Telefonul, ziua și radioul

 Telefonul

 Urăsc telefonul ! Știu că sunt cam "freak" din punctul ăsta de vedere,  dar este o realitate : pur și simplu mi se strânge inima când îl aud sunând. Nu de frică că aș primi o veste proastă, pur și simplu mă anxietează să vorbesc la telefon. Chiar și când e ziua mea, precum astăzi. Poate mai ales atunci. De exemplu mi-e foarte complicat să găsesc cuvinte originale de răspuns pentru fiecare.

 Sunt conștient că astfel de telefoane semnifică faptul că oamenii țin la mine și de multe ori telefonul per ansamblu mă bucură. Dar nu mă pot abține să nu tresar dureros când sună. Am încercat să schimb și melodia cu una foarte plăcută, dar nu ajută.

 Pentru a-mi rezolva disonanța cognitivă am început să mă gândesc că în trecut telefonul de felicitare avea sens pentru că oamenii se vedeau rar și era scump să dai telefoane "interurbane" mai des decât "la ocazii". Astăzi cu abundența de soluții de comunicare se face probabil abuz. De exemplu de Paști, Crăciun, Revelion mi se pare pur și simplu nefezabil ca fiecare să trimită 200 de SMS-uri către toți din agendă. Câteodată sunt plăcut surprins că cineva s-a gândit la mine. Sau poate i-a fost greu să mă scoată din listă ? :)

 Pe principiul "ce ție nu-ti place altuia nu-i face" nu prea dau telefoane de felicitare. Nici nu prea memorez zilele de naștere, noroc cu soția. Așa cum este mai ecologic să mergi 2 în mașină în loc de unul spre serviciu, accept să împart SMS-ul de felicitare trimis de ea. Știu ziua cuiva pentru că este născut două zile înaintea mea și îmi amintesc ... de ziua mea. Ii urez mereu pentru ziua de la anul, și sunt primul de obicei :)

  Câteodată îmi vine să spun ca scoțianul (zgârcit) care încerca să facă economie de curent electric : nu sunați, ies eu din când în când. SMS-urile sunt mai tolerabile, deși au și ele semantica aceea de intempestiv, auzi beep și trebuie să te uiți atunci, ar putea fi important. Cred că prefer mesajele pe Facebook, sunt mai "asincrone", nu te întrerup, le găsești când citești emailul. Că veni vorba, nu o să public acest articol pe Facebook pentru că mi-e teamă că cei care mi-au dat telefon s-ar putea simți răniți. Poate cititorii fideli abonați la RSS mă vor ierta ...

Radioul

 De fapt despre altceva vroiam să scriu. Pe lângă telefoanele de felicitare am primit și un telefon de la un centru de sondare sociologică (așa se numește?). Nu știau că e ziua mea, n-am primit nici un dar de fidelitate, m-au întrebat despre preferințele în materie de radiouri.

 De obicei declin rapid astfel de sondaje care iau timp dar subiectul mă interesa. Majoritatea oamenilor se întreabă cum se calculează cotele de piața dacă nimeni nu își amintește să fi fost intrebat. Ei bine eu am fost întrebat. De fapt este a doua oară și întrebările au fost asemănătoare.

 A fost o ocazie să îmi afirm aprecierea pentru postul RFI, unde găsesc știri cât de cât obiective și analize socio-economice de bun simț. Pe ei îi interesau mai mult posturile de muzică. Desi RFI are și muzică pe gustul meu, nu îl percepeau ca pe un concurent direct pentru postul de muzică care o fi comandat sondajul. I-am dat pe locurile 2 si 3 ascultate în ultima săptămâna Rock FM și City FM, care dau rock d-ăla bun, de pe vremea mea ... M-am bucurat să pot semnala că există totuși căutare pentru soft rock.

  Operatoarea mi-au dat să ascult și un colaj de 30 secunde de melodii. Erau melodii relativ cunoscute, foarte comerciale, care erau o dată la moda prin discoteci. Mi-au inspirat nota 5-6 din 10. Data trecuta mi-a pus un colaj similar și a luat doar nota 4, parcă atunci aveau și ceva etno-dance de genul "manele un pic spălate".


  Revin la ideea că merită să investim puțin timp și energie pentru a susține ceea ce ne place și a da feedback negativ la ceea ce nu ne place. Altfel ne vom trezi că dispare de tot ceea ce ne place pentru că "nu are căutare" și se umple eterul cu ceea ce din punctul nostru de vedere s-ar numi subcultură.

Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului