Despre banii ca datorie ... altfel


P.S. Nu sunt economist, daca imi scapa ceva va rog sa ma corectati.


Un documentar celebru critica crearea banilor "ca datorie" - "money as debt". Eu am ajus la concluzia ca este esential sa existe o datorie pentru ca bancnotele de hartie sa aibe valoare.

Banii chiar asta sunt : o hartie care iti da dreptul sa revendici anumite bunuri si servicii. Cand banii erau acoperiti in aur, ei certificau datoria bancii emitente de a returna acel aur in schimbul bancnotei. Returnarea bancnotei la banca reprezinta stingerea acelei datorii a imprumutatului catre banca care l-a imprumutat.

A avea bani este ca si cum ai fi prestat cuiva un serviciu, iar el se obliga sa iti presteze in schimb alt serviciu. Bancnota luata ca salariu este un act care spune ca tu ai prestat acel serviciu (catre societate), iar societatea este datoare sa iti dea la schimb niste servicii echivalente.


Ce da valoare banilor ?

Ce este deosebit la bani fata de un contract clasic este ca nu exista cineva anume care isi asuma datoria de a-ti furniza acel serviciu in schimbul banilor. Atunci cine asigura faptul ca acea datorie va fi onorata ?

Intr-un fel statul se obliga sa asigure o valoare relativ constanta a banilor, prin politica monetara si ne-emiterea a prea multi bani in sistem. Banca centrala ar trebui sa se asigure ca cineva va fi interesat sa ofere bunuri si servicii in valoare similara contra banilor existenti pe piata.

Ce motiveaza o persoana/firma sa primeasca bancnote (simple hartii in fapt) in schimbul unor bunuri si servicii cu valoare indiscutabila ? Dincolo de conventia sociala a valorii banului, singura motivatie obiectiva este faptul ca acea persoana/firma datoreaza acele bancnote catre stat sau catre o banca (daca nu direct, printr-un lant de datorii). Eventual datoria aceea este garantata cu alte bunuri palpabile ale persoanei/firmei, precum bunuri imobiliare.


Deci valoarea banilor pe piata este data de fapt de cantitatea de datorie pe care le au actorii de pe piata catre emitenti (banci centrale, banci). Daca nimeni nu ar datora nici un ban altcuiva dintr-o anumita moneda, atunci valoare banilor din acea moneda s-ar putea stinge brusc - nimeni nu ar avea nevoie sa posede astfel de bancnote, le-ar putea inlocui cu alta moneda. Chiar in cazul in care statul s-ar obliga sa dea ceva in schimbul bancnotelor ca sa le ofere o anumita valoare, tot o datorie s-ar numi.


Statul s-ar putea obliga sa stinga contra bancnotelor impozite pe teren, taxe si eventual sa ofere bunuri produse de catre companii de stat, energie, etc. Totusi, statul poate oferi doar o mica parte din bunurile si serviciile tranzactionate pe piata (exceptand statul totalitar). Valoarea de piata efectiva a banilor este data in cea mai mare parte de datoriile pe care fiecare le are fata de alte entitati, precum bancile. Pentru aceasta datorie fiecare este motivat sa schimbe rezultatul muncii lui contra acestor hartii - bancnotele.


Banii ca datorie (varianta pozitiva)

Odata existand o valoare de fapt a banilor, oamenii pot sa se imprumute de la banci. Imprumutul de bani de la o banca inseamna un contract de tipul : "doresc sa beneficiez acum de produsele societatii (prin banii imprumutati) iar in schimb ma oblig sa produc pe viitor societatii o valoare echivalenta de bunuri, prin care voi recupera din societate bancnotele pe care le datorez bancii plus dobanda".

Daca exista foarte multi datori, exista o "cerere" de bancnote pe piata, ceea ce da valoare banilor. Daca nu ar exista nici o datorie, nu ar exista o motivatie obiectiva pentru a produce bunuri in schimbul unei anumite monede. Daca nimeni nu ar avea anumite datorii in acea moneda, agentii economici ar putea decide oricand sa ceara in schimb alta moneda.

In lipsa unei acoperiri a monedei in ceva palpabil (aur, energie), valoarea monedei are sens doar in conditiile existentei unor actori pe piata care au nevoie sa obtina acea moneda pentru a stinge o datorie (de obicei catre banci).

Ar mai trebui subliniat fapul ca pentru ca orice datorie sa fie onorata este nevoie de existenta unui organism statal, care poate pedepsi pe cel care nu isi respecta datoria, altfel fiecare ar imprumuta bani, ar cumpara produse si apoi nu ar mai returna imprumutul.


Moneda privata

Exista opinii privind eliminarea monopolului statului asupra emisiei de moneda. Cum ar putea functiona un astfel de sistem, in care fiecare banca isi poate emite moneda ei ?

In primul rand sistemul nu este total S.F., in sensul ca exista deja implementat la scara mica de catre unii operatori economici mari. De exemplu RATB emite tichete in schimbul banilor. Aceste tickete (si mai nou portofelele electronice) constituie un fel de moneda cu care pot cumpara o gama redusa de servicii de transport (autobuz sau tramvai). Pot imagina situatii in care schimb un bilet RATB cu o paine, pentru ca eu nu am nevoie de acel serviciu, iar producatorul painii are.

Operatorii de telefonie pot oferi unele servicii (download melodii) in schimbul minutelor de pe cartela prepaid. Tot un fel de bancnota este.

Un instalator ar putea cumpara paine o luna in schimbul unui bilet in care promite X ore de munca. Orice posesor al hartiei va putea revendica de la el prestarea "gratuita" a acelor ore de munca in domeniu instatiilor sanitare. Datoria se va stinge prin returnarea hartiei catre emitator.

Problema cu bancnotele emise in nume personal este ca ele au o utilizare restransa (poate am nevoie de electrician in loc de instalator) si au un mare risc. Chiar in conditiile in care rspectivul nu poate fugii de datorie, tot exista riscul ca el sa sufere un accident care sa-l puna in imposibilitatea de a presta serviciul promis.

Cum ar functiona insa un sistem monetar privatizat cu convertibilitate mai generala, si fara existenta unui suport paralel de monede nationale ?


Moneda de-nationalizata

Intr-un prim pas, unele bresle (instalatorii) ar putea emite o moneda mai sigura, prin distribuirea riscului. Participantii intra intr-un sistem in care promit breslei prestarea a X ore de munca, iar in schimb primesc niste "bancnote" prin care breasla promite detinatorului X ore de munca de instalatii de o anumita calificare. Cu aceasta "bancnota" un cetatean poate contracta orice instalator din breasla pentru acele ore de munca sau direct breasla.

Fiecare instalator va putea initial sa cumpere bunuri in schimbul acestor "bancnote" (ele au valoare mai stabila decat promisiunea in nume propriu), dar mai apoi el va trebui sa recupereze suma respectiva plus dobanda pentru a stinge datoria catre breasla. Eventual el poate presta acele servicii prin intermediul breslei - dupa cum am spus, in lipsa instalatorilor de pe piata, oamenii pot pretinde direct breslei acele ore de munca.

Cel mai avantajos este contactarea directa a instalatorului preferat. Daca este foarte "cautat", instalatorul poate sa taxeze mai mult decat ora promisa catre breasla. Instalatorii mai slabi vor gasi mai greu de lucru, deci vor fi in situatia sa dea ora mai "ieftin" decat cand au promis-o breslei. Ora respectiva de munca devine supusa legilor pietei conform cu cererea si oferta.

Dezavantajul unui astfel de sistem este ca un om prevazator ar trebui sa aibe "bancnote" emise de cat mai multe bresle, si nici atunci nu ar fi sigur ca poate gasi pe cineva sa le primeasca pentru serviciul de care are nevoie.


Moneda emisa de banci private (exercitiu de imaginatie, sistemul este utopic in aceasta forma)

Dupa modelul breslei instalatorilor, bancile ar putea emite jetoane de tipul "o unitate monetara munca" (similar cu bancnotele). Initial banca evalueaza valoarea de piata a fiecarei ore de munca sau alt serviciu, si emite fiecarui participant un "imprumut" in valoare de acel numar de unitati munca. In functie de pregatirea participantului, ora sa munca poate sa reprezinte mai multe sau mai putine unitati (la fel cu banii obisnuiti).

Pentru ca banii sa aiba valoare, participantii la joc trebuie sa aiba datoria de a returna acele unitati monetare, sau altceva. In loc de datoria munca se poate lua "garantia bun imobiliar". Important este sa existe ceva de pierdut daca nu recuperezi de pe piata acele unitati monetare (bancnote). Actorii vor incerca sa recupereze din piata (practic de la alti participanti la joc) unitatile emise.

Atata timp cat jetoanele (bancnotele) de pe piata sunt in numar egal cu imprumutul plus dobanda, toti isi pot recupera jetoanele la valoare apropiata de munca promisa, si toti pot primi in schimb munca echivalenta jetoanelor castigate. Daca insa banca emite si alte jetoane pe care le cheltuieste pe piata, dupa ce toti actorii isi recupereaza jetoanele datorate vor ramane cativa cetateni cu niste jetoane pe care nu le mai datoreaza nimeni, deci nu mai au cautare si valoare. Bineinteles jocul poate continua foarte mult pana se prinde cineva ca existe jetoane fara acoperire (inflatie).

Practic echivalarea in ore munca nu are o semnificatie decat la initializarea jocului si eventual la intarirea increderii in valoarea acelor jetoane (daca banca garanteaza alternativ fortarea imprumutatilor la acea munca). Intr-o piata libera valoarea respectivelor jetoane este data similar cu banii obisnuiti, dar nu fata de masa de produse ci fata de datoria existenta. Daca exista in circulatie de doua ori mai multe jetoane decat datorie, jetoanele valoreaza in medie jumatate din valoarea pe care o aveau initial (inflatie).


Consecinte ale emiterii de bani de catre banci private

Banii emisi de banci private pot fi si ei supusi inflatiei prin anumite inginerii ale bancilor. Este de cercetat daca numite patternuri de circulatie ale acestor monede nu pot genera crize artificiale de lichiditate, cu cresterea artificiala a costului munca pentru a recupera jetoanele datorate.

Banii emisi de banci private sunt mai putin convertibili. Doar datornicii acelei banci au interes direct sa castige acei bani (jetoane), ceilalti trebuie sa aiba doar incredere ca peste o vreme cineva va mai avea nevoie sa returneze acei bani. Daca banca emite jetoane ne-imprumutate, dupa returnarea tuturor datoriilor raman jetoane fara cerere.

Pentru siguranta, fiecare ar trebui sa-si pastreze un cos de monede private, si sa verifice tot timpul bonitatea fiecarei banci. Daca multi datornici din regiunea unei banci intra in incapacitate de plata, jetoanele respective datorate raman fara acoperire, deci cineva poate ramane cu jetoane fara valoare (in practica va scade valoarea tuturor jetoanelor).


Menirea banilor

Am vazut cum banii "de hartie" (care nu satisfac direct o nevoie precum produsele) au valoare doar in conditiile unei cereri de bani. Orice cerere de bani este generata de un lant de nevoi, iar acest lant nu se poate termina decat printr-o datorie catre emitentul bancnotei, pentru ca banul simbolic nu poate satisface el insusi o nevoie. Bucatelele de aur folosite ca bani puteau macar satisface nevoia de bijuterii, dar banii de hartie folositi directi (la foc) nu pot satisface decat o infima parte din valoarea lor simbolica.

In parte banii ar putea sa capete o valoare obiectiva prin existenta unei entitati (stat) care sa detina anumite capacitati de productie (extractie petrol) si sa promita detinatorilor satisfacerea acelor nevoi de energie. Un stat utopic ar putea emite si impartii aceste bancnote egal fiecarui cetatean, iar prin legile pietei ei ar primi energie si alte bunuri derivate. Un stat minimal insa nu poate da o valoare intrinseca unei monede decat ... imprumutand bani la banci si apoi la cetateni.

In lipsa unui stat maternal utopic care are grija de fiecare, si in lipsa altui emitator care ii poate acoperii total in produse care satisfac nevoi directe (aur, energie, munca), banii au valoare in conditiile in care sunt datorati catre emitator si in conditiile in care datornicii sunt in stare sa ofere societatii valoarea asociata acelor bani la momentul imprumutului.




O sa ma opresc momentan aici, dar intentionez sa public o continuare a articolului cu consecintele care decurg din acest model al banilor ca "datorie". Ipoteza mea este ca modelul ar putea descrie destul de bine economia actuala, poate chiar si mecanismul crizei financiare recente.

P.S. Vezi si continuarea : comportarea banilor datorie


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului