2010-11-02

Paul Krugman - Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008


Review Carte - Paul Krugman
Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008
- partea I -

Pe scurt : o carte ușor de citit despre macroeconomie și crize. Chiar şi sistemele monetare simple pot intra intr-o criză de lichiditate, chiar dacă fundamentele economice sunt solide. Criza recentă a fost generată în cea mai mare parte de către sistemul para-bancar (mai puţin reglementat) şi a fost favorizată de hazardul moral - situaţii în care poti face speculaţii pe riscul altora.


Despre autor

 Am pus întâi autorul şi apoi titlul pentru că autorul este unul dintre cei mai renumiţi economişti în viaţă. Printre altele, Paul Krugman este laureat al premiului Nobel pentru economie 2008.

 Krugman este adept al teoriei lui John Maynard Keynes (vezi "Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor"). Keynes susţine combaterea crizelor de lichiditate prin ... injecţie de lichiditate. Keines este cel care spunea că rezolvarea problemelor pe termen scurt contează, căci "pe termen foarte lung vom fi toţi morţi".

 Dincolo de keynesianism, cartea aduce o privire documentată asupra crizelor economice recente, inclusiv cea din 2008 și câteva abordări inedite.

Voi începe cu o mică fabulă economică prezentată în carte, urmânt ca în episodul viitor să abordez celelalte idei mai puțin ... metaforice.


Model simplificat de criză financiară: cooperativa de babysitting

 Autorul propune un model economic simplificat, care să arate mecanismul unei crize financiare de tip "capcana de lichiditate", de tipul celei în care a intrat Japonia. Krugman precizează că modelul a fost preluat de la alt autor.

  - un număr de familii organizează o cooperativă de babysitting, pentru a sta seara cu copiii pe rând, când alte familii ies în oras.

  - pentru a controla echitatea jocului, fiecare participant primeşte iniţial un număr de cupoane, să zicem 5

 - platind un cupon, orice membru poate cumpara o seară de babysitting de la cineva dispus să ofere acest serviciu. Respectivul va putea în altă zi să primească la rândul lui servicii de babysitting contra cuponului câstigat

 - cine doreşte să iasă din joc trebuie să returneze cupoanele, deci cupoanele sunt practic imprumutate, la fel cum o bancă centrală emite bani

 - cineva poate acumula mai mult de 5 cupoane facând babysitting fără să primească o vreme.

   Sistemul asigură la schimbul echitabil de babysitting. Dacă cineva a consumat cele 5 cupoane iniţiale nu mai poate primi babysitting fără să presteze la rândul lui, pentru a obţine cupoane.

  Totuşi pot apare situaţii în care majoritatea participanţilor încearcă să câstige cupoane, şi foarte puţini doresc să cheltuiască cupoane. De exemplu iarna participanţii ar prefera să nu iasă în oraş ci să strângă cupoane pentru vara când pot să meargă la picnic. Nici nu este important motivul, preferinţa de a nu consuma poate să apară la un moment dat în orice economie.

  În momentul în care foarte multe cupoane se acumulează la participanţi care nu vor să "consume" (din orice motiv), sistemul se blochează. Chiar dacă există persoane dispuse să facă babysitting, şi unele să şi primească, ele nu pot intermedia schimbul făra cupoane. "Fundamentele economice" sunt bune, ei fac babysitting de calitate dar ... economia nu merge.

 Soluţia ar fi emiterea de cupoate suplimentare (ca în teoriile lui Keynes), dar asta nu rezolvă fondul problemei. Problema este că ... orele de babysitting de vară sunt mai valoroase decât cele de iarnă în preferinţele de consum ale participanţilor, chiar dacă sistemul decretează că oricare valorează un cupon.

Consumul poate fi stimulat iarna doar dacă participanții stiu că vara vor putea cumpăra mai puține sedințe de babysitting cu un cupon, de exemplu vara un babysitting constă 2 cupoane.

 Astfel de așteptări ... inflaționiste pot debloca economia, stimulând pe unii membrii să consume iarna (când este mai ieftin), și să facă posibil ca vara să existe totuși ofertanți de stat cu copii altora acasă (pentru că se câștigă mai bine). Sistemul nu trebuie să intre însă într-o buclă inflaționistă, cupoanele câstigate vara trebuie să ramâna suficient de valoroase iarna viitoare.

 Krugman arată cum o devalorizare a monedei cu 15% (față de Euro) a relansat economia din Marea Britanie. Există însă și cazuri în care totul a sfârsit prost prin pierderea încrederii investitorilor.


  Încheiere la partea I


   Modelul de mai sus mă face să mă întreb dacă nu cumva, însăși încercarea de a păstra valoarea banilor "foarte" constrantă conține o denaturare a dinamicii economice. Cererea pentru bani variază din diverse motive, de ce nu ar varia și valoarea banilor ?

 Mult înainte să citesc carte am schițat și eu un model economic cu tokeni : Jocul cu ... jetoanele de sticla.


Vezi continuarea : preludiul crizei

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

6 comentarii:

AristotelCostel spunea...

"emiterea de cupoate suplimentare"

Le emiti... pe gura. Cum ajung cupoanele in buzunarele... parintilor?

"Asteptarile inflationiste" pe fondul lipsei posibilitatii de a castiga bani genereaza... alte asteptari. :D

Consumul poate fi stimulat pana la capatul schemei Ponzi, nu si dupa.

Mihvoi spunea...

@AristotelCostel : Momentan încerc să înţeleg exact teoria lui Krugman, iar apoi o să încerc să găsesc şi erorile.

E clar la bunul simţ că nu poţi stimula la nesfârşit, ci cel mult până la capacitatea de producţie a economiei. Probabil nici nu e vorba de capacitatea maximă la "supraîncălzire" ci de cea "la relanti".

În seara asta discutam cu un distins coleg, şi m-a pălit o întrebare apropos de Ponzi : dacă toată lumea consumă 1% peste ce produce, atunci cine produce acel 1% în plus ?

Corneliu spunea...

In cazul baby-sitting-ului descris mai sus, se poate aplica reteta bula/recesiune. Vara este bula de baby sitting, valoreaza foarte multe jetoane, iar iarna este recesiune, valoreaza mai putin de un jeton.

alex@formidabilii.org spunea...

@Mihvoi: "E clar la bunul simţ că nu poţi stimula la nesfârşit". Nu e vorba de bun simt ci de un determinism destul de simplu- trebuie doar sa faci pasul in afara sistemului economic.

Ar trebui sa te uiti la efectele injectarii de lichiditate in accentuarea disparitatilor sociale. Tot bagand bani in economie "se separa apele" intre cei foarte bogati (cei care au active care se aprecieaza peste noapte) si cei saraci (cei care muncesc pe salarii care ajung sa nu valoreze mai nimic).

Injectarea de lichiditate in economie duce la miscari sociale. Nu e vorba de bun simt, ci de logica.

Mihvoi spunea...

@alex : Sunt de acord că inflaţia mare duce la sarăcie, dar nu şi cu argumentaţia ta.

Inflaţia galopantă duce la sărăcie mai ales prin distrugerea mediului economic care ar trebui să genereze bunăstarea (produsele).

Firme solide dau faliment când este inflaţie mare, întrucât vinzi azi pantoful la un preţ cu care mâine nu îti poţi lua nici materiale ca să fabrici un alt pantof.

Daca apare inflaţie nu creşte valoarea activelor, ci doar scade valoarea banilor (daca exprimăm in aur de exemplu). Sunt afectaţi cei care au economii în moneda respectivă, deci inflaţia trage în jos mult şi pe cei care au bani ("bogaţi").


Nu sunt de acord că inflaţia creşte diferenţele dintre săraci si bogaţi. Mai degraba sărăceşte pe toată lumea. Săracii o pot resimţi mai tare într-adevăr dacă trăiau la limita subzistenţei. În valoare relativă totuşi, inflaţia tinde să egalizeze puterea de cumpărare.

Salariile cresc de obicei in scurt timp cand este inflatie, dar de obicei mai încet. Sa luam un caz:

A (sarac) are salariu de 1000 RON, şi economii 0 RON
B ("mai bogat") are salariu de 2000 RON, şi economii 8000 RON

Luna asta B are în buzunar 2000 + 8000, adică de 10 ori mai mult decât A care are 1000 + 0.

Să spunem că inflaţia înjumataţeşte brusc valoarea banilor, iar salariile cresc doar cu 25%.

A are 1250 şi 0 economii
B are 2500 şi tot 8000 economii

B are acum 2500 + 8000 = 10500, A are 1250. Amândoi au doar puţin peste jumătate din puterea de cumpărare de la început, este ca şi cum are fi avut la început A: 1250/2 = 625 şi B:10500/2 = 5250.

Noul raport al puterii de cumpărare este B/A = 5250/625 = 8.4, deci "bogatul" a ajuns mai aproape de "sarac", iar amândoi mai săraci decât înainte.

Corneliu spunea...

@Mihvoi : Cred ca Alex se referea la faptul ca "bogatii" de obicei profita cel mai mult de situatiile tulburi : criza, inflatie, razboaie. In exemplul tau saraceste clasa de mijloc si cea de jos. Ca de obicei cei foarte bogati nu, deci se accentueaza disparitatea sociala dintre cele 2 extreme : sunt in linii mari cam tot atatia care mananca icre negre, dar in acelasi timp, cei care sunt la sau sub limita de subzistenta sunt din ce in ce mai multi ...

Facebook