Despre coruptie

Despre coruptie (ca luare de spaga/mita)

Coruptia este un fenomen strict legat de existenta sociala. Nu putem spune despre animale solitare care vaneaza fara scrupule ca ar fi corupte. De asemenea nu numim coruptie faptul ca o persoana isi imparte, preferential sau contra unui "stimulent", bunurile personale.

Coruptia apare cand cineva distribuie preferential bunurile altor persoane. Daca ar distribui bunurile sale, nu ar avea nici un castig sa favorizeze pe cineva. Distribuirea bunurilor altor persoane apare necesara doar intr-un context social, in care anumiti membrii devin imputerniciti sa imparta bunuri.

Probabil primul astfel de mecanism social de impartire a bunurilor a aparut atunci cand oamenii au inceput sa vaneze impreuna, urmand ca apoi sa imparta prada. Cel mai puternic decidea ce portie se cuvine fiecaruia, dupa meritele in vanatoare sau dupa criterii mai subiective (rudenie, "periat" pe spate, etc). Existenta unei paturi sociale care nu vaneaza dar se ocupa de alte lucruri in comunitate a crescut nevoia de a institutionaliza impartirea hranei dupa diferite criterii social acceptate, mai mult sau mai putin echitabile, si aplicate mai mult sau mai putin corect. In momentul in care acest sistem a aparut, a aparut si posibilitatea coruptiei.


Tipurile de coruptie (clasificare personala)

Coruptia primara apare atunci cand cel care este insarcinat cu distribuirea bunurilor comune isi atribuie lui insusi sau persoanelor foarte apropiate bunuri care nu li se cuvin conform normelor general acceptate. Acest tip de coruptie este cea mai "nerafinata" forma de coruptie si este de cele mai multe ori bagata in aceeasi categorie cu furtul. Diferenta fata de furt din "avutul obstesc" ar fi ca aceste acte nu creaza un prejudiciu sesizabil. Daca cineva descopera o lipsa in inventar se numeste furt din depozit. Daca cineva isi atribuie prin puterea pe care o are oficial o masina, o casa, o excursie, se numeste coruptie.

Efectul coruptiei primare este privarea celor (mai) indreptatiti de acele bunuri distribuite preferential.


Coruptia secundara apare in contextul existentei unor relatii sociale mai complexe. De obicei este legata de situatia in care cel care este indreptatit legal sa dispuna impartirea bunurilor nu poate din diverse motive sa beneficieze direct de decizia sa. De exemplu nu poate face atribuirea unui contract lui insusi pentru ca nu are firma si ar fi oricum in incompatibilitate. Poate insa sa atribuie un contract avantajos unei persoane care ii ofera o parte din castigul contractului (mita). De regula mita este mai mica decat castigul celui care beneficiaza efectiv de avantajele deciziei.

Coruptia secundara poate apare si in conditiile in care nu se impart bunuri, ci se imparte "dreptate". Prin decizia judecatoreasca se pot distribui si delimita bunuri, iar prin mita si coruptie se poate denatura distributia corecta a bunurilor (inclusiv libertate).

Efectele coruptiei secundare sunt mai perverse decat ale coruptiei primare.

In primul rand coruptul ajunge sa deturneze de la destinatia corecta o suma mult mai mare de bunuri decat poate el si apropiatii sa consume.
Apoi, in cazul atribuirii contractelor si resurselor, se denatureaza insasi concurenta corecta intre agentii economici. Economia nu se mai optimizeaza in sensul cresterii eficientei, ci in sensul gasirii unor cai de a mitui pe un factor de decizie. Eficienta intregii economii scade, provocand scaderea generala a nivelului de bunastare in societate.
Nu in ultimul rand, coruptia secundata creaza o retea complexa de coruptie, care este mult mai greu de eradicat decat cazurile de corupti "autonomi".

Coruptia tertiara apare in conditiile in care mita devine mai mare decat valoarea serviciului acordat. Aceasta situatie apare doar in situatiile in care serviciul acordat este vital pentru cel care care il cere si probabil respectivul era chiar indreptatit sa il primeasca. Daca cineva este motivat sa dea mita mult mai mult decat valoreaza social serviciul respectiv, inseamna ca factorul de decizie corupt blocheaza cu buna stiinta acordarea serviciului respectiv in scopul primirii de mita.

Exemple de astfel de coruptie ar fi pretinderea de sume de bani pentru acordarea de autorizatii cu respectarea normelor legale, pentru a putea obtine o decizie judecatoreasca corecta, pentru acordarea de ajutor medical (operatie) in cadrul sistemului de asigurari medicale. Am spus "pretinderea de sume de bani", eventuale sume de bani date doctorului dupa operatie si in functie de posibilitati nu se incadreaza aici.

Coruptia tertiara este cea mai perversa dintre forme, intrucat este indicatorul unui sistem social profund bolnav. Acest tip de coruptie functioneaza in conditiile unei restrangeri foarte mari a libertatii personale. Practic esti constrans sa dai mita pentru a-ti satisface nevoile primare, nu mai este vorba de a castiga "ceva in plus". Acest sistem distorsioneaza puternic relatiile sociale si este aproape de disolutie sociala, intrucat devine mai convenabila existenta in afara sistemului social.


