2010-11-26

(Fun) Poveste cu chiloti

 (Fun) Poveste cu chiloţi

 Am observat că subiectele serioase nu prea suscită interes, aşa că
în mod excepţional voi aborda un subiect de larg interes pentru majoritatea cititorilor mei : chiloţii.

 E destul de penibil să cumperi chiloţi, să ceri unei vânzătoare, să treci cu ei pe la casă. Apoi nici nu poţi să-i probezi, trebuie să "estimezi".

  Eu port la majoritatea hainelor M sau L. Nici la pantof nu port număr foarte mare, dar la chiloţi L este prea mic, mă păcălesc mereu şi apoi mi-e milă să-i arunc. XL e abia suportabil în anumite croieli, am avut de trecut un adevărat prag psihologic ca să cer ...XXL la cele 67kg ale mele. În piaţa "Niki Scorpion" nenea m-a întâmpinat amabil:

  - (eu) Văd doar XL, aveţi şi XXL ?  - (el, sigur de sine) Sigur că da, sunt pe aici pe undeva. Pentru dumneavostră ?
  - (eu, jenat) Da...
  - (el, zâmbind ironic) Da' mare te mai vezi măi flăcăule ...
  - (eu, puţin încurcat) păi ... ştiţi ..., mie nu-mi sunt mici în faţă, ci în spate... (ceea ce se transmite şi în faţă de fapt)
  - (el, uşurat) păi eu port XL şi mă cuprind, ia uite aicea cum se întind (întinde o pereche din două puncte şî îmi cere să întind din al treilea punct)
  - (eu, hotărât să nu cedez de data asta) aş încerca totuşi XXL şi dacă sunt prea mari vin tot aici şi iau XL
  - (el, securizat) vă dau pungă ? (fără timbru eco bineînţeles)


 Aş vrea să va spun şi deznodământul poveştii, dar cum bine ştim hainele de corp se spală întâi (măcar un sfat util să existe în postul ăsta).

 Despre ce menire este vorba în acest post ? Nu mă pot gândi decât la cuvântarea închipuită de Paraziţii la primirea premiului Emi : "Mulţumesc chiloţilor care m(i)-au susţinut...". Uf, asta chiar a întrecut limita, de data viitoare voi fi nevoit să finalizez serialul despre cartea lui Krugman ca să-mi spăl păcatele lingvistice.

 Partea economică din post este că nu mi-a dat bon, cred că aceşti chiloţi nu aveau TVA-ul mărit :)

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

9 comentarii:

adixor spunea...

uite asa au zis si televiziunile cand au inceput sa faca emisiuni idioate pentru popor :)) .. ca subiectele serioase nu suscita/incita interes.

cu toate acestea, imi place f. mult postul asta. mai ales ca ma regaSEX(XL) in el. Si imi place si ca in sfarsit pot intelege si eu partea economica dintr-un articol de-al tau :)

Mihvoi spunea...

Banc ajutător:

Obama la vizită în China:
- Do you have elections ?
- Yes, evely molning !

ciprian.olaru spunea...

eu o sa comentez putin offtopic la subiectul asta:
imi place ca ai schimbat tema grafica a blogului (precedenta nu prea imi spunea ceva de bine), dar schimba, te rog, culoarea neagra de la subtitlu (cel de sus.. pe fundal inchis) pentru ca imi da headaches de la contrast (sau prbabil din cauza lipsei lui)

Mihvoi spunea...

Am incercat un pic să schimb culoarea descrierii, dar sablonul are un bug, se schimbă şi culoarea textului. O şă mai sap, dar cred că trebuie schimbat cu totul.

Mada V spunea...

Ma gandesc sa fac odata un experiment, sa pun etichete gen S si XS la ceva ff mare si XXXXL la ceva ff mic, sa vad dupa ce se iau oamenii - dupa ce vad ca marime sau dupa ce citesc...

Chilotii din poveste nu-s CERT XXL!
Cert sunt facuti pe te miri unde, deci si explicatia pt eticheta nepotrivita...

Dar, deh! Scria XXL? Scria! Are Mihai mutra de XXL? Nu. Normal ca s-a mirat bietul vanzator...

Mihai Luțescu spunea...

Mihai,


Problema ta cu privire la chiloţi are o soluţie unică, clară şi elegantă:

Las-o pe soţia ta să ţi-i cumpere!

Soluţia are doar avantaje pentru toate părţile implicate:

- tu, geek-ul introvert, scăpi de situaţia dificilă de a da socoteală despre opţiunile în materie de chiloţi

- vânzătorul neştiind pentru cine sunt (o să-şi închipuie că soţia cumpără pentru fiul ei obez) nu mai e obligat să te instruiască despre ce chiloţi ţi se potrivesc cu adevărat (datorie de onoare de care fireşte nu se poate eschiva)

- soţia are ocazia de a-şi împlini vocaţia de soţioară iubitoare, mi se pare atât de romantic, un limbaj atât de natural al tandreţii conjugale: tu să-i faci ei surpriză din când în când cu un buchet de flori, dar ea ţie să-ţi ofere uneori, câte o pereche de chiloţi...


Concluzia economică: ideea ce se ventilează prin toate tratatele de economie, cum că in orice situaţie ar trebui să faci, chipurile, compromisuri ('trade-off-uri'), este doar o prejudecată grosolană. Iaca scenariu în care toţi trei câştigă fără nici un compromis!

Mada V spunea...

Hmmm, vad o problema la solutia asta ideala, care ma cam macina...
Exista oare ceva ce nu as putea sa fac eu?
Adica ma gandesc - nu cumva solutia asta se poate extrapola periculos?...

Unde va duce, economic vorbind, punerea oualelor intr-un singur cos? (Nu stiu care e termenul fancy pt a folosi resursele dintr-un singur loc, fara segmentare, dar cred ca se intelege ce spun :D)

:D

Mihai Luțescu spunea...

@Mădă:

Extrapolarea, ce idee minunată!!! Ba eu aş zice, generalizarea!

Cât despre punerea ouălelor în coş, nu pot decât să mă mă gândesc la procesul ăsta tehnologic http://www.youtube.com/watch?v=_5jwLb1R0qE . (Instructiv şi din alt punct de vedere - între 3:08-3:36 este ilustrat conceptul american de productivitate)

Mada V spunea...

E ilustrat si conceptul de munca in echipa :) Si la cata veselie duce :D

Facebook