Ghid cumpărare televizor plat 1


Ghid cumpărare televizor plat 
partea I
 despre televiziunea SD vs HD
  
  Pe scurt: televizorul plat uzual este un pic cam mare pentru televiziunea clasică (care nu este HD). Conversiile multiple între analogic şi digital scad şi ele calitatea, fiind de preferat un receiver digital conectat tot digital (HDMI).

Introducere


  În principiu toată lumea vrea să-și cumpere televizor "plat" și "Full HD". Şi eu fac o cercetare în acest scop. Să vedem totuşi cu ce diferă televiziunea HDTV (High Definition) faţă de SDTV (Standard Definition), din ce am aflat până acum.


Televiziunea SDTV

  Televiziunea clasică, analogică, era iniţial afişată pe ecrane cu tub catodic (CRT). În România se folosea standardul PAL cu rapord 4:3 (ecran îngust) care poate fi aproximat cu o rezoluţie de 720×576, la 50 frame-uri pe secundă  interlaced (numit şi 576i).

 Lucrurile sunt mai complexe, la televiziunea analogică există un număr de linii pe verticală (576) dar nu există un număr de puncte fix pe orizontală, este o variaţie continuă a semnalului. Pentru digitizare (DVD) se folosesc de exemplu 720 pixeli pe orizontală, dar se observă că raportul 720:576=1.25=5:4, deci pixelii de pe DVD nu sunt pătraţi, ci uşor dreptunghiulari. Aceeaşi rezoluţie poate să fie întinsă şi pe ecran îngust (4:3) dar şi pe ecran lat (16:9), cu condiţia ca proporţiile filmării să devină naturale după "întindere".

 Televiziunea clasică este "interlaced", adică în cele 50 frame-uri pe secundă se afişează alternativ liniile pare şi impare. Practic la fiecare frame se transmit doar jumătate din linii, 576:2 = 288 linii verticale, aceasta fiind cantitatea de informaţie reală dintr-un frame. Filmele "avi/divx" cu 288 linii verticale (ne-interlaced) se văd rezonabil pe computer, dar mai puţin bine decât la TV clasic.

 Interlaced se bazează pe faptul că pixelii tubului catodic dintr-un frame se sting treptat şi se văd şi în frame-ul următor, ochiul având o senzaţie de cursivitate. Totuşi o cameră de luat vederi va înregistra o pâlpâială când filmează un monitor/televizor CRT. Pe monitorul/televizorul digital interlaced trebuie "emulat", amestecându-se liniile dintre 2 frame-uri succesive pentru a genera toate liniile de imagine la fiecare frame. Televizorul plat (LCD) nu pâlpâie, dar pot apare efecte ciudate la mişcări bruşte în care frame-urile îmbinate sunt prea diferite.

Televiziunea HD



 Televiziunea HD (1080p/1080i) vine cu o rezoluţie mult superioară celei clasice. De la  de la 576i la 1080i, aproape se dublează numărul de puncte pe fiecare direcţie, rezultând de 4 ori mai mulţi pixeli. Şi necesarul de bandă pentru transmisie creşte, de aceea este necesară transmisia digitală care are o eficienţă mai mare de informaţii per Mhz de bandă.


 De fapt transmisiile HDTV sunt de obicei "interlaced" (1080i) similar cu cea analogică. 1080p ar transmite toate cele 1080 linii în fiecare frame, ceea ce înseamnă dublu de informaţie per frame. Totuşi surse 1080p se găsesc rar, de exemplu un film pe Blu-ray sau anumite filme de pe computer. Filmele mkv/x264 de 1.5h care au 4-8GB nu sunt 1080p, sunt cel mult 1080i !


 Televiziunea clasică (SDTV) trebuie întinsă pe cele 1080 de linii, rezultând o imagine uşor pătrăţită, mai vizibilă cu cât televizorul este mai mare.

 Termenul "Full HD" se referă uneori la supportul pentru 1080p faţă de 1080i, dar din ceea ce am citit diferenţa faţă de standardul "HD Ready" este în principal legată de posibilitatea de a decoda nativ programe HD. Ambele pot recepţiona televiziune HD folosind un decodor extern, precum acea cutie pe care o oferă furnizorul de televiziune digitală. Televizoarele "Full HD" pot să decodeze programe digitale şi fără cutie.

 Televizoarele cu tunner digital DVB-T (terestru) pot prinde programe din eter (cu antenă), iar dacă au DVB-C (cablu) pot decoda programe de pe cablu (se folosesc standarde diferite). Totuşi această facilitate nu este foarte utilă, multe canale sunt "codate" iar providerul nu oferă o cartelă de decodare compatibilă, deci tot la cutie externă se ajunge.

Cât este de mare un pixel ?

 Televizorul meu CRT (cu tub), 4:3, are dimensiunile de 30cm verticală, 40cm orizontală, 50cm diagonala - numere pitagoreice 3,4,5 ;) Asta face ca o linie orizontală să aibe "grosimea" de 300mm/576 = 0.5mm. Deci un punct de pe televizorul clasic are o dimensiunea de jumătate de milimetru, dar în fiecare frame se aduce informaţie pentru jumătate din linii, deci am putea să considerăm grosimea pixelului de 1mm.

 Un televizor plat cu diagonala de 100cm şi aspect 16:9 are o înălţime de aproximativ 49cm şi de 87cm lăţime (am făcut un Pitagora rapid). Asta înseamă că televiziunea clasică va avea "grosimea liniei" de 490mm/576 = 0.85mm, deci aproape un milimetru. Pe de altă parte, faptul că la un frame se transmit doar jumătate din linii, face ca fiecare frame să se întindă pe două linii (1.7mm), ceea ce deja devine vizibil. Pentru a nu se observă "pătrăţele" pe ecran, televizorul îmbină pixelii apropiaţi rezultând ceva mai natural, dar şi o senzaţie de "tuşă de pictură" care se întinde pe mai mulţi pixeli alăturaţi.

  Calitatea digitizării afectează şi ea calitatea recepţiei, posturile TV care sunt encodate la calitate scăzută pentru a economisi bandă se vor vedea cu atât mai prost pe un televizor mare. Am observat că şi receiverul contează pentru calitatea decodării.

 Încheiere

 Voi continua cu episoade despre alegerea unui televizor plat pe măsură ce avansează cercetarea. Rog semnalaţi eventuale inexactităţi.


Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului