2010-05-10

Doctrinele politice stanga/dreapta (continuare)

Doctrinele politice stanga/dreapta (continuare)

Acest articol continua articolul "Despre doctrinele economice si politice" pe care l-am scris folosind doar sensul comun al denumirilor de "stanga" si "dreapta". Un coleg mi-a indicat insa niste surse interesante care formalizeaza mai bine axele in functie de care se diferentiaza partidele politice. Nu exita un consens general, dar puteti gasi multe articole interesante pe wikipedia : Political_spectrum , Nolan_Chart, Left_Right_politics

Fara a fi studiat in detaliu aceste teorii, pot sa va prezint cateva concluzii trecute prin filtrul personal, fara pretentia ca am o intelegere completa a fenomenului.

In primul rand mi-am reconfirmat amintirea vaga pe care o aveam ca denumirea de "stanga" si "dreapta" politica provide din asezarea partidelor in parlamentul francez in secolul 18. In dreapta (locul de onoare) erau sustinatorii regelui si aristocratiei, iar in stanga erau adunati reprezentantii burgheziei revolutionare care dorea instaurarea republicii si implicit diminuarea drepturilor aristocratiei existente.

Ramasite ale acestei impartiri face ca dreapta sa fie alaturata cu conservatorismul (pastrarea traditiilor si o conducere a unei elite conducatoare) iar stanga cu lupta pentru drepturilor celor mai putin bogati si mai multi.

Trebuie sa nu uitam insa ca partidele (precum le spune si numele) sunt sustinatoare ale intereselor unor grupuri sociale in primul rand, deci doctrinele sunt facute in acest sens. Astfel se explica aparentul paradox ca stanga Franceza se identifica initial cu sustinerea societatii capitaliste libere, in care burghezia sa poata sa prospere. In zilele noastre stanga se identifica mai mult cu limitarea libertatii economice in favoarea protectiei sociale.


Stanga si Dreapta pe doua axe

Partidele se pot clasifica pe foarte multe axe, in functie de ideologia in diferite domenii (economie, drepturi sociale, sustinerea sau nu a diferitelor precepte religioase, politica exteran, etc). O singura axa este prea simplista, ea nu reuseste sa aseze toate ideologiile majore. Am putea crede gresit ca, comunismul este o culme (stanga) a socialismului, iar fascismul (extrema dreapta) este o culme a liberalismului, dar nu este asa. Cel putin inca o axa este necesara pentru a explica diferentele intre aceste doctrine.

Libertate economica / libertate personala

O clasificare facuta de David Nolan (sustinator al libertarianismului) aseaza ideologiile pe doua axe : libertatea economica si cea personala. Axa orizontala se refera la liberatatea economica iar axa verticala se refera la libertatea individului. Axa stanga-dreapta apare ca o diagonala a acestui spatiu de posibilitati (imagine preluata Wikipedia).

File:Nolan-chart.svg


Pe axa libertatii economice, Stanga (socialismul) se regaseste prin libertate economica scazuta cu scopul implementarii protectiei sociale (statul se implica in economie, subventioneaza, controleaza). Dreapta (liberalismul) se regaseste prin libertate economica crescuta, de-regularizare, concurenta mai agresiva.

Pe axa libertatii personale lucrurile stau ceva mai complicat. Drepta (liberalismul) isi afirma caracterul traditionalist, conservator, limitand anumite libertati ale individului in privinta unor probleme sociale precum avortul. Stanga este asezata pe axa la un nivel mare al libertatii individului, sustinand drepturi ale individului precum avortul, homosexualitate. In acelasi timp, libertatea individului se regaseste si in protectia sociala, o teama mai mica de a-ti pierde locul de munca, de a iti manifesta nemultumirea.

Celelalte doua colturi sunt ocupate de orientari mai "extremiste".
- Lipsa libertatilor economice si personale este specifica doctrinelor totalitare. Se mai poate afirma si ca aceasta orientare este de tip "populist", in ideea ca se propune o doctrina a "binelui general" sub care trebuie sa fie sacrificata libertatea economica si personala.
- Libertatea totala economica si personala este dorita de liberatariei care considera ca societatea se poate autoregla prin regulile pietei, fara reglementari ale statului.

Doctrinele de centru sunt ... undeva la centru.


Individualism / Comunitarism

O alta clasificare similara cu cea a lui Nolan este cea care pune pe axe centrarea doctrinelor pe sustinerea intereselor individului sau comunitatii, cu diferentiere intre aspectele economice si sociale. Astfel:

Stanga (socialism) este vazuta avand punand accent pe interesele comunitatii in probleme economice, dar punand accent pe interesele individului in probleme culturale/morale.

Dreapta (liberalism/conservatorism) este vazuta ca punand accent pe libertatea individului de a-si urmari interesele in confruntarea economica, dar este foarte conservator in privinta unor probleme morale in care limiteaza dreptul individului in ideea unui interes al comunitatii.




Progresist/Conservator sau Autoritarist/Libertarianist

Rotind cu 45 grade diagramele de mai sus se obtine o diagrama in care "Stanga" apare in stanga si "Dreapta" in dreapta. Sensurile axelor se schimba un pic, interpretarea este un pic diferita dar pozitionarea foarte asemanatoare.



Stanga este vazuta ca orientare "revolutionara", spre schimbare, spre puterea maselor, iar Dreapta ca orientare pe pastrarea traditiilor, pe puterea elitelor.

Perpendicular pe aceasta axa este o axa a autoritarismului statului versus libertarianism (stat minimal). Autoritarismul extrem este specific dictaturilor, fie ele de stanga (Comunism) sau de dreapta (Fascism).

Socialismul (social-democratia) este pozitionat ca orientare de stanga nu foarte autoritara. O libertate mai mare ar fi specifica doctrinelor anarhice. Cand orientarea de Stanga se combina cu un control foarte mare al statului asupra individului se ajunge la o doctrina de tip Comunism.

Liberalism conservator este doctrina de dreapta care ofera libertati mai mari, iar Conservatorismul pur inclina spre control mai autoritar al statului. Un control foarte mare al statului combinat cu orientari de dreapta produce doctrine precum Fascismul.


Relativizare

Partidele politice nu respecta intotdeauna clasificarile teoreticienilor. Nu trebuie sa uitam ca partidele incearca sa se erijeze in reprezentanti ai intereselor diferitelor categorii sociale. Totusi, in functie de categoriile sociale pe care le reprezinta apare o orientare specifica :

Oamenii de afaceri se vor simti mai atrasi de doctrine si partide care promoveaza libertatea economica, taxe mici, avantajarea celor mai puternici.

Muncitorii se vor simti mai atrasi de doctrine care promoveaza protectia sociala. Nu intotdeauna respectiva doctrina chiar reuseste sa ofere ce a promis, dar exista o anumita stabilitate in ceea ce doresc diferite clase sociale.

Intelectualitatea este un subiect aparte. Intelectualitatea, desi elitista, in loc sa fie preponderent de dreapta, se identifica de multe ori cu doctrinele de stanga, probabil din punct de vedere economic mai ales. Intelectualul nu produce intotdeauna un bun economic palpabil pe care sa il poata valorifica usor pe o piata concurentiala. Nu intotdeauna se gaseste capitalistul caritabil care sa investeasca in idei valoroase social dar imposibil de transformat in bani. Ideile se pot copia usor imediat ce le-ai pus in vanzare. Probabil aceasta este motivul pentru care multi intelectuali sustin doctrine economice de stanga, pentru ca spera ca "statul" este mai dispus sa faca investitii pe termen lung in domenii fara castig imediat (educatie, cultura, arte, etc).

Punct si ... virgula

Nu stiu daca dreapta economica trebuie sa coreleze intotdeauna cu conservatorismul, s-ar putea ca axa Stanga-Dreapta sa se distribuie pe alte doua axe.

Daca este sa ma gandesc cum vad eu lucrurile, ar fi cam asa:
Cred ca lipsa concurentei economice duce la decaderea economiei (vezi comunism). Cred ca concurenta prea mare duce la oscilatii prea mari ale economiei, cu varfuri si crize adanci, vezi Enron. Cred ca conservatorismul este prea "conservator" in unele domenii morale. Cred ca puterea prea mare a maselor duce la lipsa de viziune. Cred ca puterea concentrata in cateva elite duce la abuzuri. Mai cred si ca libertarianismul este prea periculos, omul nu este suficient de evoluat sa-si urmareasca interesul lui macar pe termen mai lung (vezi exemplu fumatul, alcoolismul, drogurile).


Voi ce credeti ?

Vezi si articolul anterior
P.S. daca gasiti inadvertente, va rog sa ma corectati:
"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului

31 de comentarii:

Cristian Mocanu spunea...

Vad ca esti foarte nehotarat...

Eu sunt de dreapta convins. Cazurile Enron sau Madoff nu sunt o trasatura caracteristica definitorie a capitalismului ci erori de audit. Faptul ca au fost prinsi pana la urma arata ca sistemul functioneaza (pana la urma).

Referitor la "omul nu este suficient de evoluat sa-si urmareasca interesul lui macar pe termen mai lung" iti spun: nici bine cu forta nu e ok. Asa gandeau si stapanii de sclavi, ca le fac negrilor un serviciu, ca negrii nu pot sa gandeasca singuri, le dam casa, masa si ii punem la munca.

Mocanu Cristian spunea...

Am gasit si o "inatvertenta". Corect este "inadvertenta".

Mihvoi spunea...

@Cristian : Mda, stiam deja ca le mai gresesc pe la spell-ing (corectat, merci), vroiam sa aflu daca este ceva in neregula cu esenta ideilor.

Acum, daca tot esti de dreapta, te-ai hotarat si de care dreapta esti ? De sus sau de jos (conservator sau libertarian) ?

Erorile Enron nu au fost descoperite suficient de repede, si au produc prejudicii mari, alocand resurse si investitii gresit, inclusiv sabotand economia prin pene de curent intentionate in California. Alocarea ineficienta de resurse este tocmai ce se reproseaza statului ca agent economic, iar astfel de cazuri arata ca daca corporatiile suficient de mari pot suferi de aceleasi probleme ca si statele.

Cred ca concurenta merge ok cand sunt suficienti de multi actori mai mici, cand sunt doar cativa mari se stie ca apar derapaje. Eu unul vreau sa existe un stat care sa traga de urechi pe cei suficienti de mari care fac abuzuri, precum schimbarea discretionara a dobanzilor la banci, reclama falsa, carteluri, etc. Nu cred ca piata libera regleza asta, pentru ca in timpuri de criza agentii economici sunt disperati si vor face orice incorectitudine ca sa supravietuiasca daca nu ii controleaza cineva mai mare (Statul).

Cred ca alegerea doctrinei potrivite este ca si alegerea tipului de educatie pentru un copil. Il supra-controlezi si supra-protejezi sau il lasi sa faca orice vrea, sa isi sparga capul pana invata ca e rau sa sara in fata masinii ? Pana la urma trebuie gasita o cale de mijloc, extremele sunt de obicei periculoase.

Cristian Mocanu spunea...

Corporatiile globale sunt ca niste state, m-as hazarda chiar sa spun ca sunt "statele" viitorului, atunci cand nu vor mai exista state in sensul traditional/istoric.

Ma gandeam ca ar fi misto daca absolut toate actele/contabilitatea firmelor (inclusiv ale statului) ar fi publice (publicate pe internet), asa nu ar mai fi probleme, dar nu stiu in ce masura e posibil, concurenta poate afla anumite lucruri...

Cat despre libertate, cred ca trebuie sa-l ascultam pe Budha, calea de mijloc. Eu sunt putin inclinat in spiritul conservator, de exemplu sunt de acord doar cu avortul, dar nu cu legalizarea homosexualitatii, a drogurilor sau a prostitutiei...

Mihvoi spunea...

Da, asta cu publicarea actelor/finantelor ar ajuta mult la eradicarea coruptiei si in cazul firmelor si in cazul cazul politicienilor.

Aplicata pe scara larga nu ar mai fi asa o grozavie de "atentat la intimitate". Vedem pe Facebook&Co cum oamenii nu mai sunt atat de pudici cu datele personale.

Am auzit ca suntem printre putinele state care considera averea licita pana la dovedirea contrariului, asa o fi ? In SUA daca nu poti dovedi dobandirea te impoziteaza pana nu mai ramane mare lucru, de asta la ei lumea plateste impozite corect, ca se tem de FISC mai ceva ca de politie.

Mocanu Cristian spunea...

Meen, daca incepem sa vorbim despre cate lucruri cred ca sunt aiurea la noi in Tara, in special coruptia din clasa politica, ne-ar mai trebui un blog separat !

ciprian.olaru spunea...

de acord cu teoria (ca de obicei articolele tale sunt bine documentate - daca dureaza o ora sa citesc unul.. ma intreb cat dureaza sa il compui :) ), dar mie imi place mai mult practica;
de aici si intrebarea: care e solutia cand oamenii ce trebuie reprezentati / condusi / etc au interese diferite?
de acord ca pentru muncitori stanga pare sa fie atractiva, pentru patroni dreapta pare sa fie solutia, iar pentru mine statul minimal sau ceva in zona aia (legea junglei, dar cu niste reguli)... dar.. in practica.. oriunde aduni suficienti oameni pentru a organiza ceva politic.. o sa ai suficiente pozitionari in graficele de mai sus de nu'ti mai ajung nici zece axe;
care e solutia in cazul asta? cine decide si dupa ce reguli?

ps. intrebarea de sfarsit ("voi ce credeti?") suna a cliseu tv: "cum comentati?"

Mihvoi spunea...

@Ciprian : cred ca daca fiecare doctrina se aplica la aproape de maximul ei de eficienta, nu este o diferenta atat de mare in afecte, practic fiecare ar trebui sa atinga un maxim local.

Cand din cauza situatiei din teren sau a problemelor de aplicare populatia simte/crede ca optimul este mai la "stanga" sau mai la "dreapta", atunci voteaza cu ceilalti. Intrucat dreapta urmeaza dupa stanga si invers, nu au timp sa se duca foarte la extreme. Practic votul este o metoda euristica si distribuita de calculare a optimului pe axa stanga-dreapta. Se mai zice ca dreapta creaza bogatie si stanga o distribuie, impreuna creaza un echilibru.

Acum astfel de algoritmi converg cand eficienta e foarte apropiata si situatia de pornise este aproape de optiom. Probabil cel mai grav este cand oscileaza de la o extrema la alta, caci si economia trebuie sa se re-adapteze la schimbari respective bruste.

Cred ca Romania trebuie sa mearga mai spre dreapta in ziua de astazi. Nu atat de la dreapta precum doresc unii, dar mai la dreapta decat este acum. Ajutorul social a ajuns sa incurajeze nemunca.

ionut spunea...

1) Fascismul e extrema stanga, nu dreapta!
2) Concurenta n-are de-a face cu numarul de actori de pe piata.
3) Abuzurile sunt comise la adapostul statului, acesta insusi facand cel mai mare abuz prin pretentia de a fi, concomitent, si actor economic si arbitru. In plus el el "parintele" si continuatorul "hazardului moral", la ora actuala avand loc, la nivel mondial, un socialism al corporatiilor = fascism.

Mihvoi spunea...

@Ionut : cautand dupa fascism + extrame eu am dat peste "Ca ideologie, fascismul se încadrează în extrema dreaptă a spectrului politic" (sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Fascism). Daca ai alte informatii da-mi si mie te rog o sursa online.

Eficienta concurentei depinde de numarul de actori. Daca este unul nu e concurenta, daca sunt 2 de obicei fac un cvasimonopol, daca sunt 3 pot sa se alieze 2 contra 1. Atata timp cat sunt putini, falimentarea unuia creaza o schimbare prea mare in dimensiunea ofertei, cei ramasi putand sa salte artificial preturile pana se regleaza piata.

Abuzurile pot fi comise la adapostul statului, pot sa fie comise si fara concursul statului. Este suficient ca cineva sa aibe de administrat bunuri care nu sunt ale sale. Este aceeasi situatie la un politician cu un CEO, ambii pot da un tun si apoi sa se faca ca ploua.

Un exemplu de coruptie la nivel de corporatie (si impotriva corporatiei) am vazut-o la o firma fosta franceza cumparata de una australiana. Conducerea (franceza) externaliza activitati la o alta firma franceza, la care se pare ca avea interese. In loc sa externalizeze mai mult in Romania unde era mai ieftin, externalizau prin firma capusa spre Rusia. Asta ca argument ca nu doar statul poate avea clientela si paraziti. Cu cat structura este mai mare, cu atat birocratia este pe mai multe nivele si coruptia este mai mare.

As vrea sa detaliezi putin conceptul de "socialism al corporatiilor", nu imi este prea clar ce inseamna.

Mocanu Cristian spunea...

Mihai, referitor la Fascism, ma gandeam ca Fascismul nu implica Nazism, iar Comunismul nu implica Dictatura.
Oare Fascismul si-a capatat un renume prost din cauza ca a fost asociat cu Nazismul ? La fel, oare Comunismul si-a capatat un renume prost din cauza ca a fost asociat cu Dictatura ?
Poate fi Fascismul aplicat cu succes, asa cum se intampla cu Comunismul in China ?

Mihvoi spunea...

Hmm, presupun ca toate doctrinele care ating oarecare success contin niste obiective pozitive in sine. Diferenta o face nivelul de realism al doctrinei, modul de implementare si "presiunea" pe care o pune pe anumiti membrii ai societatii.

Nu stiu despre esenta Fascismului, dar Comunismul implica o foarte mica libertate a individului economic si social, deci coreleaza foarte strans cu derapajul spre dictatura.

Marius-Mugurel Ciobanu spunea...

@Mocanu Cristian,
Eu nu aş risca să declar succesul unei doctrine doar pe baza rezultatelor macroeconomice. China este un caz special, nu poate fi încadrată simplu la Comunism. Degeaba e cel mai mare exportator al lumii, cu o creştere economică semnificativă şi de durată, atât timp cât pe acolo încă mai sunt probleme cu respectarea Drepturilor Omului mi-e greu să o consider un succes. Chiar şi ca doctrină economică, China nu se încadrează uşor într-o clasificare. Ştiaţi că în China nu există pensie de stat?

Mihvoi spunea...

China are crestere economica pentru ca a altoit comunismul clasic acolo unde era cea mai slaba veriga : tratarea egala a membrilor scade motivatia cetatenilor de a muncii mai mult, mai bine, mai eficient. Implementant o oarecare economie de piata, China a evitat obisnuita ineficienta a sistemelor comuniste.
Totusi, presiunea sociala este imensa, iar sistemul politic chinez nu va mai reusi foarte mult timp sa finanteleze investitiile economice prin tinerea in saracie a unei mari mase a populatiei. Daca China nu creste suficient de repede bunastarea populatiei sarace, eu ma astept la rasturnarea regimului. Daca China va creste bunastarea populatiei sarace, va incetini cresterea economica cu care ne-a obisnuit.

Stau sa ma gandesc daca China chiar poate fi catalogata ca si stat comunist. Este un sistem totalitar, dar de ... dreapta, intrucat merge pe mai multa libertate economica, si foarte putina libertate sociala (vezi cenzura pe Internet). Din acest punct de vedere s-ar putea camde fapt China sa fie mai aproape de fascism decat de comunism. Momentan isi extinde dominatia doar economic, sper sa nu incerce si militar.

Mihvoi spunea...

Tocmai am gasit un test online care da ca rezultat o pozitionare pe axele Left/Right si Authoritarism/Libertarian.
La sfarsit are si niste explicatii interesante si clasifica cativa conducatori celebrii. In aceasta clasificare Hitler este un Authoritarist de centru-dreapta iar Stalin un Authoritarist de stanga. Distanta nu este atat de mare ...

www.politicalcompass.org

Mihvoi spunea...

Cum la scoala istoria nu a fost prioritatea mea numarul unu, acum recuperez, de exemplu descopar noi legaturi intre fascism si comunism.

Aflu de la Neagu Djuvara "Razboiul de saptezeci de ani ..." cum ca in primul razboi mondial, Stalin ar fi fost infiltrat de germani in Rusia, reusind prin revolutia bolsevica sa scoata Rosia din primul razboi mondial, fortand Romania sa accepte un armistitiu dezavantajos. Totusi aliatii (Franta, Anglia, ...) au reusit sa infranga Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, ...)

Al doilea razboi mondial a fost declansat de Hitler ajuns la putere prin partidul sau numit ... National-Socialist, de unde si denumirea de Nazi, Nazisti.

Deci nazismul (derivat din fascism plus doctrina rasiala), desi este considerat ca orientare de extrema dreapta avea si elemente de stanga.

http://en.wikipedia.org/wiki/Nazi

Anonim spunea...

Cum interpretati rezultatul meu

The Political Compass
Economic Left/Right: 0.62
Social Libertarian/Authoritarian: 0.00

Va rog sa va exprimati. multumesc anticipat

Marius D.

Mihvoi spunea...

Daca am inteles eu bine, scalele erau -10 .. 10. Asta înseamnă că eşti foarte aproape de centru.

0.62 (economic) este doar puţin spre dreapta (economie mai puţin controlată de stat).

Extrema stângă ar fi comunismul (statul controleză toată economia, el este cel mai deştept), extrema dreaptă economică fiind libertarianismul (statul nu reglementează nici un proces economic, supravieţuieşte cel mai puternic).

0 pe axa Libertarian/Authoritarian înseamnă că eşti moderat în privinţa libertăţilor sociale.

Extrema authoritaristă ar fi Hitler (binele general justifică moartea unor indivizi) iar la extrema libertariană ar fi anarhia (controlul statului nu prea există, fiecare face ce-i place, chiar şi sex pe stradă).

Nici o clasificare nu surprinde toate aspectele doctrinei unui partid. Sper că am înţeles bine axele alese de site. Iţi recomand să citeşti şi personal : http://www.politicalcompass.org/analysis2

Mihvoi spunea...

În SUA liberalii sunt etichetaţi ca fiind "de stânga":

"You've got liberals on the right. Don't you know they're left ?

This response is exclusively American. Elsewhere neo-liberalism is understood in standard political science terminology - deriving from mid 19th Century Manchester Liberalism, which campaigned for free trade on behalf of the capitalist classes of manufacturers and industrialists. In other words, laissez-faire or economic libertarianism.

In the United States, "liberals" are understood to believe in leftish economic programmes such as welfare and publicly funded medical care, while also holding liberal social views on matters such as law and order, peace, sexuality, women's rights etc. The two don't necessarily go together.

Our Compass rightly separates them. Otherwise, how would you label someone like the late Senator Daniel Patrick Moynihan who, on the one hand, pleased the left by supporting strong economic safety nets for the underprivileged, but angered social liberals with his support for the Vietnam War, the Cold War and other key conservative causes ?
"

vict0r_1994 spunea...

@Mihvoi: Personal, cred ca o concurenta apriga si neregulata din piata libera nu va duce doar la conditii precare pentru dezvoltarea maselor de populatie si la fluctuatii uriase economice, (atat cresteri accelerate cat si crize adanci) ci in cele din urma si la un colaps total. Mereu oamenii care discuta economie sau politica au tendinta sa uite ca resursele pamantului sunt finite, iar un sistem bazat pe motivul profitului ca si cel capitalist nu ia niciodata in calcul acest aspect pentru ca pierderile financiare din renuntarea extragerii anumitor resurse ar fi uriase, si asta si fara sa vorbim de procurarea unor noi resurse de energie echivalente cu cele vechi. Spre exemplu, desi specialistii estimeaza ca in anii 2050 resursele de petrol ale Terrei ar fi totalmente epuizate, Uniunea Europeana isi face planuri sa treaca doar 25% din transporturile aeriene pe combustibili electrici pana atunci. Iti poti imagina un colaps economic de asemenea magnitudine? Sa pierdem trei sferturi din transporturile aeriene, 90% din cele rutiere si transporturile navale? Cum ar mai functiona comertul international? In ce criza economica am fi aruncati si cate revolutii sau razboaie ar genera? Iar petrolul nu e singura resursa care e pe duca la momentul actual... Suprapopularea deja a secat 10% din cele mai mari rauri ale lumii, si daca populatia continua sa creasca in acest ritm apa va deveni foarte curand, pentru prima data in istorie, un lux, si nu o necesitate. Totodata, avand in vedere ca oamenii se inmultesc accelerat doar in Africa si Asia, Europenii si Americanii ar putea apela la masuri precum inchiderea granitelor pentru emigrare sau regimuri de dreapta extrema care sa conserve bunastarea in caedrul lor. Situatia cu suprapopularea necesita schimbari politice mai degraba decat economice, dar personal sunt de parere ca sitemul capitalist e bazat pe obtinerea profitului intr-o masura obsesiv de mare si nu se poate adapta la schimbarile drastice ale mediului economic niciodata, si tocmai de aceea cred ca viitorul e colectivismul. Companiile mari nu vor fi niciodata "state ale viitorului" cum am gasit intr-un comentariu anterior, intrucat ele nu sunt nici macar in stare sa faca investitiile necesare ca sa inlocuiasca combustibilii si sa asigure supravietuirea pietii. Companiile mari vor fi mai degraba arhive ale trecutului decat state ale viitorului, si garantat un sistem preponderent Marxist le va lua locul. Asta nu inseamna totusi ca vorbim despre dictatura... Marxismul a fost o forma foarte democratica a comunismului care se baza pe controlul absolut al munictorilor asupra politicii cat si economiei unui stat, tendintele democratice fiind mult mai pronuntate in Marxism decat in democratiile elitiste occidentale. Eu sunt un puternic sustinator de extrema stanga, dar in forma ei democratica initiala, nu in revizionismul totalitar si de dreapta al Stalinismului si in masura mai mica si al Leninismului.

vict0r_1994 spunea...

PARTEA II: Socialismul pe care il sustin eu e unul de piata care nu implica numai nationalizari economice si economie 100% centralizata, ci mai degraba doar colectivizare sau socializare economica. Daca sunteti nedumeriti despre ce vorbesc, din moment ce asa ceva nu s-a mai savarsit in istorie, e vorba de o aplicare a Marxismului la nivel de entitate comerciala, nu de stat. Intotdeauna economiile centralizate au adus servicii de nivel superior populatiei si conditii financiare mai favorabile datorita reducerii elitismului la un nivel mult mai mic decat in capitalism, dar totodata si lipsuri de bunuri de consum si ineficacitate in satisfacerea cererilor de pe piata, clientii fiind nevoiti sa se multumeasca cu cozi infernale si strategii parsive (mita etc) ca sa achizitioneze bunuri de baza. Economiile libere, pe de alta parte, reduc resursele economice alocate populatiei deoarece sunt bazate pe control elitist, dar au un sistem mult mai bun de distributie a bunurilor din moment ce piata functioneaza competitiv si cauta sa obtina cat mai multe castiguri financiare de la clienti, astfel chiar asaltandu-i cu oferte de vanzare. In consecinta, centralizarea economica permite salarii mai mari, iar piata libera permite achizitionarea mai buna a bunurilor, iar daca sistemul ar ramane competitiv, cu mai multe entitati comerciale care sa creasca dezvoltarea economica, dar acestea ar fi puse sub un control cooperativ al muncitorilor care sa isi aleaga democratic un administrator sau sa exercite democratic administrarea firmei (in locul antreprenorului si managerului), atunci acestia ar cauta atat sa isi dezvolte standardele de viata ale tuturor familiilor lor intr-o masura decenta (nu doar a familiei intrprinzatorului in surplus financiar) cat si sa produca bunuri competitive care sa satisfaca clientela. Astfel am avea un socialism de piata, din moment ce Marxismul implica controlul MUNCITORILOR ASUPRA MIJLOACELOR DE PRODUCTIE, nu neaparat al statului, si prin astfel de masuri de colectivizare a firmelor si-ar indeplini si telul suprem de a distruge elita si a redistribui prosperitatea exorbitanta a acesteia intregii comunitati. Acesta ar fi un model de marxism democratic care nu ar da prea multa putere statului ca sa faciliteze totalitarismul si opresiunea, si totodata ar reusi sa finalizeze lupta de clasa si sa redistribuie prosperitatea. In ceea ce priveste remarcile mele anterioare despre resursele finite ale pamantului si modul in care acest sistem ar functiona diferit fata de capitalism, as sustine nationalizari ale companiilor energetice si petroliere. Daca toate ar fi administrate de aceeasi entitate - statul - care ar fi aleasa democratic de popor, atunci acesta ar cauta sa produca combustibili durabili si sa faca tranzitia spre resurse infinite cat mai repede, nu sa scoata profit din resurse aproape epuizate. In restul sectoarelor economice insa, nu consider ca e nevoie de nationalizari, si cred ca socializarea/colectivizarea lor ar fi mult mai eficienta.

vict0r_1994 spunea...

A propos daca tot vorbiti de rezultate de pe "The Political Compass", eu am avut -4.5 la axa stanga-dreapta, comunismul extrem fiind -10 iar fascismul extrem +10, si -2 la axa anarhie-autoritarism, anarhia fiind -10 si autoritarismul +10. Cel mai apropiat eram de Gandhi la comparatia cu liderii lumii incadrati in sistemul de coordonate al axelor, desi el era ceva mai anarhist.

Mihvoi spunea...

@vict0r_1994 : Proprietatea tuturor sună foarte bine în teorie. În practică dacă este al tău te doare inima să fie distrus sau să stea nefolosit. Dacă este al tuturor, este al nimănui. Fiind proprietar "la comun" ajunge să ţi se pară normal să mai aduci de la serviciu câte ceva, să tolerezi dacă altul face la fel pentru că efectul asupra proprietăţii globale este insignifiant...

vict0r_1994 spunea...

@Mihvoi: Iar proprietatea privata, spre deosebire de cea pusa in comun, inseamna ca propritatea e tot aproape a nimanui, si permite unui singur om sa detina toata proprietatea de drept a cateva zeci de mii/sute de mii de angajati... E cat se poate de clar ca in socialism va exista coruptie, si nici nu am pus la indoiala acest aspect, (pentru ca suntem fiinte umane si in nici un sistem nu vom fi perfect cinstiti) dar comparata cu coruptia din capitalism, ea este de cel putin 10 ori mai mica! Ti se pare cumva ca daca 10000 de oameni de la o corporatie extinsa la nivel national muncesc continuu pentru prosperitatea companiei si pentru cresterea profiturilor ei, e corect ca acei oameni sa se aleaga cu 5% din valoarea serviciilor/bunurilor prestate/create de ei si restul sa mearga in conturi bancare ale actionarilor si in vile din Palma de Mallorca? Asta nu e oare coruptie? Bine, e clar ca intreprinzatorul trebuie sa isi recupereze investitiile ce le face intr-o afacere si sa castige ceva mai mult ca niste simpli muncitori din moment ce el vine cu idei creative de distribuire pe piata sau, de promovare a produsului/serviciilor sau de desfasurare a procesului de productie, si uneori se ocupa si cu administratia, dar sa castige mai mult decat toti muncitorii la un loc si sa foloseasca acele fonduri in mare parte in interese personale e pur furt! Guvernul face cam acelasi lucru cu banii muncitorilor, numai ca utilizarea lor in constructii, servicii gratuite de educatie/sanatate, protejarea mediului natural si centrelor istorice, cercetare, dezvoltare urbana, rurala si a infrastructurii de transport e spre interesul populatiei unui stat spre deosebire de achizitionarea de avioane private, Yachturi, vile si limuzine ale unei familii... Chiar crezi ca putinul pe care l-ar mai sustrage cativa muncitori se poate compara in cea mai mica proportie cu miliardele de dolari sustrase de marii antreprenori?

vict0r_1994 spunea...

@Mihvoi: PARTEA II: Nu sustin controlul absolut al statului peste economie, deoarece economiile centralizate nu functioneaza din motive evidente (si marile companii au probleme de administratie cand sunt extinse la nivel global, dar o intreaga tara unde cineva trebuie sa dirijeze toata activitatea economica si sa prezica nevoile cetatenilor si evenimentele care incetinesc productia e ceva posibil doar in teorie...) , si totodata un stat care are atat de multa putere e predispus la dictatrura in orice moment, deoarece multi politicieni ar ravni la putere si ar vrea sa porofite de ea, dar exista unele sectoare economice care depind de resurse naturale ce vor fi in curand epuizate, si in acele cazuri pastrarea proprietatii private orientate pe profit va aduce un colaps economic enorm in viitorul apropiat (aici ma refer la combustibili fosili si la energie electrica in principal).
In cele din urma, nu prea cred ca ai inteles ce am spus in primul comentariu, deoarece in asa-zisul model de socialism de piata de care am vorbit ar exista proprietate privata - cu singura conditie de a nu fi extinsa peste ceea ce produc altii - din moment ce am propus ca toti muncitorii din cadrul unei unitati economice sa devina actionari, in loc de salariati, si sa primeasca partea lor de profit lunar in functie de un procent fix, mai de graba decat un salariu fix, astfel incat ei sa fie motivati sa produca mai mult din moment ce banii ar veni doar pe merit si castigurile ar fi fluctuante, si sa dispara si exploatarea maselor de catre o conducere parazitara! Intr-un astfel de sistem, statul nu ar avea nici pe departe putere absoluta, deoarece firmele ar fi inca private, dar ar fi detinute de intregul lor personal in proportii minuscule, nu doar de un patron sau un mic grup de actionari cu puteri despotice...

vict0r_1994 spunea...

In plus, proprietatea e deja pusa in comun destul de mult, deoarece foarte putine firme mari sunt SRL-uri, iar proprietatea mai multor actionari reprezinta, la urma urmei, tot o proprietate comuna doar ca pentru foarte putine persoane. Asta nu inseamna ca aceea proprietate nu e a nimanui sau ca actionarii vor fura din bugetul firmei...

Vict0r1984 spunea...

@Mihvoi: PARTEA II: (se pare ca nu a fost postata - sau cel putin asa apare pe browser-ul meu - si trebuia sa fie inainte de partea cu SRL-urile) Nu sunt de acord cu controilul absolut al statului peste economie, deoarece economiile centralizate nu functioneaza din motive evidente (chiar si companiile mari au probleme cu administratia cand sunt extinse la nivel global, dar controlul unei singure entitati peste toata activitatea economica dintr-o tara intreaga, cu proprietatea ca acesta entitate trebuie sa prevada toate nevoile consumatorilor si evenimentele ce pot incetini productia, e un lucru posibil doar in teorie), si totodata un stat care are atat de multa putere e un stat predispus la dictatura deoarece unii politicieni ar ravni la acapararea intregii puteri si la profitul de pe seama acesteia, dar totusi exista unele sectoare economice dependente de resurse ce sunt pe care de epuizare si asupra carora daca se mentine proprietatea privata a elitei bazata pe motivul profitului, vom experimenta un colaps economic urias in viitorul apropiat. (aici ma refer in principal la combustibili fosili si la energie electrica)
In cele din urma, cred ca nici nu prea ai inteles primele mele doua comentarii, din moment ce in asa-zisul socialism de piata despre care am vorbit ar exista proprietate privata, doar ca nu ar fi extinsa peste ceea ce produc altii, din moment ce am propus ca toti muncitorii sa devina actionari si sa castige un procent fix din profitul companiei mai degraba decat un salariu fix. In acest mod muncitorii ar fi si incurajati sa munceasca din greu deoarece castigurile ar veni doar pe merit si ar fi fluctuante raportat la productie, (iar in cazul managerilor, ar fi incurajati sa caute metode mai bune de stimulare a muncii, din moment ce si ei ar castiga mai mult daca se produce in surplus) si ar disparea si exploatarea maselor de catre o conducere parazitara.
Intr-un astfel de sistem statul nu ar avea nici de departe lafel de multa putere ca in Stalinism sau Leninism, firmele fiind in continuare private, doar ca ar fi conduse de catre intreg personalul prin actiuni de proportii minuscule, decat de un patron sau un mic grup de antreprenori cu puteri despotice... Un astfel de sistem ar insemna democratie economica, nu despotism, si ar dezvolta toti indivizii unei societati mult mai bine fnanciar pentru ca ar inlatura barierele coruptiei exorbitante capitaliste, dar ar pastra proprietatea privata de drept.

Mihvoi spunea...

O să formulez părerea mea mai detaliat într-un articol viitor. Pe scurt, sunt de acord cu menţinerea proprietăţii statului asupra unor resurse greu divizibile : resurse naturale, infrastructură transport, etc. Ar trebui totuşi să fie maxim 50% proprietate comună, căci trebuie să existe o concurenţă echilibrată între sectorul public si privat. In funcţie de cine face treabă mai bună, proporţia se poate schimba uşor.

Mihvoi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mihvoi spunea...

Cum am promis, am reuşit să-mi formulez şi să argumentez cât de cât felul în care văd eu lucrurile. Se pare că sunt ceva mai de dreapta ;)

http://mihvoi.blogspot.com/2011/05/proprietatea-si-bunastarea.html

Mihail Georgevici spunea...

Aceasta este stânga mea, de vreţi...mergeţi dupa ea!
http://comunicatpentruromani.blogspot.ro/2013/03/asta-este-stanga-mea-de-vretimergeti.html

Facebook