2011-07-28

Paradoxul bonusurilor bancherilor


Bonusurile bancherilor combat deflația

 S-a discutat mult despre faptul că este imoral să se plătească bonusuri bancherilor din băncile salvate de la faliment prin împrumuturi de la stat - căci împrumuturi au fost și vor rămâne dacă nu vor da cumva faliment pe bune.

 Și eu zic că nu-i etic, dar aș vrea să vă arăt un unghi mai puțin evident al circuitului banilor în natură. Voi arăta că, contrar unor teorii vehiculate pe internet, creșterea constantă a masei monetare nu este un dat absolut al sistemului. O mică inflație poate fi utilă, dar atât.


Un pic despre crearea banilor

 Banii actuali (fiat money) sunt creați în proporție de peste 90% de către bănci prin împrumuturi. În momentul în care tu împrumuți 1000E de la bancă, banca trebuie să aibe doar 100E pe care să-i depună la banca centrală. Restul sunt creați prin sistemul rezervelor fracționate care permite creșterea de până la 10 ori a masei monetare, rezultând o masă monetară "virtuală" mult mai mare (numită M3).

  Sistemul pare ciudat, dar are avantajul că banii creați prin datorie capătă o valoare intrinsecă prin faptul că până la urmă cineva va trebui să muncească pentru ei, pentru a-i returna băncii. Dacă datornicul dă faliment, acea valoare se pierde însă.

 Prin returnarea creditelor, banii creați prin credit dispar, dar de obicei se creează alții în loc, prin alte împrumuturi. Spre deosebire de banii "împrumutați" care dispar prin plata împrumutului, dobânda plătită nu dispare, ea devine profitul băncii.

 Dacă rata de împrumut scade, dar rata de returnare rămâne aceeași, masa monetară din economie scade, rezultând deflație (penurie de bani). Este motivul pentru care băncile centrale încearcă să stimuleze actualmente împrumutul, pentru a crește la loc masa monetară (QE2).


 Teoria banilor lipsă

  O teorie spune că întrucât trebuie returnați banii creați de bancă plus dobândă, nu există suficienți bani pentru a returna toți banii împrumutați PLUS dobânda aferentă. La o analiză simplistă așa pare, dar undeva există o mică scăpare în model.

   Banii returnați în plus ca dobândă nu dispar, ci devin profitul băncii. Astfel, dacă un acționar al băncii încasează dividende pe care le cheltuie pe un vapor de lux, banii se întorc în economie, pot fi câștigați de altcineva care să-și plătească dobânda. Între timp acționarul băncii beneficiază de o parte din produsele create prin munca împrumutatului, ca răsplată pentru serviciul adus. Dacă este prea mult nu este relevant aici.

  Este suficient să existe o masă monetară "reală" echivalentă cu dobânzile plătite în fiecare ciclu al banilor astfel încât sistemul să nu se blocheze cu toți banii ajunși la bancă și nici un ban în piață. Dacă bancile nu mai împrumută dar nici nu cheltuiesc banii, se poate ajunge totuși la o penurie de bani - unii spun că asta a declanșat marea criză din anii '30, băncile au ținut banii "la ciorap".

 Banii ar putea într-adevăr să dispară spre banca centrală, care să nu îi cheltuiască în economie, dar direcția curgerii banilor se poate inversa dacă banca centrală începe să plătească dobânzi mari la depozitele atrase sau împrumută la dobânzi foarte mici (aproape de 0).


  Paradoxul

  Bonusurile bancherilor, în condițiile în care sunt cheltuite, constituie un alt canal de reîntoarcere a banilor în economie. Ele au deci, paradoxal, un efect antideflaționist.

  Bineînțeles că efectul nu este unul economic semnificativ, titlul este o mică glumă cu un sâmbure de adevăr. A fost mai mult un pretext pentru a vorbi despre un mecanism de care am devenit conștient de curând.

  Bonusurile sunt nesemnificative prin comparație cu rata de scădere a banilor din economie prin încetinirea creditării. Un alt factor deflaționist este reprezentat de blocajul banilor în bănci prin provizioane. Provizionale sunt rezerve pe care trebuie să le facă băncile pentru credite posibil neperformante (care au întârzieri sau risc mare). În momentul în care creditul este dovedit neperformant (creditatul dă faliment), datoria se transformă în pierdere, acoperită în parte din banii "provizionați".

 Într-un fel sistemul are o autoprotecție, în loc ca datoria să devină niște bani care nu mai sunt acoperiți de munca creditatului, ei dispar de la bancă (întrucât creditatul nu-i mai are). Banii blocați în bancă nu mai pot fi multiplicați, deci efectul poate fi chiar net deflaționist. Aici chiar nu cunosc suficient, mici detalii tehnice pot orienta modelul într-o direcție sau alta.


  Banii ca datorie

  Dacă doriți să înțelegeți mai bine banii datorie, puteți urmări link-urile de mai jos. Am arătat că nu sunt de acord cu toate concluziile de acolo, dar puteți afla multe lucruri interesante. Dacă găsiți cumva afirmații clar false să spuneți, mie mi se par în general de bun simț, dincolo de mesajul subtil de tip "teoria conspirației".


P.S. Ca să mă laud un pic : soluția aleasă pentru datoria Greciei a fost cea pe care am anticipat-o într-un articol anterior deciziei, aceea de a re-eșalona datoria pe mai mulți ani : Grecia, împrumutul și politicienii


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-07-24

Cum sunt văzuți românii


Cum sunt văzuți românii

  Am citit undeva un îndrumar de afaceri, care încearcă să surprindă specificitatea culturală a diferitelor națiuni, inclusiv România. Mi se pare interesant să conștientizăm cum ne văd alții. Sunt stereotipuri, nu înseamnă că toți românii sunt așa. Pe de altă parte este mai ușor să știi ce stereotipuri vei întări dacă te vei comporta într-un anumit fel. Iată ce au remarcat (spicuiesc):
  •  Românii obișnuiesc să întârzie la ședințe, nu prea sunt deprinși cu rigurozitatea programărilor specifice "vestului"
  • De multe ori deviază de la subiectul ședinței și depășesc timpul alocat
  • Este mai importantă dimensiunea socială a ședinței decât problema de discutat
  • Pot deveni foarte emoționali în discuții, dar de obicei nu devin realmente agresivi
  • Evită să își contrazică șefii, ceea ce duce la blocarea unor informații
  • Sunt formali la început, dar dacă sunt încurajați pot deveni foarte joviali
  • Pun mare preț pe relația "de la om la om"
  • Promisiunile verbale nu reprezintă mare lucru, se pot răzgândi ușor
  • Nu este recomandabil să îi abordezi pe email, este mai recomandabil telefonul

  Acestea mi-au atras atenția și le-am reținut. Voi cum credeți că ne văd străinii ?



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Aberații informatice


Mașini Turing cu bandă finită, compresie, etc
(aberații informatice)

   Problema opririi mașinii Turing este nedecidabilă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, atunci e bine să vă opriți aici. Vorbesc serios !

  Tocmai când mă decisesem să scriu mai pe înțelesul oamenilor mi-a trăznit o idee mult prea creață, poate și greșită (am cam uitat teoria de la Matematică - Informatică).

  Mașina Turing clasică operează cu un număr finit de stări și o bandă infinită. În realitate nu pot exista decât mașini (calculatoare) finite. Problema opririi unei mașini Turing cu bandă finită este însă decidabilă ! Demonstrația este simplă, mașina cu bandă finită are un număr finit de stări (chiar dacă foarte multe), iar după cel mult acest număr de tranziții va trebui să cicleze printr-o stare anterioară, deci va intra într-o buclă infinită. Dacă se oprește mai înainte, atunci ... se oprește, dacă nu atunci sigur nu se va opri niciodată.

  Pentru a decide că orice mașină Turing cu o anumită lungime de bandă se oprește, este suficientă o mașină Turing cu bandă ceva mai mare (dar tot finită). Mașina care decide o va rula pe cea "testată" cel mult N pași (numărul maxim de stări posibile). Dacă mașina nu s-a oprit pănă la N, atunci răspunsul este că nu se oprește niciodată. Dacă s-a oprit atunci ... se oprește.

  Bun și ce-i cu asta ?

  Păi există o consecință interesantă - probabil doar pentru mine :)

  Mă întrebam la un moment dat care este cea mai mică compresie posibilă a unui fișier (șir de biți). Practic poți comprima orice fișier într-un singur bit (0), dacă ascunzi biții lui în programul de decomprimare, iar celelalte fișiere "comprimate" încep toate cu (1). Pe de altă parte, dacă vrei să comprimi toate fișierele posibile de lungime X, îți vor trebui în total cel puțin la fel de mulți biți precum suma lungimii în biți a fișierelor comprimate. Ca și la energie, biții se conservă, nu poți înghesui informația. Ce economisești de la unul trebuie să pui în plus la altul (fișier, șir de biți).

 Dacă unele fișiere se vor comprima în mai puțini biți decât originalul, altele se vor comprima obligatoriu în mai mulți biți. Nevoia de a avea mai mulți biți vine din nevoia de a avea în mulțimea "comprimărilor" un număr cel puțin egal cu numărul fișierelor "de comprimat", altfel nu ar exista suficiente comprimări pentru toate fișierele "de comprimat". De exemplu nu poți comprima toate fișierele de 8 biți (256 la număr) ca fișiere de 7 biți (128 la număr), deoarece din 128 de fișiere distincte comprimate nu putem să decomprimăm toate cele 256 fișiere distincte.

 Oricum, de reținut este faptul că un fișier care se comprimă în ceva foarte mic nu spune neapărat ceva despre cât de redundant este fișierul, atâta timp cât îl putem ascunde în programul de decomprimare. Astfel, o definiție mai bună a nivelului de compresie este să ia în considerare și mărimea programului de decompresie. Am putea considera că lungimea comprimatului este lungimea arhivei sale "self extract" (care conține și programul de decompresie).

 Buuun...

 Legătura este că putem considera ca și arhivă "self extract" mașina Turing cu bandă finită care generează la final fișierul "de comprimat". Întotdeauna există o mașină Turing de lungimea fișierului inițial care îl produce : este mașina care pornește într-o stare finală având fișierul "de comprimat" pe bandă. De fapt dimensiunea va fi un pic mai mare, dar nesemnificativ. Dimensiunea mașinii Turing o definesc ca lungimea în biți a reprezentării ei naive : șirul de biți de pe bandă la pornire plus reprezentarea automatului cu stări finite asociat.

 Putem (teoretic) testa toate mașinile Turing de bandă finită care au lungimea mai mică decât a fișierului inițial și să vedem dacă există una și mai mică care generează fișierul inițial. Bineînțeles asta înseamă și testarea tuturor automatelor cu stări finite posibile asociate (sub un anumit număr de stări). Poate să fie nefezabil practic, dar vorbim teoretic.

 Întrucât oprirea cu bandă finită este decidabilă, vom putea testa complet toate aceste mașini Turing (bandă finită), nu vom rămâne niciodată cu o mașină care pare să nu se oprească, dar la care să nu putem decide dacă nu cumva se va opri totuși la un moment dat, exact cu rezultatul așteptat.

 Notă: o consecintă interesantă a nedecidabilității la bandă infinită este că oricât de mare ai stabili marimea benzii (ex: N*sir_de_comprimat"), pot exista cazuri în care compresia minimală să pornească de la o dimensiune mai mică decât "sir_de_comprimat", să folosească obligatoriu spațiu temporar mult mai mare și să ajungă la final la "sir_de_comprimat". Alternativa ar fi ca toate problemele de mai sus sunt decidabile și cu bandă infinită. Este un subiect care ar merita investigat.

  Concluzia ar fi că cel puțin teoretic, putem calcula pentru orice informație (șir de biți) o "cea mai mică compresie posibilă" pentru o lungime maximă a benzii, ca mărime a redundanței intrinseci a acelui șir de biți. Mărimea redundanței s-ar putea difini ca raportul dintre mărimea șirului necomprimat și lungimea compresiei minime. Am putea deci ordona diverse șiruri de biți în funcție de câtă informație neredundantă conțin. Întrucât orice șir de biți determină un număr natural, putem extinde măsurarea redundanței la numere.

 Baza 2 folosită în exemplu nu este în sine relevantă, este vorba de o proprietate care ține foarte mult de număr în sine. Dacă numărul este foarte ușor comprimabil în baza 2, dar arată foarte neregulat în baza 3 de exemplu, putem totuși comprima ușor reprezentarea în baza 3 în doi pași : transformăm numărul în baza 2 și apoi îl comprimăm. Pentru numere mari, overheadul de transformare dintr-o bază în alta va fi nesemnificativ.

 Un exemplu de comprimare care nu depinde prea mult de baza de numerație este reprezentarea ca produs de numere prime ridicate la o putere. De exemplu un număr se poate descompune ca :
3 * 7^22222. Acest număr este foarte lung ca reprezentare în orice bază, dar devine foarte scurt (comprimat) prin identificarea redundanțelor sale, mai ales faptul că se poate obține pornind cu 3 și înmulțind cu 7 de 22222 de ori. Toate operațiile matematice au echivalent în mașina Turing, deci pot face o mașină Turing relativ mică care să-i genereze reprezentarea zecimală pornind de la reprezentarea concisă 3*7^22222. O întrebare mare ar fi dacă vom găsi compresii puternice care să nu se bazeze pe operații matematice cunoscute, ceea ce ar duce poate la descoperirea unor operații matematice noi.

 Bineînțeles valoarea redundanței este ușor relativă, este măsurată în mulțimea mașinilor Turing cu acea lungime maximă de bandă (dimensiune aleasă), cu un anumit număr maxim de stări, tranziții, etc. Am putea alege alte sisteme automate Turing echivalente. Totuși alegând limite destul de mari, se poate decide în ultimă analiză care șiruri de biți au o redundață ascunsă și care nu. Schmbând reprezentarea mașinii Turing s-ar putea inversa unele scoruri, dar mă aștept ca la șiruri mari de biți să se păstreze inegalitatea ca "nivel al redundanței".

Update2 (schimbat exemplul cu unul mai relevant, adăugat Kolmogorov):
Mai bulversant este că putem spune chiar despre numere cât de complexe sunt. Un număr de peste 3000 cifre zecimale precum 1024^1024 (1024 la puterea 1024) se poate exprima într-un limbaj matematic în doar 9 caractere, în ciuda faptului că în reprezentarea zecimală nu pare să conțină prea multă redundanță:

1024^1024 =
35249714121083826571348148398002815464391421343966471060391382605731\
07027685474936504833029647366386245696815539529837397325904947594311\
36198883386731161336668147068707652719076562056460186083699855587212\
67670321739031938633833281889192620158426531806923144239269726876399\
95196119198034802329170347230576378241039458975893458563111107812043\
53030326888187514464352913713571717556327753629326947950763134366874\
69638004327689390246735321855830610856865924913760826763776003265851\
71655733421064227734347575779978049902155982241243427508708431729345\
51295704067075900020717046731355275335432173559875681076975779467857\
96412456048360072965616871024866244650081059068183038134518514222987\
18683739459801985951299360037923619019757683890508073335998909468700\
89994162477220200619925599314018723573797084885850036669659306097304\
30774107407494018065365845077094320534700692354400169824131578389153\
65691675468225242556274289502682208611223618576893194043332407869238\
64636423780292915823845509040122842652771246674528169856593374975809\
91592510201479766500877427834566619156314388107585743546289067551052\
43407567819534537336391957132321011362261551176513432962720795579360\
53768928759383576728708813056793055212933599754278019219975348914740\
90868113467357784359783383091085717100807228425031226776985197364359\
40468304150661394364666619945489936368580184877672968583780322821611\
38338547424434092214804502325631304177096253207949716727377373859839\
75520047739978165124906916857931960902407397841536657650378758012409\
15720593951308532428243929010890906903651543069035996315298658774993\
05168806703261450369876070529616967815564185509662018228218579780200\
62536824015697620957222738065538832187097409859502669196589025961199\
44875899737379297319172333554977239487887405085453278592247582283640\
37939866231931740209314323814184370227604126822763829893548396254532\
41289807108260905134234679130954867570447354549760174691007078528452\
74502799494385322948054451236883137876111968161671932763730814231510\
51205287046835151820383202250786653139117317493642556212844343049454\
37214609406008640520972029509955435568094888815701470419410889156523\
97118217281442327414095542807059432838166704828677197285770343552580\
35447078345677740272066141434199824101092619306983110108578748668407\
43851472857645330929169548403751084494725893729355450473771059986801\
05834202190273536762790097487236813783899639737989816145482597091073\
28582027812829739376428479733818386729806933990394293426130015951489\
68082010016061022316242842367672741265405434553107296623559604413326\
35214052961817117545065788425509933461872273169792018558243718239139\
76733011681606825166392147065669814659617313748089491317423647529930\
78326367714117001404210930251538132442219335072672096865184691303027\
15696243977705370728658394976405515129181640254646245271913479717909\
92102335775962779256460318241722748740845621134400433973951910654736\
20717104250686040896580928700842593919173283844531470952205600874482\
30248852386707453290778126499086535184468480701220803910828756453485\
45004863915388760636114766656202302948114683518353740720605302159079\
09311281816131942219776


În ciuda acestei reprezentări complexe în baza zece, putem observa această compresibilitate și textual, dacă transformăm puțin numărul: 1024^1024 se scrie în baza 2 ca 1 urmat de 10240 de zerouri. Dacă am fi pornit cu șirul de cifre zecimale, nu am fi putut probabil să observăm această redundanță, însă considerând numărul asociat am putut găsi o descompunere foarte simplă.


Se pare că am încercat să reinventez complexitatea Kolmogorov. Am scris acest articol înainte de a studia această teorie, care formalizează mult mai bine problematica compresiei. Un număr foarte mare, care are o expresie matematică foarte simplă, va avea și o complexitate Kolmogorov foarte mică, întrucât se poate crea o mașină Turing relativ simplă care să calculeze orice expresie matematică. E posibil ca și reciproca să fie adevărată, însă nu am în acest moment o demonstrație simplă în minte. Un argument este că mașinile Turing sunt echivalente ca și putere de expresie cu mulțimea funcțiilor calculabile.

Update : un prieten mi-a trimis link la demonstrația în versuri a faptului că problema opririi mașinii Turing este nedecidabilă. Aceasta nu contrazice însă ceea ce spun mai sus. Cele două împreună spun că : problema opririi mașinii Turing este decidabilă pentru orice clasă de programe care se încadrează într-o anumită dimensiune, dar mașina Turing care poate face asta este mult mai mare decât dimensiunea clasei de programe. Teorema nedecidabilității se poate demonstra doar pentru că ia ca input un program de dimensiune aproximativ egală cu mașina care decide oprirea.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-07-17

De luat în concediu


Listă bagaje pt. luat în concediu, călătorie

  După atâta filosofeală, iată și ceva util : menirea listei de mai jos este să vă ajute să nu uitați ceva atunci când plecați în concediu sau alt tip de călătorie.

 Eu o folosesc simplu : o  printez și pe măsură ce împachetez le tai de pe listă. Lista încearcă să acopere foarte multe situații, deci unele vor fi tăiate de pe listă pe motivul "nu e cazul".

 Lista datează de foarte mulți ani și a ajuns la versiunea 4.0 4.1 (2017-08-17)Deși lista nu este licențiată GPL, mă simt dator să dau niște "credits" către autorul original : Mădălina Voicu ;)

Puteți să vă derivați din ea o listă proprie, scopul este să treceți în revistă variantele uzuale și să decideți conștient ce vă trebuie și ce nu, astfel încât să nu uitați niciodată ceva important.

De luat în călătorie / concediu (idei):

Stricta necesitate
- bani (cash)
- card Euro?
- mobil (comunicatie)
- incarcator mobil
- acte
- pasaport (daca in afara tarii)
- medicamente (raceala, digestie, dureri)
- Harti/adrese/numere de telefon
- GPS
- Benzina (daca e cazul)
- Bricheta/chibrituri
- Hartie igienica si de maini
 - Ochelari de somn
 - Papuci de camera/baie

Alte
- Tableta
 - Hotspot GSM
 - Baterie incărcator USB
 - Reader/Kindle
- Ceas
- Busola (optional)
- prezervative (optional)
- Briceag
- Desfacator bere, conserve, etc
- Ac si ata
- Lanterna
- Scotch
- Carnetel/Pix
- Servetele
- MP3 player
 - Căsti
- Stick muzica
- Laptop
 - Cablu HDMI, RCA, SCART, adaptor Bluetooth
- Hard disk portabil
- Hands free
- Aparat fotografiat + baterii
- Incarcator baterii
- Sac dormit (opt)
- Radio?
 - Chitara - optional
- Pungi alimente / saci / sacose
- Ochelari de soare
- Masa (picnic)
- Scaune (picnic)
- Cadouri pentru gazde
- Paturi de invelit
- Asternuturi
- Ochelari inot

Haine - ciorapi
- lenjerie intima
- short de baie
- tricouri
- pantaloni : scurti/lungi
- Trening
- pulover
- papuci
- pijamale
        - caciula/manusi

Igiena
- prosoape
- Pieptene
- Periuta+Pasta dinti
- Sapun
- gel dus/sapun
- sampon
- aparat barbierit
- spuma ras/ pasta+pamatuf
- deodorant
- after shave (optional)
- unghiera (optional)
- Batiste

Mancare
- Pahare(plastic)/Cana
- Tacamuri (Furculita, Lingurita, Lingura, Cutit)
- Fierbator (optional)
- Paine (opt)
- Cascaval (opt)
- Sunca (opt)
- Supe instant (opt)
- Fierbator + vas metal
- Fructe
- Dop rapid sticla

Divertisment
- carti joc
- sah
- carti de citit

Masina
 - Rovigneta
 - făcut presiunea roti
- verificat lumini
 - Lanțuri, Lopata
- scaune pliante, masa

De verificat/oprit
- oprit gaz
- aparate elctrice
- apa (macar catre filtru)
- pus in frigider/aruncat mancare care se poate strica: paine, fructe
- dus gunoiul
- inchis geamuri, lasat aerisire

Pt. Franta

- poza buletin sau card Orange




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-07-13

Se fură în România ?


Se fură în România ?

  Am vorbit cu un IT manager de la o multinațională și îmi spunea că se fură destul de des laptopuri, de exemplu în Ungaria, Polonia, Cehia - cele mai multe din mașini, foarte rar în Germania. L-am întrebat dacă și în România și mi-a spus că nu își amintește de vreun incident. Site-urile nu sunt exact comparabile, dar mie mi se pare totuși semnificativ.

 Un coleg își amintește că în Italia unde lucra s-au furat 2 servere foarte scumpe direct din datacenter. Care este experiența voastră, vi s-a furat ceva de la serviciu, ați auzit incidente ? Dar din mașină, în autobuz, metrou ?

  Eu unul sunt foarte atent în miloace de transport în comun (geanta în față), nu las în mașină lucruri valoroase, dar la serviciu chiar nu am avut frică că mi s-ar fura ceva din geanta lăsată nesupravegheată. Doar la RDS acum 8-10? ani mi s-a furat peste noapte un mouse wireless (era foarte special pe atunci), dar l-a furat fără partea care se lega la computer, deci presupun că a fost cineva foarte prost, nu un coleg.

 Un coleg din Venezuela (manager în Paris) a venit prin București și era curios cât de mare este criminalitatea. I-am spus că dacă îți lași portofelul pe masă și te duci la baie ... nu e chiar recomandat. El mi-a spus că în Venezuela ți se dă în cap ca să-ți ia pantofii...

 Ce părere aveți ?


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-07-10

Ecologie de subzistență


Ecologie de subzistență

 Vorbeam prin comentariile de la un post anterior despre oameni care umblă prin gunoaie. Astăzi am descoperit cinstea și demnitatea la cineva care scormonea prin gunoi.

 Duceam mai multe tranșe de deșeuri menajere, inclusiv unele care puteau fi considerate folositoare. O țigancă (nu e un termen depreciativ!) căuta prin gunoi cu un băț. Am intrat în vorbă încercând să aflu ce anume caută.

  Mi-a spus că se uită după fier, pe care să îl vândă la "fier vechi". M-am grăbit să-i spun că "foarte bine", eu având în gând efectul ecologic al reciclării fierului.  A mai adăugat că "lucrează ca măturătoare, dar nu îi ajung banii, deci decât să fure...". I-am spus din nou că "bineînțeles că este mai bine așa, chiar mă bucur că face asta". Nu am intrat în discuții despre ecologie, nu i-am mai spus nici măcar obișnuitul : "am rugămintea doar să nu împrăștiați gunoiul pe jos".

 E o întrebare mare dacă acești oameni se simt mai bine dacă te faci că nu-i vezi sau dacă interacționezi cu ei. Eu dacă încerc să mă pun în pielea lor am impresia că mi-ar fi foarte rușine și nu aș vrea ca ceilalți să îmi arate că mă văd. Pe de altă parte, este și dezumanizant ca oamenii să se facă că nu te văd. Îmi amintesc un episod vechi din "Zona Crepusculară" în care în loc de închisoare oamenii erau condamnați la "invizibilitate", adică erau însemnați în frunte iar toți ceilalți se prefăceau că nu există.


 Ecologia

 Nu sunt eu super ecologist, dar încerc să fac un mic efort dacă prin asta pot să evit un efort mult mai mare al altuia, sau un rău mult mai mare. Cu bateriile strânse separat pentru a evita poluarea chiar am avut un mic câștig, Ikea mi-a dat 10 baterii noi AA pentru 20 baterii consumate. Felicitări pentru inițiativă !

 Din păcate nu am prin apropiere nici măcar un container de reciclat sticlă, astfel că am tot adunat vreo 10 sticle și tot uit să le iau când am drum în afara ... sectorului 5. Știu pe cineva care a venit cu două  sticle de la Eroii Revoluției până la Aurel Vlaicu (în drum spre serviciu) ca să le poată arunca într-un container de recilare.

 Primarul sectorului 5 (d-l Daniel Marian Vanghelie) nu pare să înțeleagă însă importanța reciclării, nu cred că mai este sector care să fie atât de sărac în containere de reciclare. Rușine !


 Gunoiul pe scară

 Dacă tot a venit vorba, mă bucur că nu am gunoiul pe scară. Multe blocuri care au gunoiul pe scară au o mare problemă cu mirosul, de asemenea cu gândacii. Bașca că îmi dă subiecte de blog :)


 Încheiere

 Trebuie să vă mai mărturisesc că m-am lăsat recent de "enterclick". Era un site care îmi aducea niște vizite semi-automate (în speranța creșterii rangului pe Google și a unor noi vizitatori accidentali). Sunt puțin în sevraj, numărul de vizitatori unici a scăzut de la 300/zi la vreo 60/zi. Vreau totuși să am o imagine mai bună a numărului de vizitatori reali. M-aș bucura să fie măcar 60 cititori pe săptămână  care citesc câte un articol până la sfârșit.

 Sunt curios cum se ajunge să fii republicat pe un site de știri (gratis). Am încercat să scriu la hotnews.ro dar nu am primit nici un măcar un "foot in the back" așa că "I need a hug" ... :)

 V-aș ruga deci să puneți un comentariu, cu absolut orice : "a", "qwerty" etc, doar să știu că existați... ;)


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-07-05

Muzica bună


Muzica bună

  Este prima oară când m-am bucurat cu adevărat de noul televizor. Paradoxal, nu a fost un program HD, a fost ... TVR Cultural în SD (digital ce-i drept). Am dat din întâmplare și am prins destul de mult din concertul "Stradivarius" cu Alexandru Tomescu la vioară, acompaniat la pian de Horia Mihail.

 A fost superb, mi-a plăcut în special interpretarea la vioară. Alexandru Tomescu este un mare artist, în mâinile lui vioara Stradivarius chiar își merită banii.

 Deși televizorul meu nu are un rating foarte înalt la sunet, s-a auzit extraordinar, o senzație aproape ca în sală. Păcat că din când în când se auzea și un ușor brum pe frecvențe înalte. Cei trei sunetiști de pe generic nu au reușit nici de data asta să depășescă complet nivelul cu care ne-au obișnuit filmele românești - unde simt nevoia mereu de subtitrare. Totuși a fost un stereo de calitate (conservat de transmiterea digitală) și s-au auzit toate notele necesare unei experiențe de neuitat.

  Felicitări încă o dată lui Alexandru Tomescu !

  Iată un fragment din concert, la cea mai "bună" calitate pe care am găsit-o:





Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-07-04

Grecia, împrumutul și politicienii


Grecia, datoria și politicienii

  Am urmărit parțial un film pe care NU vi-l recomand (debtocracy), despre conspirația care i-ar fi adus în faliment pe greci. Și un ziarist grec vorbitor de limbă română tot povestește pe la TV pe aceeași temă.
  Problemele prin care trec grecii sunt reale. Au tot dreptul să fie supărați pe politicienii lor care i-au mințit. Poate o parte din datorie este și tributară corupției. Pe de altă parte n-am văzut să accepte că s-au mințit și pe ei înșiși.

  Datoria

  Datoria Greciei este de aproximativ 150% din PIB, adică datorează valoarea bunurilor produse de economia lor în 1 an și jumătate. Datoria s-a adunat treptat, dar pentru simplificare putem să ne îmaginăm că 3 ani la rând au consumat bunuri cu 50% mai mult decât produc.

  150% din PIB nu este în sine extrem de mult. Un credit imobiliar luat pe 20 de ani cu rata 50% din venitul familiei înseamnă o îndatorare de 1000% din "PIB-ul familiei" ! Cred totuși că îndatorarea nu ia în considerare și dobânda ci doar datoria, deci aproximând grosier că un credit îl plătești cam de 2 ori, îndatorarea este de "doar" 500% din "PIB-ul familiei".

 Diferența stă în primul rând în scadența creditului. Creditul familiei este eșalonat pe 20 de ani, nimeni nu se așteaptă să primească toți banii în următorii ani. Problema Greciei este că are împrumuturile pe termen mult mai scurt și nu poate în condițiile actuale să își plătească ratele, fiind și în situația în care criza mondială i-a redus "salariul".

 O soluție pentru Grecia ar fi re-eșalonarea pe mai mulți ani a datoriei și probabil asta va fi soluția. Nu înseamnă că germanii sau alții le fac un cadou grecilor, înseamnă doar că vor amâna o parte din consumul lor, urmând să primească de la greci banii înapoi plus dobândă (minus inflație).

 Problema cu adevărat gravă a Greciei este că la nivelul actual de cheltuieli nu le ajunge "salariul" nici să plătească ratele re-eșalonate. Se încearcă peticirea datoriei statului crescând încasările bugetare (creșterea TVA) și reducând cheltuielile (tăieri de salarii). Se pare că evaziunea fiscală este foarte mare, ziaristul grec spunea aproape cu mândrie că "grecii nu vor să plătească taxe".

 Folosirea euro complică lucrurile

 Dacă ar fi doar o problemă de încasări bugetare, probabil lucrurile ar fi ceva mai simple. Faptul că grecii folosesc euro duce la o problemă macroeconomică mai gravă.

 Plata datoriilor înseamnă o hemoragie a monedei de schimb (euro) în afara țării. Dacă fluxul de euro care intră în Grecia nu echilibrează balanța, Grecia se poate trezi în scurt timp că nu mai are suficienți euro pentru a susține schimburile interne din economie. Ca un organism care a pierdut prea mult sânge, economia moare dacă nu are suficientă monedă. Spre deosebire de o monedă națională, Grecia nu poate "tipări" alți euro pentru a susține măcar schimburile interne din economie. Doar BCE poate face asta, printr-un ... alt împrumut.

  În principiu scăderea cantității de monedă scade prețurile, dar asta nu este o veste foarte bună pe termen lung. Afacerile care nu aveau profituri "nesimțite" vor trece imediat sub limita de renatabilitate și vor da faliment, scăzând cantitatea de produse/servicii (deci bunăstarea). Practic va scădea PIB, deci va crește datoria ca procent din PIB. Falimentele vin în primul rând din inelasticitatea creditelor pe care le au firmele, ratele rămân relativ constante pe când încasările scad.

 Datoria raporată la PIB măsoară efortul de rambursare, esta similar cu raportul dintre rata la bancă și salariul. Practic scăderea PIB poate duce la un cerc vicios, fiind din ce în ce mai greu de rambursat datoria. Din păcate mișcarile de stradă vor afecta turismul și vor scădea și mai mult încasările de euro din exterior, făcând încă și mai grea rambursarea.

 Ce se poate face ?

 O altă variantă de rambursare a datoriei este să "vinzi din casă", mașina, o insulă, o companie, ceva. Asta scade rata care trebuie plătită, dar nu rezolvă dezechilibrele structurale. Dacă tu te împrumuți chiar și când nu plătești rate, nu te va ajuta prea mult să reduci ratele. Trebuie să reduci din cheltuieli, renunți la restaurant, etc.

 Din păcate singura soluție de a plăti ratele și a păstra echilibrul economic ar fi ca Grecia să își scadă puternic importurile și pe cât posibil să crească exporturile. Altfel economia riscă să se înăbușe. Cum moneda "locală" este euro, nu se poate descuraja importul prin cursul de schimb - păstrând însă prețurile locale. Orice grec poate să cumpere televizor din Germania cu euro lui, scăzând și mai mult cantitatea de euro care circulă prin venele economiei grecești. Doar scăderea dramatică a salariilor (și a nivelului de trai deci) poate descuraja importul și reduce hemoragia de euro din Grecia.


Politicienii

  Deficitul bugetar, mai ales cel finanțat extern, este o sursă enormă de hazard moral. Practic orice partid la putere va fi tentat să se împrumute cât mai mult, pentru a crește bunăstarea populației pe moment, în scopul câștigării încă a unui mandat. Dacă are ghinionul să piardă totuși alegerile, va avea în continuare de câștigat, succesorul său va fi evaluat negativ, întrucât "pe vremea lui X care s-a împrumutat era foarte bine", iar "pe vremea lui Y care plătește împrumultul o ducem mult mai prost". Aproape că este o prostie politică să nu faci asta.

  Chiar nu reușesc să găsesc o modalitate de a anula acest efect de pervertire a evaluării unei guvernări. Cine economisește și investește în viitor este dezavantajat, cine se împrumută necugetat pentru cheltuieli populiste este creditat cu acel "era mai bine în vremea lui X".

  Eu cred că plafonarea deficitului bugetar (măcar din surse externe) ar ajuta la atenuarea acestui efect pervers. Nu știu dacă trebuie pus chiar în constituție, dar trebuie cumva să devină obligatoriu prin lege.

Încheiere

 Poate într-un articol viitor o să analizez și cum se poate folosi împrumutul pentru a obține avantaje necuvenite de pe seama unei țări. În acest articol am încercat, ca un economist amator ce sunt, să analizez situația plecând de la ipoteza că datoria Greciei este legitimă, iar dacă te-ai împrumutat ... ești bun de plată.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook