2010-02-28

Despre banii ca datorie ... altfel


Despre banii ca datorie ... altfel

P.S. Nu sunt economist, daca imi scapa ceva va rog sa ma corectati.


Un documentar celebru critica crearea banilor "ca datorie" - "money as debt". Eu am ajus la concluzia ca este esential sa existe o datorie pentru ca bancnotele de hartie sa aibe valoare.

Banii chiar asta sunt : o hartie care iti da dreptul sa revendici anumite bunuri si servicii. Cand banii erau acoperiti in aur, ei certificau datoria bancii emitente de a returna acel aur in schimbul bancnotei. Returnarea bancnotei la banca reprezinta stingerea acelei datorii a imprumutatului catre banca care l-a imprumutat.

A avea bani este ca si cum ai fi prestat cuiva un serviciu, iar el se obliga sa iti presteze in schimb alt serviciu. Bancnota luata ca salariu este un act care spune ca tu ai prestat acel serviciu (catre societate), iar societatea este datoare sa iti dea la schimb niste servicii echivalente.


Ce da valoare banilor ?

Ce este deosebit la bani fata de un contract clasic este ca nu exista cineva anume care isi asuma datoria de a-ti furniza acel serviciu in schimbul banilor. Atunci cine asigura faptul ca acea datorie va fi onorata ?

Intr-un fel statul se obliga sa asigure o valoare relativ constanta a banilor, prin politica monetara si ne-emiterea a prea multi bani in sistem. Banca centrala ar trebui sa se asigure ca cineva va fi interesat sa ofere bunuri si servicii in valoare similara contra banilor existenti pe piata.

Ce motiveaza o persoana/firma sa primeasca bancnote (simple hartii in fapt) in schimbul unor bunuri si servicii cu valoare indiscutabila ? Dincolo de conventia sociala a valorii banului, singura motivatie obiectiva este faptul ca acea persoana/firma datoreaza acele bancnote catre stat sau catre o banca (daca nu direct, printr-un lant de datorii). Eventual datoria aceea este garantata cu alte bunuri palpabile ale persoanei/firmei, precum bunuri imobiliare.


Deci valoarea banilor pe piata este data de fapt de cantitatea de datorie pe care le au actorii de pe piata catre emitenti (banci centrale, banci). Daca nimeni nu ar datora nici un ban altcuiva dintr-o anumita moneda, atunci valoare banilor din acea moneda s-ar putea stinge brusc - nimeni nu ar avea nevoie sa posede astfel de bancnote, le-ar putea inlocui cu alta moneda. Chiar in cazul in care statul s-ar obliga sa dea ceva in schimbul bancnotelor ca sa le ofere o anumita valoare, tot o datorie s-ar numi.


Statul s-ar putea obliga sa stinga contra bancnotelor impozite pe teren, taxe si eventual sa ofere bunuri produse de catre companii de stat, energie, etc. Totusi, statul poate oferi doar o mica parte din bunurile si serviciile tranzactionate pe piata (exceptand statul totalitar). Valoarea de piata efectiva a banilor este data in cea mai mare parte de datoriile pe care fiecare le are fata de alte entitati, precum bancile. Pentru aceasta datorie fiecare este motivat sa schimbe rezultatul muncii lui contra acestor hartii - bancnotele.


Banii ca datorie (varianta pozitiva)

Odata existand o valoare de fapt a banilor, oamenii pot sa se imprumute de la banci. Imprumutul de bani de la o banca inseamna un contract de tipul : "doresc sa beneficiez acum de produsele societatii (prin banii imprumutati) iar in schimb ma oblig sa produc pe viitor societatii o valoare echivalenta de bunuri, prin care voi recupera din societate bancnotele pe care le datorez bancii plus dobanda".

Daca exista foarte multi datori, exista o "cerere" de bancnote pe piata, ceea ce da valoare banilor. Daca nu ar exista nici o datorie, nu ar exista o motivatie obiectiva pentru a produce bunuri in schimbul unei anumite monede. Daca nimeni nu ar avea anumite datorii in acea moneda, agentii economici ar putea decide oricand sa ceara in schimb alta moneda.

In lipsa unei acoperiri a monedei in ceva palpabil (aur, energie), valoarea monedei are sens doar in conditiile existentei unor actori pe piata care au nevoie sa obtina acea moneda pentru a stinge o datorie (de obicei catre banci).

Ar mai trebui subliniat fapul ca pentru ca orice datorie sa fie onorata este nevoie de existenta unui organism statal, care poate pedepsi pe cel care nu isi respecta datoria, altfel fiecare ar imprumuta bani, ar cumpara produse si apoi nu ar mai returna imprumutul.


Moneda privata

Exista opinii privind eliminarea monopolului statului asupra emisiei de moneda. Cum ar putea functiona un astfel de sistem, in care fiecare banca isi poate emite moneda ei ?

In primul rand sistemul nu este total S.F., in sensul ca exista deja implementat la scara mica de catre unii operatori economici mari. De exemplu RATB emite tichete in schimbul banilor. Aceste tickete (si mai nou portofelele electronice) constituie un fel de moneda cu care pot cumpara o gama redusa de servicii de transport (autobuz sau tramvai). Pot imagina situatii in care schimb un bilet RATB cu o paine, pentru ca eu nu am nevoie de acel serviciu, iar producatorul painii are.

Operatorii de telefonie pot oferi unele servicii (download melodii) in schimbul minutelor de pe cartela prepaid. Tot un fel de bancnota este.

Un instalator ar putea cumpara paine o luna in schimbul unui bilet in care promite X ore de munca. Orice posesor al hartiei va putea revendica de la el prestarea "gratuita" a acelor ore de munca in domeniu instatiilor sanitare. Datoria se va stinge prin returnarea hartiei catre emitator.

Problema cu bancnotele emise in nume personal este ca ele au o utilizare restransa (poate am nevoie de electrician in loc de instalator) si au un mare risc. Chiar in conditiile in care rspectivul nu poate fugii de datorie, tot exista riscul ca el sa sufere un accident care sa-l puna in imposibilitatea de a presta serviciul promis.

Cum ar functiona insa un sistem monetar privatizat cu convertibilitate mai generala, si fara existenta unui suport paralel de monede nationale ?


Moneda de-nationalizata

Intr-un prim pas, unele bresle (instalatorii) ar putea emite o moneda mai sigura, prin distribuirea riscului. Participantii intra intr-un sistem in care promit breslei prestarea a X ore de munca, iar in schimb primesc niste "bancnote" prin care breasla promite detinatorului X ore de munca de instalatii de o anumita calificare. Cu aceasta "bancnota" un cetatean poate contracta orice instalator din breasla pentru acele ore de munca sau direct breasla.

Fiecare instalator va putea initial sa cumpere bunuri in schimbul acestor "bancnote" (ele au valoare mai stabila decat promisiunea in nume propriu), dar mai apoi el va trebui sa recupereze suma respectiva plus dobanda pentru a stinge datoria catre breasla. Eventual el poate presta acele servicii prin intermediul breslei - dupa cum am spus, in lipsa instalatorilor de pe piata, oamenii pot pretinde direct breslei acele ore de munca.

Cel mai avantajos este contactarea directa a instalatorului preferat. Daca este foarte "cautat", instalatorul poate sa taxeze mai mult decat ora promisa catre breasla. Instalatorii mai slabi vor gasi mai greu de lucru, deci vor fi in situatia sa dea ora mai "ieftin" decat cand au promis-o breslei. Ora respectiva de munca devine supusa legilor pietei conform cu cererea si oferta.

Dezavantajul unui astfel de sistem este ca un om prevazator ar trebui sa aibe "bancnote" emise de cat mai multe bresle, si nici atunci nu ar fi sigur ca poate gasi pe cineva sa le primeasca pentru serviciul de care are nevoie.


Moneda emisa de banci private (exercitiu de imaginatie, sistemul este utopic in aceasta forma)

Dupa modelul breslei instalatorilor, bancile ar putea emite jetoane de tipul "o unitate monetara munca" (similar cu bancnotele). Initial banca evalueaza valoarea de piata a fiecarei ore de munca sau alt serviciu, si emite fiecarui participant un "imprumut" in valoare de acel numar de unitati munca. In functie de pregatirea participantului, ora sa munca poate sa reprezinte mai multe sau mai putine unitati (la fel cu banii obisnuiti).

Pentru ca banii sa aiba valoare, participantii la joc trebuie sa aiba datoria de a returna acele unitati monetare, sau altceva. In loc de datoria munca se poate lua "garantia bun imobiliar". Important este sa existe ceva de pierdut daca nu recuperezi de pe piata acele unitati monetare (bancnote). Actorii vor incerca sa recupereze din piata (practic de la alti participanti la joc) unitatile emise.

Atata timp cat jetoanele (bancnotele) de pe piata sunt in numar egal cu imprumutul plus dobanda, toti isi pot recupera jetoanele la valoare apropiata de munca promisa, si toti pot primi in schimb munca echivalenta jetoanelor castigate. Daca insa banca emite si alte jetoane pe care le cheltuieste pe piata, dupa ce toti actorii isi recupereaza jetoanele datorate vor ramane cativa cetateni cu niste jetoane pe care nu le mai datoreaza nimeni, deci nu mai au cautare si valoare. Bineinteles jocul poate continua foarte mult pana se prinde cineva ca existe jetoane fara acoperire (inflatie).

Practic echivalarea in ore munca nu are o semnificatie decat la initializarea jocului si eventual la intarirea increderii in valoarea acelor jetoane (daca banca garanteaza alternativ fortarea imprumutatilor la acea munca). Intr-o piata libera valoarea respectivelor jetoane este data similar cu banii obisnuiti, dar nu fata de masa de produse ci fata de datoria existenta. Daca exista in circulatie de doua ori mai multe jetoane decat datorie, jetoanele valoreaza in medie jumatate din valoarea pe care o aveau initial (inflatie).


Consecinte ale emiterii de bani de catre banci private

Banii emisi de banci private pot fi si ei supusi inflatiei prin anumite inginerii ale bancilor. Este de cercetat daca numite patternuri de circulatie ale acestor monede nu pot genera crize artificiale de lichiditate, cu cresterea artificiala a costului munca pentru a recupera jetoanele datorate.

Banii emisi de banci private sunt mai putin convertibili. Doar datornicii acelei banci au interes direct sa castige acei bani (jetoane), ceilalti trebuie sa aiba doar incredere ca peste o vreme cineva va mai avea nevoie sa returneze acei bani. Daca banca emite jetoane ne-imprumutate, dupa returnarea tuturor datoriilor raman jetoane fara cerere.

Pentru siguranta, fiecare ar trebui sa-si pastreze un cos de monede private, si sa verifice tot timpul bonitatea fiecarei banci. Daca multi datornici din regiunea unei banci intra in incapacitate de plata, jetoanele respective datorate raman fara acoperire, deci cineva poate ramane cu jetoane fara valoare (in practica va scade valoarea tuturor jetoanelor).


Menirea banilor

Am vazut cum banii "de hartie" (care nu satisfac direct o nevoie precum produsele) au valoare doar in conditiile unei cereri de bani. Orice cerere de bani este generata de un lant de nevoi, iar acest lant nu se poate termina decat printr-o datorie catre emitentul bancnotei, pentru ca banul simbolic nu poate satisface el insusi o nevoie. Bucatelele de aur folosite ca bani puteau macar satisface nevoia de bijuterii, dar banii de hartie folositi directi (la foc) nu pot satisface decat o infima parte din valoarea lor simbolica.

In parte banii ar putea sa capete o valoare obiectiva prin existenta unei entitati (stat) care sa detina anumite capacitati de productie (extractie petrol) si sa promita detinatorilor satisfacerea acelor nevoi de energie. Un stat utopic ar putea emite si impartii aceste bancnote egal fiecarui cetatean, iar prin legile pietei ei ar primi energie si alte bunuri derivate. Un stat minimal insa nu poate da o valoare intrinseca unei monede decat ... imprumutand bani la banci si apoi la cetateni.

In lipsa unui stat maternal utopic care are grija de fiecare, si in lipsa altui emitator care ii poate acoperii total in produse care satisfac nevoi directe (aur, energie, munca), banii au valoare in conditiile in care sunt datorati catre emitator si in conditiile in care datornicii sunt in stare sa ofere societatii valoarea asociata acelor bani la momentul imprumutului.




O sa ma opresc momentan aici, dar intentionez sa public o continuare a articolului cu consecintele care decurg din acest model al banilor ca "datorie". Ipoteza mea este ca modelul ar putea descrie destul de bine economia actuala, poate chiar si mecanismul crizei financiare recente.

P.S. Vezi si continuarea : comportarea banilor datorie


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului

2010-02-16

Nu cumparati de la Altex

Nu cumparati de la Altex !

Acesta este protestul meu impotriva Altex, ca urmare a unui incident petrecut recent.

Pe scurt, Altex a refuzat sa ofere garantie la un gadget cumparat de la ei, care s-a dovedit a fi crapat destul de rau. Ca argument al faptului ca nu l-am fortat in nici un fel, le-am aratat ca unul din cele doua produse identice prezentate in stand avea o crapatura similara fiind sigilat.

Din fericire paguba nu a fost mare de data asta, dar ce se intampla daca cumparam ceva mai scump ? Nu mi se pare normal si etic ca o firma sa puna in vanzare produse cu defecte de fabricatie si sa nu isi asume nici o raspundere pentru ele. Intr-o zi o firma ar putea sa vanda stocul de rebuturi ambalate frumos, iar cei care nu observa pe loc ... ghinion.


Detalii

Am cumparat produsul de la Altex Liberty Center in data de 12/02/2010. M-am prezentat cu bonul in data de 16/02/2010 in jurul orei 19. Probabil as fi ajuns mai repede daca l-as fi scos din cutie imediat dupa cumparare. Produsul era o mica lampa USB pentru laptop marca "Tuadia", importat de "Prolad SRL". Nu ma asteptam sa tina o viata, dar nici sa fie deja spart, cu suportul flexibil inutilizabil.


Cum s-au desfasurat ostilitatile

Doamna de la casierie m-a trimis la "baiatul de la stand". Baiatul de la stand m-a luat cu "daca veneati in 48ore...", apoi cu "ne certam pentru 15RON?". I-am spus politicos ca daca nu inseamna nimic 15RON sa imi dea el acei bani. L-am intrebat daca produsul are garantie si mi-a spus ca are 6luni.

A mers spre depozit si a verificat cu alt barbat, apoi a venit explicandu-mi ca pe bon scrie ca nu acopera defecte aparute in urma proastei utilizari. I-am aratat din nou aparatul sigilat care era spart de asemenea.

Fiind o paguba nu foarte mare, am plecat comunicandu-i ca voi scrie un articol. Am mai comunicat si casierei inca o data ca produsul a fost spart iar persoana de la stand a refuzat sa mi-l schimbe. Ea a schitat un ridicat din umeri iar eu am plecat.

Am ramas cu un gust usor amar si cu dorinta sa fac ceva impotriva unor astfel de practici. Si ce poate fi mai meritat decat a comunica si altora experienta mea si a ii indemna sa nu cumpere de la Altex, pentru ca risca sa cumpere produse defecte si fara nici o garantie ?


Incheiere

Comerciantii romani nu au inteles inca ca un client multumit aduce 10 alti clienti, iar un client nemultumit sperie 100. Este una dintre materiile la care societate romaneasca este inca corigenta.

Cei mai buni comercianti din Romania sunt ... cetateni de alta nationalitate, de exemplu turci. Sunt vanzatori care te fac sa te simti realmente bine si sa revi la magazinul lor, chiar daca ai anumite probleme.

De exemplu am cumparat de la un mic magazin de gadgeturi din pasajul metrou de la iesirea spre Hanul lui Manuc. Am cumparat prima data un hub USB care s-a dovedit a fi de viteza mica (USB 1.1). Am mai cumparat altul si am cerut explicit sa fie de mare viteza (USB 2.0), dar s-a dovedit a functiona tot la viteza de USB 1.1. M-am dus cu ambele inapoi. La primul deja nu mai aveam ambalajul si scrisesm pe el cu markerul. Vanzatorul mi le-a schimbat cu alt produs cu pret echivalent, insistand sa imi dea si restul pe care intentionam sa il las. Bineinteles ca acolo nu ma feresc sa revin.

Ce putem face pentru imbunatatirea serviciilor magazinelor ? In primul rand sa spunem ce experiente pozitive si negative avem si sa boicotam magazinele care fac probleme. Astfel, pana la urma, comerciantii vor realizeza ca este mai profitabil pentru ei sa ofere servicii de calitate.

Pentru pagube mai mari exista si protectia consumatorului. Sotia a reusit sa primeasca banii inapoi pe un mobil care a fost de vreo 3 ori in garantie si continua sa aibe aceeasi problema. La inceput nu au vrut sa execute clauza de garantie, dar dupa ce i-a somat protectia consumatorului s-au executat foarte rapid. Probabil au luat si amenda.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului

2010-02-12

Repartitoarele de costuri caldura

Repartitoarele de costuri caldură

"Repartitoarele de costuri căldură" sunt acele mici aparatele montate pe calorifer, care te ajuta sa platesti mai putin la "căldură" dacă ții caloriferele închise. Alternativa este ca toți locatarii să platească la fel, indiferent de cât consumă - de fapt proportional cu suprafața apartamentului.

Cum functionează

Fiecare bloc sau grup de scari are montat un contor general de caldura, care masoara caldura cedata in bloc (in gigacalorii), iar pe baza inregistrarii Radet emite o factura. Factura se poate repartiza in functie de suprafara apartamentelor sau pe baza unui calcul bazat pe "repartitoarele de cost".

In oricare dintre cazuri, locatarii trebuie sa acopere (insumat) acea factura masurata de ceasul general. Repartitoarele contorizeaza aproximativ cata caldura a consumat fiecare locatar si permit impartirea facturii proportional cu consumul : mai putin la cei care tin caloriferele inchise, mai mult la cei care le tin tot timpul deschise. In cazul repartitoarelor, factura generala scade de obicei ca efect al motivarii oamenilor sa inchida caloriferele.

Radet nu poate incasa mai mult sau mai putin in functie de repartitoare. O consecinta este ca cei care incearca sa pacaleasca repartitoarele nu pacalesc Radet ci fura de fapt de la vecini, pentru ca ceilalti vor trebui sa plateasca mai mult pentru a acoperi factura contorizata de ceasul blocului.


Pro repartitoare:

Teoria in spatele repartitoarelor este ca oamenii care platesc la fel indiferent de cat consuma nu sunt motivati sa faca economie. Daca exista un stimulent financiar, atunci oamenii vor inchide caldura cand nu au nevoie sau cand tin geamurile deschise. Exista si un efect ecologic al acestui sistem, per ansamblu se arde mai putin combustibil.

Cu sistemul de repartitoare instalat si oamenii motivati, factura de caldura per bloc va fi mai mica, deci majoritatea locatarilor vor plati mai putin. Exista totusi (ne)sansa ca unii locatari care tin robinetii la maxim sa plateasca mai mult decat plateau "la comun".

Un apartament nelocuit va plati la caldura doar ?10-20% din consumul mediu (partea comuna).


Dezavantaje repartitoare:

Sistemul de repartitoare vine cu un cost suplimentar pentru citire si calcul, care la mine ajunge pe la 10% din factura. Daca sistemul de repartitoare nu aduce macar 10% scădere consum (ei se lauda cu 30%) atunci singurul avantaj este cel ecologic.

Firmele care asigura citirea si calculul (precum Ista) formeaza un cvasimonopol, intrucat nu poti schimba firma fara sa schimbi si aparatele de inregistrare. Astfel, schimbarea firmei se poate face doar cu acordul intregului bloc de a investii in montarea altor alte aparate (in jur de 100RON per aparat)

Am auzit oameni care se plangeau ca platesc mai mult dupa instalarea repartitoarelor. Cele mai probabile cauze ar fi : tin caloriferele deschise cand nu este nevoie, a crescut pretul gigacaloriei sau diferenta vine din pretul citirii (consumul locatarilor nu a scazut).

Mai exista o ipoteza legata de schimbarea ceasului general de bloc. Posibil ca ceasul vechi sa fi fost mai putin exact, iar cel nou sa inregistreze mai mult. Exista si oameni care afirma ca in conditiile in care debitul de apa este variabil ca urmare a inchiderii caloriferelor, ceasurile generale de bloc ar avea erori de inregistrare. Nu stiu suficient ca sa emit o parere.

Citirea lunara necesita de obicei permiterea unei persoane in apartament. Exista insa repartitoare care se pot citi radio din afara apartamentului.

Cum functioneaza tehnic

Repartitoarele se numesc aparatele din centrul caloriferului, nu robinetii (termostatati). Principiu este simplu : aparatul din centrul caloriferului inregistreaza niste unitati pe minut, mai multe daca caloriferul este mai cald, mai putine daca caloriferul este mai rece, zero daca temperatura caloriferului este sub o anumita temperatura (probabil 20-22 grade).

Unitatile inregistrate pe fiecare repartitor de pe calorifer se inmultesc cu puterea in Wati a caloriferului (mai mare la caloriferele mari). Puterea este declarata de producator la caloriferele noi sau este stiuta de firma care face calculul. Se mai aplica niste coeficienti de 1,... pentru a ajuta pe cei care au multi pereti exteriori si prin caldura consumata de ei protejeaza celelalte apartamente de pierderea caldurii.

Dupa insumarea unitatilor pe fiecare apartament, factura contorului general se imparte in mare proportional cu numarul de unitati per apartament. Mai apare o diferenta insa : un apartament chiar si cu caloriferele inchise, beneficiaza de caldura venita prin pereti de la vecini, temperatura nescazand sub 15grade de obicei. Apoi mai exista spatii comune (scari) care trebuiesc platite la comun. Din acest considerent, o parte de 10-20% din factura se imparte proportional cu suprafata apartamentelor, iar resultul facturii se imparte proportional cu numarul de unitati. Procentul se stabileste de catre asociatia de proprietari.


Mai multe detalii

"Repartititoarele" nu masoara efectiv caldura cedata de calorifer in apartament. Un astfel de aparat este mult mai scump, si se foloseste ca si contor general.

La contorul general, principiul de functionare este : daca a intrat in bloc un litru de apa la temperatura de 50grade si a iesit la temperatura de 40grade, caldura cedata este (50-40)*c, unde c este un coeficient cunoscut (caldura specifica a apei).

Repartitoarele trebuie sa se bazeze doar pe temperatura caloriferului, pe care o testeaza undeva spre centrul suprafetei, la o treime de partea de sus. In functie de puterea caloriferului si diferenta de temperatura intre calorifer si mediu, se poate estima caldura cedata.

Robinetii termostatati

Teoretic repartitoarele ar putea functiona si fara robinetele termostatate, dar in acest caz trebuie oprita manual caldura. Avantajul robinetilor termostatati este ca se pot seta la o temperatura tinta, si pornesc caldura atunci cand temperatura din camera scade sub acea temperatura. Cand in casa este suficient de cald, ei inchid caldura, economisind la factura. Bineinteles daca robinetii sunt pe maxim nu apare nici o economie.

Robinetii termostatati nu foarte exacti, de aceea nici nu au scrisa temperatura la gradatii. De obicei intre 2 numere sunt aproximativ 6 grade. Totusi se poate descoperi legatura intre gradatii si temperatura in mod experimental la fiecare calorifer, astfel : se lasa robinetul spre maxim pana cand temperatura din casa devine optima. Se roteste usor robinetul spre inchidere pana cand se aude oprirea circulatiei apei prin calorifer. Practic, acea gradatie este corespunzatoare la temperatura pe care o citeste un termometru in acea camera.

Daca dupa un timp se observa ca temperatura a scazut prea mult iar caloriferul nu a deschis circulatia apei, se roteste usor robinetul spre deschis pana se aude apa circuland in calorifer. Acea gradatie se memoreaza ca si "optim" sau se face un mic semn pe robinet.

Robinetul deschide treptat intr-un interval de 1-2grade, deci pentru incalzire rapida se poate da o gradatie mai spre deschis fata de temperatura optima, dar nu apare nici o diferenta daca se deschide robinetul mai mult decat atat.

Se pot monta robineti termostatati chiar si in blocurile fara repartitoare, sau in apartamentele cu centrala. Scopul lor in acest caz ar fi sa inchida caldura atunci cand in camera s-a facut prea cald. La centrale de apartament se pot monta in camerele mai calduroase, urmand ca centrala sa fie oprita de camera cea mai rece. Cred ca la centrale de apartament trebuie lasat cel putin un calorifer pe "deschis tot timpul" pentru a nu defecta centrala.

Update 2015: au apărut robineți termostat-ați electronici la prețuri rezonabile (de exemplu la Lidl). Au avantajul că declanșează mai repede și se poate seta temperaturi diferite pe diferite perioade orare și chiar pe zile ale săptămânii. Ca mic dezavantaj, au un motoraș care face un pic zgomot când deschide/închide robinetul.

Cât de corectă este măsurarea repartitoarelor?

Repartitoarele sunt de doua tipuri : cele care tin cont de temperatura exterioara si cele care tin cont doar de temperatura caloriferului. Caldura cedata de calorifer este proportionala cu diferenta de temperatura dintre calorifer si aerul din camera - daca aerul ajunge la aceeasi temperatura cu caloriferul, nu se mai cedeaza deloc caldura.

Teoretic repartitoarele care tin cont si de temperatura exterioara sunt mai exacte, practic ele pot fi mai usor "pacalite" de catre rauvoitori, care sa simuleze o temperatura mai mare in jurul repartitorului. Repartitoarele care tin cont doar de o temperatura de referinta (20-22grade) sunt mai greu de pacalit, intrucat temperatura caloriferului este transmisa direct prin suportul sudat, din cate stiu orice incercare de racire este inutila. Racirea la repartitoarele care masoara temperatura exterioara duce la efectul contrar - repartitorul inregistreaza mai mult.

In functie de formula repartitorului, anumite temperaturi pot fi un pic mai economice decat altele. Pentru aceeasi caldura cedata in mod real, repartitorul poate inregistra ceva mai multe unitati daca caldura este cedata brusc (calorifer la maxim) sau daca este eliberata lent (calorifer tinut langa temperatura de inchidere). In mare, aceste anomalii nu ar trebui sa produca mari inechitati. Fara sa fi testat, inclin sa cred ca este mai putin economic cand caloriferul este la temperatura maxima.


Sfaturi pentru economisire cu repartitoare

Camerele nefolosite trebuie sa aibe caloriferul la o temperatura mica, eventaual la minim. Robinetul deschide oricum daca prin absurd temperatura din camera se apropie de zero grade (porneste in jur de 6 grade).

In camerele folosite robinetul trebuie setat sa inchida la temperatura optima de confort. Cu cat temperatura din casa este mai mare, cu atat camera va pierde mai mult in exterior din caldura inregistrata pe repartitor.

Daca casa ramane goala cand sunteti la serviciu, merita lasata maxim o camera cu robinetul deschis. Acea camera poate fi folosita imediat pentru a te incalzi dupa frigul de afara si a te schimba de haine. Restul camerelor se pot incalzi intre timp dupa ce au fost deschise robinetele.

O mare importanta o are circulatia aerului in jurul caloriferului. Daca caloriferul este acoperit cu prosoape la uscat, aparatul va inregistra o temperatura mare, dar de fapt foarte putina caldura este cedata in apartament. La fel este important sa exista spatiu sub calorifer, pentru a intra aerul rece spre a fii incalzit.

Atunci cand aerisiti (deschideti fereastra) inchideti caloriferul, pentru ca altfel va functiona si inregistra la maxim. Merita inchis caloriferul cu 15minute inainte de a aerisi, pentru ca acea caldura se va pierde oricum. La repartitoarele care citesc si temperatura din apartament este important sa nu se deschida caloriferul imediat dupa inchiderea ferestrei ci dupa egalizarea temperaturii (15minute).

Atentie la sursele alternative de caldura. Chiar daca robinetul caloriferului este oprit, daca radiatorul bate in calorifer, acesta va inregistra ca si cum ar fi incalzit de catre agentul termic Radet. Pentru lunile de vara, situatia se regleaza prin resetarea automata a ceasului la inceputul toamnei (in jur de 1 Octombrie), dar dupa resetare orice incalzire artificiala a caloriferului se contorizeaza.


Update 2011-11-26 :

Mai nou factura de căldură se compune din trei părți în loc de două:
  • părți comune (scări, pierderi subsol) - distribuite după numărul de metri pătrați ai apartametului (cotă parte indiviză)
  • căldură înregistrată ca unități pe fiecare calorifer, distribuită după unități înregistrate înmulțite cu putere calorifer
  • căldură cedată de țevile verticale care trec prin apartament - se calculează puterea calorică în funcție de material, lungime și grosime (cel puțin așa ar trebui)
Ca principiu, calculul se face similar cu ce am descris mai sus, doar că factura blocului se împarte la început în trei părți în loc de două și apoi se distribuie între locatari după cele 3 metode.

P.S. Un alt articol util: Why my smartphone is charging very slow on USB ?

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului

Facebook