2010-11-28

Recomand medic veterinar bun (chirurg)


Recomand medic veterinar bun (chirurg)

  De curand am avut probleme cu o caţeluşă de 13 ani care a făcut o infecţie genitală foarte urâtă, cu risc iminent de septicemie şi moarte.

 Am apelat la dr. Andrei Tănase şi a salvat-o. Ieri a operat-o iar astăzi n-am putut s-o opresc să se suie singură în maşină să mergem la control. Riscuri erau destul de mari la vârsta ei, dar doctorul Tănase mi-a spus că are şanse mari, aşa că am decis operaţia. Din câte mi-am dat seama după ce au găsit acolo nu avea nicio şansă să îşi revină doar cu antibiotice.

 L-am cunoscut întâmplător pe acest doctor, cu ocazia unei alte probleme medicale, cu altă căţeluşă care avea o fractură (deschisă?). În acest caz a fost nevoie de operaţie de fixare tijă metalică şi apoi a trebuit o altă operație pentru a scoate tija. A fost o altă operaţie de success, la care am asistat chiar. Omul ştie meserie, are mâini de aur. Este profesor universitar, pe Internet am găsit că este chiar "Sef catedra chirurgie Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti".

 M-a impresionat plăcut că lucrează într-un mod minimalist, nu cere investigaţii care nu ajută. De exemplu dacă sunt doar 10% şanse să supravieţuiască fără operaţie şi descoperi la analize că sunt doar 20% şanse să supravieţuiască anesteziei ce faci ? Până la urma decizia este oricum operaţia, deci analizele respective nu ar fi schimbat cursul tratamentului, poate ar fi întârziat chiar intervenţia.

 La ultima operaţie chiar nu mi-a fost teamă că s-ar putea întâmpla ceva rău, şi a ieşit bine. Doctorul lucrează şi la un cabinet perticular (diagnostic - inclusiv oncologie, tratament, chirurgie), dacă doriţi îl puteţi găsi la:


Cabinet veterinar in Bucuresti : Polivet
Adresa: Str. Aviator Traian Vasile, nr. 37, sector 1
(zona piaţa Domenii)
Telefon: 021-224.19.92, 0722.250.855


Motivaţie

 Scriu acest post fără nici un interes material, doar din recunoştinţă. De multe ori am căutat un specialist într-un domeniu şi mi-am dorit să găsesc pe Internet o recomandare, în lipsă de o recomandare mai directă. Există oameni profesionişti şi modeşti care nu sunt suficient cunoscuţi. Doctorul Tănase spune că "alţii fac bani, el face Medicină".

 Cred că este o idee bună să încercăm cu toţii să popularizăm locurile în care am primit servicii bune, doar aşa putem spera în dezvoltarea celor care oferă servicii bune.


 Despre animale domestice

 M-a surprins și pe mine cât efort am putut investi în ajutarea acestor 2 animăluțe. Dincolo de atașamentul natural am găsit și căteva motive raționale.

  În primul rând. odată ce am ne-am bucurat de compania lor, avem și datoria să le însoțim la greu. Mi se pare un pact realizat chiar de când am început să le domesticim, iar evoluția lor a luat un traseu orientat către a fi buni tovarăși pentru oameni.

  Din momentul în care am început să decidem cu cine se împerechează și chiar dacă o fac, le-am limitat foarte mult libertatea și posibilitățile de adaptare. Măcar pentru atâtat lucru merită să facem eforturile care ne stau în puteri ca să le ajutăm. Unele boli apar chiar din cauza faptului că noi oamenii am decis să selectăm anumite caracteristici fizice (o piele foarte cutată de exemplu).

Un om își poate rezolva de multe ori problemele medicale singur, dar animalul domesticit și-a piedut capacitățile de a se descurca singur, este total dependent și la mila omului.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2010-11-26

(Fun) Poveste cu chiloti

 (Fun) Poveste cu chiloţi

 Am observat că subiectele serioase nu prea suscită interes, aşa că
în mod excepţional voi aborda un subiect de larg interes pentru majoritatea cititorilor mei : chiloţii.

 E destul de penibil să cumperi chiloţi, să ceri unei vânzătoare, să treci cu ei pe la casă. Apoi nici nu poţi să-i probezi, trebuie să "estimezi".

  Eu port la majoritatea hainelor M sau L. Nici la pantof nu port număr foarte mare, dar la chiloţi L este prea mic, mă păcălesc mereu şi apoi mi-e milă să-i arunc. XL e abia suportabil în anumite croieli, am avut de trecut un adevărat prag psihologic ca să cer ...XXL la cele 67kg ale mele. În piaţa "Niki Scorpion" nenea m-a întâmpinat amabil:

  - (eu) Văd doar XL, aveţi şi XXL ?  - (el, sigur de sine) Sigur că da, sunt pe aici pe undeva. Pentru dumneavostră ?
  - (eu, jenat) Da...
  - (el, zâmbind ironic) Da' mare te mai vezi măi flăcăule ...
  - (eu, puţin încurcat) păi ... ştiţi ..., mie nu-mi sunt mici în faţă, ci în spate... (ceea ce se transmite şi în faţă de fapt)
  - (el, uşurat) păi eu port XL şi mă cuprind, ia uite aicea cum se întind (întinde o pereche din două puncte şî îmi cere să întind din al treilea punct)
  - (eu, hotărât să nu cedez de data asta) aş încerca totuşi XXL şi dacă sunt prea mari vin tot aici şi iau XL
  - (el, securizat) vă dau pungă ? (fără timbru eco bineînţeles)


 Aş vrea să va spun şi deznodământul poveştii, dar cum bine ştim hainele de corp se spală întâi (măcar un sfat util să existe în postul ăsta).

 Despre ce menire este vorba în acest post ? Nu mă pot gândi decât la cuvântarea închipuită de Paraziţii la primirea premiului Emi : "Mulţumesc chiloţilor care m(i)-au susţinut...". Uf, asta chiar a întrecut limita, de data viitoare voi fi nevoit să finalizez serialul despre cartea lui Krugman ca să-mi spăl păcatele lingvistice.

 Partea economică din post este că nu mi-a dat bon, cred că aceşti chiloţi nu aveau TVA-ul mărit :)

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2010-11-15

Paul Krugman book review - Preludiul crizei din 2008


Review Carte - Paul Krugman
Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008
- partea a II-a -
(preludiul crizei din 2008)

Pe scurt : crizele din America Latina (Mexic, Argentina), Asia (Thailanda, Indonezia, etc) şi Japonia nu au fost luate în seamă, astfel că, criza mondială din 2008 a luat sistemul economic pe nepregătite. Criza Japoneză a arătat pericolul deflaţiei într-o economie consolitată.



Introducere


Am început review-ul/digest-ul acestei cărţi în articolul precedent, unde am schiţat un model simplu de criză. În această parte voi intra mai în detaliu în teoriile dezbătute în această carte. A durat mai mult acest post, a trebuit să re-împrumut cartea pentru a-mi completa anumite lacune din memorie, sper să fi înţeles corect expunerea din carte.





 Preludiul crizei din 2008


1.  Semnale de alarmă

  • majoritatea economiştilor considerau că ştiinţa economică a atins un nivel la care crize economice de mare intensitate precum cele din SUA în anii '30 pot fi preîntâmpinate, sau măcar atenuate la un nivel acceptabil social.
  • în 1987, după căderea bursieră care a început la Hong Kong şi a afectat puternic SUA, Alan Greenspan (sef al FED) a reusit să "resusciteze" economia SUA injectând lichiditate, ceea ce a alimentat bule succesive. Balonul bursier a fost înlocuit cu balonul imobiliar care s-a spart în 2008.
  • începând cu 1990, dupa spargerea unui balon speculativ financiar, Japonia a intrat pe o panta descendentă, rata de creştere scăzând pe parcursul unui deceniu. Nici acum Japonia nu a ieşit din aşanumita "capcană a lichidităţii", oamenii pur şi simplu nu mai vor să consume în ciuda reducerii spre zero a dobânzilor bancii centrale.
  • crizele majore şi "contagioase" din America Latina 1995 : (Mexic, Argentina), tările emergente din Asia (dupa criza din Thailanda din 1997) care au precedat cu mulţi ani criza din 2008 trebuiau să ridice nişte semne de întrebare.
  • În tările emergente crizele valutare au fost văzute ca rezultat al unor politici greşite şi/sau incoerente, corupţiei etc. Traducătorul foloseşte sintagma "capitalism de cumetrie" pentru capitalismul puternic legat de puterea politică, fapt relativ adevărat şi în Japonia (nivel de corupţie mult mai mic  totuşi).
  • S-a dovedit că o criză de încredere poate ea singură să declanşeze şi să alimenteze o criză financiară autoîntreţinută, dar situaţia a fost văzută ca fiind specifică economiilor neconsolidate.
  •  Amplitudinea efectelor laterale ale crizelor naţionale trebuiau să fi dat şi ea de gândit asupra fragilitaţii sistemului economic globalizat.
  • Atacul speculativ din 1992 al lui George Soros asupra cursului Lira/Euro a trecut prea neluat în seamă întrucât după el a urmat o revenire economică în Marea Britanie.

2. Capcana de lichiditate Japoneză

  Faptul că Japonia a intrat după bula sa imobiliară într-o "criză de lichiditate" ca în modelul cooperativei de babysitting, care nu a răspuns la stimulii clasici Keynes-ieni trebuia să avertizeze asupra limitelor modelelor economice actuale, limite care au devenit evidente în 2008.

 Practic Japonia a redus aproape de zero dobânda băncii centrale dar "nimeni nu mai vrea să împrumute", oamenii preferând să îsi reducă consumul şi să plătească creditele acumulate.

 Economia a intrat într-o recesiune dureroasă, pe fondul scăderii cererii. Lipsa de cerere a dus la scăderea preţurilor, şi de aici un cerc vicios : oamenii amână consumul în speranţa că preţurile vor scadea şi mai mult, ceea ce alimentează scăderea cererii, scăderea preţurilor.

 Deflaţia pare la prima vedere o situaţie foarte avantajoasă pentru cetăţeni,  dar nu este aşa. Scăderea cererii şi preţurilor duce la falimente, reduceri de personal, deci şomaj.

 Mulţi japonezi s-au văzut în imposibilitatea de a mai plăti ratele, le-au fost executate garanţiile imobiliare : şi-au pierdut casele. O deflaţie de 3% este mult mai distrugătoare decât o inflaţie de 3%, mai ales pentru firmele care aveau planul de afaceri aproape de profit 0 şi nu mai au de unde reduce preţul fără să falimenteze.


3. Intervenţia FMI uneori mai mult a stricat lucrurile

FMI este chemat să intervină de urgenţă când un stat este în pericol să intre într-o criză financiară profundă de tipul celei care se termină în "incapacitate de plată" (faliment).


FMI încearcă să trateze criza de încredere a investitorilor prin politici de austeritate, dar provoacă scăderea economiei locale prin forţarea scăderii investiţiilor statului.

Alte politici legate de politicile interne, liberalizarea unor monopoluri nu aveau legătură cu problema ce se cerea rezolvată, aşa cum s-a dovedit în tări precum Brazilia, Thailanda, Indonezia, Coreea.


 Recomandările de a apăra cursul de schimb al monedei prin majorarea dobânzii de politică monetară s-a dovezit dezastruos, fiind un rai pentru speculatori, cursul căzând oricum într-un final. Unii economişti (Sachs) recomandă acceptarea devalorizării până la cursul la care moneda re-devine interesantă pentru investitori.



4. Atacurile speculative care au distrus economii în plin avânt

Un curs valutar fix (protejat de banca centrală) s-a dovedit foarte uşor atacabil de către speculatori, ceea ce poate avea un deznodământ tragic pentru economiile fragile, precum s-a întâmplat în Argentina şi câteva ţări din Asia.

 Ca idee, banca centrală promitea să schimbe orice baht Thailandez cu un dolar, banca având o rezervă de dolari. Cât timp investiţiile cresc totul merge bine, banca centrală se luptă sa nu se aprecieze prea rău moneda locală cumpărând mulţi dolari în schimbul baht-ilor.

 Problema apare când economia întră într-un mic declin (de exemplu din cauza unei crize în Mexic), unii investitori îsi retrag banii, schimbând moneda locală în valută. Se creează o reacţie în lanţ de lichidare a împrumuturilor, care alimentează teama şi faca ca oamenii să prefere să schimbe moneda locală în valută.

 În mod normal moneda locală s-ar deprecia, facând neastractiv schimbul, dar la un curs fix banca centrală trebuie să vândă constant valută din rezervele sale.

 Un speculator cu suficiente resurse financiare poate duce rezerva băncii centrale la zero, iar de acolo moneda locală se prăbuşeşte.

 Speculatorul care a speculat cu moneda locală împrumutată poate cumpăra acum ieftin moneda locală ca să plătească împrumutul, şi îi mai ramân şi ceva milioane (dolari/euro) în plus.



5. Atacul lui George Soros asupra lirei sterline

 Marea Britanie nu a rezistat atacului speculativ al lui George Soros în 1992. Pâna la urmă a atacul a reuşit devalorizarea cu vreo 15% a lirei.

 Paradoxal, devalorizarea a avut pentru economie un efect pozitiv, a redresat economia întrucât devalorizarea era de fapt o corecţie necesară a cursului, pentru stimularea exporturilor. Totuşi banca centrală a UK a fost uşurată de 1 miliard de euro care s-au dus în buzunarele speculatorilor.

O devalorizare a cursului creşte exporturile şi echilibrează economia. Apare însă riscul falimentului celor care au împrumutat în valută.

 Băncile centrale au o dielemă insolvabilă cănd există intrări mari de capital : ca să nu supra-aprecieze moneda naţională ar trebui să tipărească bani locali şi să cumpere valută, dar asta ar creşte inflaţia în moneda locală. Dacă însa moneda locală este supraapreciată, se va devaloriza brusc la refluxul valutei din investiţii.


Va urma

 Am încercat să prezint cât de scurt am putut eu crizele importante care au precedat criza din 2008, aşa cum sunt ele prezentate în cartea din titlu.

 În episodul viitor o să revin cu detalii despre criza actuală (pornită în 2008), folosind ca sursă tot această carte.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2010-11-02

Paul Krugman - Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008


Review Carte - Paul Krugman
Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008
- partea I -

Pe scurt : o carte ușor de citit despre macroeconomie și crize. Chiar şi sistemele monetare simple pot intra intr-o criză de lichiditate, chiar dacă fundamentele economice sunt solide. Criza recentă a fost generată în cea mai mare parte de către sistemul para-bancar (mai puţin reglementat) şi a fost favorizată de hazardul moral - situaţii în care poti face speculaţii pe riscul altora.


Despre autor

 Am pus întâi autorul şi apoi titlul pentru că autorul este unul dintre cei mai renumiţi economişti în viaţă. Printre altele, Paul Krugman este laureat al premiului Nobel pentru economie 2008.

 Krugman este adept al teoriei lui John Maynard Keynes (vezi "Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor"). Keynes susţine combaterea crizelor de lichiditate prin ... injecţie de lichiditate. Keines este cel care spunea că rezolvarea problemelor pe termen scurt contează, căci "pe termen foarte lung vom fi toţi morţi".

 Dincolo de keynesianism, cartea aduce o privire documentată asupra crizelor economice recente, inclusiv cea din 2008 și câteva abordări inedite.

Voi începe cu o mică fabulă economică prezentată în carte, urmânt ca în episodul viitor să abordez celelalte idei mai puțin ... metaforice.


Model simplificat de criză financiară: cooperativa de babysitting

 Autorul propune un model economic simplificat, care să arate mecanismul unei crize financiare de tip "capcana de lichiditate", de tipul celei în care a intrat Japonia. Krugman precizează că modelul a fost preluat de la alt autor.

  - un număr de familii organizează o cooperativă de babysitting, pentru a sta seara cu copiii pe rând, când alte familii ies în oras.

  - pentru a controla echitatea jocului, fiecare participant primeşte iniţial un număr de cupoane, să zicem 5

 - platind un cupon, orice membru poate cumpara o seară de babysitting de la cineva dispus să ofere acest serviciu. Respectivul va putea în altă zi să primească la rândul lui servicii de babysitting contra cuponului câstigat

 - cine doreşte să iasă din joc trebuie să returneze cupoanele, deci cupoanele sunt practic imprumutate, la fel cum o bancă centrală emite bani

 - cineva poate acumula mai mult de 5 cupoane facând babysitting fără să primească o vreme.

   Sistemul asigură la schimbul echitabil de babysitting. Dacă cineva a consumat cele 5 cupoane iniţiale nu mai poate primi babysitting fără să presteze la rândul lui, pentru a obţine cupoane.

  Totuşi pot apare situaţii în care majoritatea participanţilor încearcă să câstige cupoane, şi foarte puţini doresc să cheltuiască cupoane. De exemplu iarna participanţii ar prefera să nu iasă în oraş ci să strângă cupoane pentru vara când pot să meargă la picnic. Nici nu este important motivul, preferinţa de a nu consuma poate să apară la un moment dat în orice economie.

  În momentul în care foarte multe cupoane se acumulează la participanţi care nu vor să "consume" (din orice motiv), sistemul se blochează. Chiar dacă există persoane dispuse să facă babysitting, şi unele să şi primească, ele nu pot intermedia schimbul făra cupoane. "Fundamentele economice" sunt bune, ei fac babysitting de calitate dar ... economia nu merge.

 Soluţia ar fi emiterea de cupoate suplimentare (ca în teoriile lui Keynes), dar asta nu rezolvă fondul problemei. Problema este că ... orele de babysitting de vară sunt mai valoroase decât cele de iarnă în preferinţele de consum ale participanţilor, chiar dacă sistemul decretează că oricare valorează un cupon.

Consumul poate fi stimulat iarna doar dacă participanții stiu că vara vor putea cumpăra mai puține sedințe de babysitting cu un cupon, de exemplu vara un babysitting constă 2 cupoane.

 Astfel de așteptări ... inflaționiste pot debloca economia, stimulând pe unii membrii să consume iarna (când este mai ieftin), și să facă posibil ca vara să existe totuși ofertanți de stat cu copii altora acasă (pentru că se câștigă mai bine). Sistemul nu trebuie să intre însă într-o buclă inflaționistă, cupoanele câstigate vara trebuie să ramâna suficient de valoroase iarna viitoare.

 Krugman arată cum o devalorizare a monedei cu 15% (față de Euro) a relansat economia din Marea Britanie. Există însă și cazuri în care totul a sfârsit prost prin pierderea încrederii investitorilor.


  Încheiere la partea I


   Modelul de mai sus mă face să mă întreb dacă nu cumva, însăși încercarea de a păstra valoarea banilor "foarte" constrantă conține o denaturare a dinamicii economice. Cererea pentru bani variază din diverse motive, de ce nu ar varia și valoarea banilor ?

 Mult înainte să citesc carte am schițat și eu un model economic cu tokeni : Jocul cu ... jetoanele de sticla.


Vezi continuarea : preludiul crizei

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

Facebook