalorizarea "equity".

Cateva observatii:
1) ineficienta este de obicei mult mai apropiata de 100% (sa zicem 80% nu 50%) deoarece de obicei fluctuatiile sunt prezise destul de bine de dept. de marketing (in special la un volum mare al productiei). Fluctuatiile pot include cresterea de vanzari in anumite perioade (weekend, sarbatori, etc) sau pot fi fluctuatii necontrolate.
2) anumite fluctuatii pot fi controlate prin devalorizare controlata (i.e. marirea preturilor, inventory control).
3) sistemul e adaptiv (daca ne uitam la graficul de cerere/oferta). Daca compania merge la capacitate maxima, intr-adevar se ajunge la o ineficienta, insa clientii de obicei vor folosi produse de la alti concurenti.
4) de multe ori, ineficienta e legata de modelul de crestere al firmei. Un nou departament al unei firme nu e proiecat sa lucreze la capacitate maxima din prima zi (cresterea volumului de clienti ia timp, anumite eficiente organizatorice sau in executie iau timp, etc)


P.S. o carte buna pe acest subiect: http://www.amazon.com/Economics-Strategy-David-Besanko

Mihvoi spunea...

Legile statistice fac intr-adevar ca in sistemele mari, fluctuatiile medii sa fie mai mici (procentual fata de marimea masurata).

De exemplu daca mergi la serviciu la 2 statii de tranvai si faci in medie 10minute, plus/minus 5minute, ai o abatere medie de 50%. Daca ai un drum de 100minute, abaterea este mai mare (sa spunem plus/minus 20minute), dar procentual abaterea este de 20%.


Pot sa cred ca firmele suficient de mari ajung la o eficienta globala de 80% din optimul de care este capabil sistemul respectiv. Dar, la nivel microeconomic, eficienta va fi probabil tot aproape de 50%. Nu este un paradox, pur si simplu maximul global al eficientei firmei nu se realizeaza cand ocuparea resurselor la nivel micro este de 80%.

S-ar putea ca numarul de oameni necesari sa fie 80% din optim. Ocuparea lor cu task-uri insa nu poate sa ajunga la 80% decat pe hartie. Fluctuatia statistica a task-urilor va crea burst-uri de comenzi care vor crea cozi de procesare care vor bloca activitatea altor resurse, si la un moment dat eficienta reala va incepe sa scada.

Maximul teoretic la nivel micro este probabil in jur de 75%. Se obtine aplicand o regula de tipul "cand nu mai am loc intr-un birou, inchiriez o nou camera; cand doua birouri stau pe jumatate goale, le comasez". O astfel de regula face ca birourile sa fie pline intre 50%-100%, deci in medie ne putem astepta la o incarcare de 75%. Incercarea de a creste gradul de ocupare va face probabil sa se consume mai mult timp cu mutatul decat se economiseste.

In realitate nu multe resurse se pot gestiona spre 75%, din diferite alte limitari, de exemplu nu poti inchiria o noua camera exact cand doresti fara costuri suplimentare.

Mihai Luțescu spunea...

Mi se pare că analiza ta iniţială este eronată. Din faptul că
50% din timp vin mai puţine cereri decât capacitatea maximă nu
înseamnă că se pierde din capacitatea maximă, întrucât diferenţa
va fi utilizată la procesarea cozilor..

Astfel pentru un sistem dimensionat la volumul cererii, chiar cu
fluctuaţii simetrice ale cererii, se vor utiliza resursele 100%.

Din fluctuaţiile simetrice poţi zice doar că 50% din timp cozile vor fi în creştere şi 50% din timp în scădere, lungimea lor fiind in medie constantă.

Mihai Voicu spunea...

Un sistem dimensionat la media cererii poate fi utilizat 100% doar daca clientii nu renunta dupa o lungime a cozii incolo. Sigur multumiti nu sunt sa stea la coada, calitatea serviciului va fi nesatisfacatoare. La o aplicatie Internet apare timeout si trebuie reinceputa tranzactia sau clientul cauta alt site. In cazul unui spital e mai "simplu", dispar din coada "natural".

Facebook