Lupta impotriva coruptiei

Coruptia este o parte inerenta a organizarii sociale, in sensul ca nu poate fi niciodata eradicata complet. La limita, orice decizie luata intr-un sistem social nu poate fi 100% echitabila, in primul rand din cauza ca nu pot fi evaluate niciodata toate argumentele si efectele, si apoi din cauza subiectivismului inerent. Totusi, pastrarea unui nivel suportabil al coruptiei este o conditiei a functionarii oricarui sistem social.

Am vazut ca diferitele tipuri de coruptie au diferite efecte de distorsiune economica, ducand inevitabil la micsorarea bunastarii generale fata de situatia unui sistem fara coruptie. Doar un sistem in care coruptia este suficient de mica, economia poate sa aduca o bunastare crescanda membrilor sai.

Cu cat coruptia este mai mica, cu atat economia este mai sanatoasa iar membrii societatii sunt mai multumiti, in sensul ca exista un numar mai mare de membrii care se incadreaza peste fiecare nivel de bunastare dat.

Cativa "potentiali" corupti nu ar mai avea acelas nivel de bunastare ca intr-o societate corupta in care ar reusi sa se impuna, dar in acelasi timp are avea o situatie mai securizanta pe palierul lor "corect" de bunastare.

Explicatia sta in faptul ca dintre potentialii corupti doar cativa pot ocupa paliere superioare nivelului lor "corect" de bunastare, marea majoritate ocupand intr-o societate corupta un nivel de bunastare mai mic decat daca ar ocupa nivelul "corect" intr-o societate mai putin corupta. Este mai preferabil sa fii corect intr-o societate fara coruptie decat unul dintre multii "corupti ratati" intr-o societate corupta.

Eu cred ca prin natura lor oamenii ar fi mult mai multumiti si fericiti daca ar trai fara sa fie corupti, intr-un sistem social pe care il percep ca fiind relativ "corect" si "echitabil". Securitatea de a trai fara frica de a fi prins cred ca merita renuntarea la un posibil castig nemeritat.


Coruptia si sistemul politic

Coruptia fiind un apanaj direct al impartirii bunurilor, ea apare in relatie directa cu structurile de conducere politica si economica. Sistemul politico-economic ales poate avea o influenta importanta asupa nivelului coruptiei.

Sistemul politico-economic centralizat, care incearca sa faca impartirea bunastarii prin multe nivele ierarhice si birocratice este foarte susceptibil la coruptie. Sistemul mult prea greoi de decizie poate duce chiar la coruptie "tertiara", ca ultim mecansism de adaptare fata de un sistem de conducere blocat.

Sistemele economice distribuite si autonome pot beneficia de un control mai indeaproape a deciziilor luate de catre cei afectati. Totusi nu exista panaceu universal, sistemul "baronilor locali" poate vicia insurmontabil comunitatiile in care spiritul civic si nivelul social/economic nu sunt foarte dezvoltate. Imi pare totusi neceara existenta unei autoritati superioare care sa ia masuri in cazul incalcarii legii in aceste comunitati locale autonome.

Nu vad cum am putea scapa de necesitatea existentei unui sistem juridic unitar, care sa aplice legea intr-un mod uniform. In acelasi timp pentru infractiunile care depasesc granitele comunitatilor locale este nevoie de un sistem politienesc national sau federal (FBI in SUA)

Aceasta structuri vor ramane in esenta birocratica, iar modul in care pot fi pastrate in afara coruptiei ramane ca un punct deschis de discutie.


Concluzie

Nu sunt ne-realist, sunt convins ca tentative de coruptie vor exista intotdeauna, important este ca cea mai mare majoritate a populatiei sa inteleaga ca este in interesul fiecaruia sa existe cat mai putina coruptie. Am vazut ca coruptia inseamna deturnarea unor bunuri (de multe ori proprietate comuna a societatii) de la sensul "corect" social catre interese personale sau de grup. Fiecare suntem datori sa manifestam toleranta minima pentru actele de coruptie, oriunde ar apare, chiar daca nu par sa ne afecteze direct. Coruptia mare incepe ca si coruptie mica, apoi daca nu intampina rezistenta, creste.

Am tot folosit "corect" in ghilimele, fara sa definesc termenul. "Corect" se refera in primul rand la respectarea conventiilor sociale, a legilor in special. "Corect" este de cele mai multe ori sinonim cu "legal" si nu este totdeauna perfect egal cu "echitabil" sau "drept". Totusi,
"legal" este cel mai apropiat reper obiectiv de aceste notiuni ideale : "echitabil" si "drept". Respectarea legilor si atunci cand trebuie sustinerea schimbarii lor in cadru democratic mi se pare singura cale catre o societate in care sa obtinem bunastarea pe care ne-o dorim.

P.S. Cum bine a observat Cristian in comentariu, TRANSPARENTA este un ingredient absolut necesar in combaterea coruptiei. Este chiar mai simplu sa cerem transparenta totala decat condamnarea unui fapt de coruptie (luare de mita). De ce ar avea cineva ceva de ascuns relativ la gestionarea bunurilor publice ? Sa cerem transparenta maxima de la asociatia de proprietari pana la cheltuielile bugetului de stat !


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului