2011-08-26

Economia și alăptatul

Economia și alăptatul

  Cum spuneam, am o nouă pasiune, puericultura.

  Alăptatul copilului este la fel de simplu precum economia:
  • În teorie, cererea stimulează oferta
  • Poate exista cerere dar oferta să se lase așteptată multă vreme
  • Pot exista crize de supraproducție, iar atunci trebuie stimulat artificial consumul (cu pompa și respectiv cheltuieli guvernamentale)
  • De obicei se ajunge la un echilibru între cerere și ofertă
  • Punctul de echilibru nu este întotdeauna unde satisface complet cererea
  • La un moment dat oferta scade, iar o cerere sporită nu o mai poate stimula
  • Lipsa îndelungată a cererii poate compromite definitiv capacităților de producție
     Întrebarea este de unde știa Keynes atâtea despre alăptat ?


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-08-24

Bebe


Bebe

   Faptul că mi s-a publicat primul articol pe Hotnews (via Smartwomen) rămâne puțin în umbra faptului că tocmai am devenit tătic :)

   Sunt foarte fericit ! Bebe se numește Bogdan Voicu, a apărut prin naștere naturală, la termen, prin eforturile iubitei mele soții. Ambii sunt sănătoși și obosiți (de fapt și eu). O să revin cu amănunte.

  P.S. Menirea prosopelului pus deasupra când îl schimbi este ... să nu arunce cu pipi peste tot ;)



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-08-21

Echilibrul economic


Principiul de incertitudine al masei monetare

 Echilibrul economic

 Punctul de echilibru economic este o valoare pur teoretică, imposibil de calculat în practică. Câteodată estimăm că suntem mult sub/peste punctul de echilibru (ex: "șomaj mare" respectiv "bulă imobiliară") dar niciodată nu ştim exact unde este punctul de echilibru.

 Cererea de parchet spre exemplu, are oscilații mari în jurul punctului de echilibru. Câțiva ani este moda de a schimba parchetul iar cererea este foarte mare, apoi cățiva ani cererea pentru parchet scade mult, chiar sub rata medie de înlocuire. Trebuie să treacă alți câțiva ani pentru ca cererea să revină pe aceeași piață.

 Comparaţia care mi-a venit în minte este cu o maşină în mişcare, care în funcţie de drum se mişcă în sus şi în jos pe arcuri când trece peste o groapă sau peste o piatră mai înaltă. Valoarea de echilibru este înălţimea la care stă maşina când este oprită, dar odată pusă în mişcare, maşina oscilează constant în jurul punctului de echilibru. Dacă ar putea urca/coborî oameni în mers (precum în economie), punctul de echilibru s-ar modifica și el. Accelerările/decelerările modifică şi ele înălţimea faţă/spate - relativ la şosea.

 Cu cât viteza mașinii crește ("economie supraîncălzită"), cu atât orice denivelare din drum are un efect mai mare asupra oscilației mașinii, putând chiar să o facă să intre în derapaj.

 Economia nu se poate opri ca să-i vedem punctul de echilibru, la fel cum nu poţi opri inima unui om ca să măsori cât sânge circulă prin artere și vene. Dar putem estima în funcţie de anumite semne vitale (puls, tensiune) când omul este deshidratat.


 Principiul de incertitudine

 În fizică, principiul de incertitudine al lui Heisenberg spune că nu poți măsura în același timp cu maximă precizie poziția și viteza unei particule. Cu cât măsori mai bine una dintre ele, cu atât scade precizia celeilalte (diferenta devine sesizabilă la scară cuantică).

 În economie, echilibrul dintre masa monetară și prețuri este dat de ecuația  M * V = P * Q, unde M este masa monetară, V este viteza de circulație a banilor, P este nivelul prețurilor, Q este cantitatea de produse. Consecintă ecuației ar fi că dacă crește masa monetară (M) fără să scadă viteza de circulație (V) și fără să crească cantitatea de produse (Q), atunci vor crește prețurile (P).

 Interesant este parametrul V, care este greu de definit. Dacă mai multă lume ține banii "la saltea", spunem că viteza de circulație scade, iar dacă se fac multe tranzacții, viteza crește.

 Dacă viteza de circulație a banilor (V) scade mult (nu se mai dau credite), este necesară creșterea masei monetare (M) pentru a menține echilibrul din ecuație, cu același P și Q. Acest efect era mai puțin pregnant atunci când banii erau preschimbabili direct într-o cantitate fixă de aur, întrucât aurul avea o valoare intrinsecă ralativ constantă față de celelalte produse.

 Pe de altă parte, viteza de circulație a banilor determină și creșterea/descreșterea masei monetare, prin sistemul rezervelor fracționate. Dacă ai opri economia pentru a măsura un instantaneu al masei monetare (M), atunci viteza de circulație (V) nu ar avea sens.

  Principiul de incertitudine al masei monetare ar spune că nu poți să măsori simultan cu maximă precizie mărimea masei monetare și viteza de circulație, deci nici produsul lor, ceea ce face ca evaluările asupra masei monetare optime să fie imposibil de efectuat cu exactitate.

 Notă : acest principiu este doar o metaforă fizică care mi-a venit în minte pentru sistemul monetar. Din câte știu nu există un principiu de acest tip în teoria economică.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-08-13

Dimensiune font - calcul DPI


Monitor - dimensiune font - calcul DPI

  Pe scurt : dacă doriți să măriți dimensiunea textului pe ecran, încercați să creșteți setarea DPI !

 Ecranele cu rezoluție mai mare au mai mulți pixeli pe acceași suprafață, ceea ce face deseori ca textele să fie afișate mult prea mici. La fel, monitoarele mari au pixelii mai mari decât monitoarele mici cu aceeaşi rezoluţie. Dimensiunea în pixeli a fontului nu este un indicator prea bun despre cât de mare va fi afișat un text.
 
  Pentru ca fonturile să arate de o dimensiune relativ constantă se foloseşte factorul "DPI" (dots per inch) care informează calculatorul despre cât de mari sunt pixelii (punctele) de pe monitor.

 Dacă DPI este mai mare (exemplu 120 în loc de 96), înseamnă că există 120 pixeli pe inch. În acest caz sistemul de operare va afişa literele pe mai mulţi pixeli, pentru a avea o dimensiune suficient de mare pentru a fi citite.

 Dacă DPI este configurat mic (uzual este 96), sistemul de operare va considera că sunt suficienţi mai puţini pixeli pentru a atinge dimensiunea dorită.

 De exemplu dacă Windows știe că DPI=100 şi vrea să facă fontul de 1inch (2.54cm), va afişa fontul pe 100 pixeli. Dacă DPI este setat la 96, va afişă doar 96 pixeli. Exemplu este ales petru usurinţa înţelegerii, un astfel de font este foarte mare.


 Calcul DPI :

 Monitorul meu are rezoluţia 1440x900, având un raport de 16:10 între lungime și lățime. Pixelii sunt pătraţi (ca la majoritatea monitoarelor). L-am măsurat pe orizontală şi a rezultat 41cm = 16.14inch. Deci pe orizontală am 1440/16.14 = 89.21 pixeli/inch rezoluţie fizică.

 Totuşi ecranul monitorului este privit la o distanţa mai mare decât materialul tipărit (de unde este original DPI), cu aproximativ 30%. Pentru asta Microsoft a aplicat un factor de 1.33 pentru monitoarele care aveau în general DPI=72, rezultând 72*1.33 = 96, clasicul DPI de pe Windows. Aceasta face ca fontul de "10puncte" să fie afişat ca "13pixeli", fontul de "12 puncte" să fie afișat pe 16pixeli, etc.

 Pentru că majoritatea softurilor sunt gândite pentru acest DPI, voi aplica şi eu factorul de 1.33. Pentru monitorul meu rezultă DPI=89.21 * 1.33 = 118.6, deci ar trebui să setez DPI = 118. Arată destul de OK şi cu clasicul DPI=96 ...

 Depinde şi de gust şi ochi. Dacă doriţi fonturile mai mari, puteţi mări DPI, cu riscul ca unele aplicaţii să nu mai arate ok (nu mai încape textul în fereastră). Nu toate aplicaţiile țin cont de DPI, dar textele sistemului de operare în general ţin cont de el.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-08-10

Evoluția a favorizat ... creaționiștii


Evoluția a favorizat ... creaționiștii

  Am asistat de curând la o controversă între creaționism și evoluționism. Ca un agnostic ... convins ce sunt, am încercat să echilibrez puțin balanța argumentelor.

   În primul rând trebuie făcută o distincție între "credința în Dumnezeu", "cărți considerate sfinte" și "instituția bisericească".

  Îmi place sintagma "toate modelele sunt greșite, unele sunt utile". Creaționismul și religia în general au puține veleități predictive în privința naturii. "Va ploua dacă așa vrea Dumnezeu" este mai puțin util decât "va ploua, deoarece frontul atmosferic rece din nord va întâlni norii din sud". Evoluționismul și genetica explică mult mai coerent problemele genetice decât creaționismul.

  Cărțile religioase sunt scrise și adaptate de oameni în decursul timpului. Mi se pare o trufie fără margini să afirmi că o carte sau un om poate descrie dorințele unei divinități autotputernice. Ar însemna că această divinitate este "foarte comprimabilă", ceea ce i-ar știrbi divinitatea din ipoteză.

 Totuși, trebuie să ne întrebăm cum se face că încă majoritatea oamenilor sunt relativ religioși. Unii chiar se omoară precum chiorii pentru o bucată de pământ "sfânt" sau în trecut pentru controverse legate de interpretarea unor texte religioase.

 Aparent evoluția a favorizat ... oamenii religioși, deci adepții creaționismului. În general prefer să nu subestimez strategiile care par "proaste" dar care au dat rezultate bune.

 Locul în care credința religioasă a constituit un avantaj competitiv este morala. Deși per ansamblu o comunitate este avantajată dacă practică un anumit tip de morală, este mai greu să asiguri respectarea acelor reguli la nivelul individului fără să ameninți cu focurile iadului. Când poți obține un avantaj facând un lucru imoral fără să te vadă nici un om, ce te face să rămâi moral ? Poate pentru unii "ochiul autoatevăzător" constituie o motivație.

 Apoi unitatea religioasă a ajutat comunitățile să facă front comun împotriva amenințărilor din afară, ceea ce a ajutat la conservarea lor.

 În general preceptele religioase s-au dovedit destul de bune ca adaptare (cele proaste nu au supraviețuit), încorporând multe obiceiuri sănătoase dovedite empiric. Anumite animale interzise în alimentație erau purtătoare de paraziți și boli. Anumite practici interzise preveneau bolile cu transmitere sexuală și clarificau paternitatea. Anumite ritualuri aveau valențe antibacteriene. Religiile se laudă că au rezolvat vechile "buguri" precum inchiziția, vânătoarea de vrăjitoare, dar nu poți fi niciodată sigur că ai găsit toate "bugurile".


 Majoritatea valorilor laice actuale au echivalent religios. Am gășit și o valoare care nu are echivalent religios : laicitatea :)

 Valorile sunt un fel de "axiome", care nu derivă din altceva. Cinstea, corectitudinea, caritatea nu sunt bune pentru că folosesc unui scop, ele sunt ireductibile. Nu poți demonstra de ce este mai bine să aderi la un anumit set de valori față de altul. Valorile sunt strategii de adaptare. Evitarea riscurilor poate fi o valoare, dar și curajul, deși se exclud și sunt opuse ca și comportamente generate.

  Întrebarea este dacă oamenii morali dar nereligioși de astăzi nu își trag o parte din moralitate din educația religioasă primită în copilărie. Oare în lipsa oricărei educații religioase se poate educa o conștiința morală, acea capacitate de a face "bine" și când nu te vede nimeni ? Eu cred că religiile au fost modelate să rezoneze cu anumite valori înnăscute, dar nu sunt sigur că valorile înnăscute sunt suficiente fără niște valori transmise cultural.

 Susțin un stat laic, în care conducerea politică să fie separată de cultele religioase. În general cred că religia este o problemă personală și intimă, că nu ar trebui să dicteze decât cel mult conștiinței afiliaților și în nici un caz nu ar trebui să îi afecteze pe neafiliați.

 Ateismul din ziua de astăzi îmi pare să aibă o mare lipsă încă. Modelul științific despre lume este într-adevăr mult mai convingător decât modelul emanat de religie. Pe de altă parte, modelul explicativ și predictiv al științei nu vine și cu un model alternativ care să inspire și să impună valorile clasice ale societății. Nu găsești în știință un "sens al vieții", iar omul va avea un motiv să înțeleagă natura doar pentru a realiza un astfel de sens.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-08-05

Omul sau mediul


Omul sau mediul ?

  În general sunt de părere că omul sfințește locul. Probabil este adevărat la nivel micro, dar nu mai sunt sigur de asta la nivel macro.

  Nu mai cred că un om poate schimba o organizație prin acțiunea lui. Un om poate clădi eventual o nouă organizație, poate revigora o organizație cu valori sănătoase, dar în general nu poate schimba o organizație existentă bazată pe anti-valori. Mai degrabă organizația modelează individul, de la potențialitatea sa în direcția culturii sale. Cel mult un individ poate virusa o organizație, de obicei cu efect preponderent distructiv.

   Probabil singura forță reformatoare poate sta într-un sistem coerent de valori care să se propage concentric prin adeziune de noi membrii. Propagarea are șanse mult mai mari dacă respectivul sistem de valori este aplicat în organizații bine delimitate, unde să își dovedească superioritatea, iar organizațiile să crească treptat. Mai este nevoie și de un sistem de excludere a celor care nu se conformează acelor valori.

  Exemplu : faci un club al patronilor care nu dau țepe. Apartenența la club îți conferă un avantaj competitiv în piață prin siguranța mai mare pe care o ai asupra promisiunilor furnizorilor. Dacă dai țeapă, ești exclus din club și pierzi acel avantaj. Pe de altă parte, dacă te apuci de unul singur să fii "mai corect decât media" cel mai probabil vei obține un dezavantaj competitiv. De asemenea, dacă accepți membri prea ușor se poate crea un grup corupt care să preia conducerea.

  Dacă considerați că sunteți într-o comunitate (de orice tip) care nu vă reprezintă valorile, căutați una care vă reprezintă mai bine. Este mai ușor să creezi o altă comunitate decât să schimbi valorile unei  comunități existente.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-08-01

Restaurante chinezești

Restaurante chinezești

 Mă gândeam să vă spun pe unde îmi place să mănânc ... asiatic. Nu primesc nimic în schimbul reclamei, vreau doar să împărtășesc cu voi ce-mi place și eventual să mă asigur că nu se desființează.

 Este printre recomandări și un restaurant vietnamez, dar nu merita să schimb "chinezesc" cu "asiatic",  că nu mai înțelegea lumea despre ce vorbesc. De exemplu cu mâncare indiană nu prea mă împac.

 P.S. Spațiul de nefumători este cam amenințat cu dispariția, deci dacă sunteți fumători nu sunt sigur că vreau să mergeți... :P


 De ce chinezesc ?

 În primul rând îmi place mâncarea chinezească/vietnameză ca și gust.

 Apoi îmi face mai bine la digestie decât bucătăria europeană. Asiaticii sunt preponderent intoleranți la lactoză (ca mine) deci mâncarea lor îmi este mai adecvată. Oricum nu suport mâncărurile gătite bazate pe unt și smântână (deși ele separat mi-ar plăcea).

 Mai este faptul că orezul nu conține gluten, pe când grâul din pâine da. Mulți oameni au intoleranță sau chiar alergie la gluten (ați văzut etichetele care specifică "conține gluten"). Se pare că glutenul, chiar atunci când nu face rău imediat are un efect lent care împiedică repararea tractului digestiv. Nu știu dacă am probleme cu glutenul, dar mă simt mult mai ușor dacă mănânc orez și nu pâine.


 Restaurante asiatice preferate de mine

 China Townhttp://www.china-town.ro/contact.html
  • cea mai bună "Vită pe plită încinsă" din București+Paris
  • zona Piața Gemeni (fostă piața Galați), parcare pe o străduță laterală
  • eu prefer :
    • Pui cu sos chinezesc special
    • Pui cu aromă de pește ( condimentele sunt pentru pește ! )
    • Pui dulce-acrișor
    • Ceai de iasomie
  •  ca desert inedit recomand : înghețată prăjită, un fel de "Desert surpriză" de la Shorley
 Thang Long - http://www.thang-long.ro/
  • mâncare vietnameză, mai puțin grasă decât cea chinezească
  • are un gust deosebit, fin, ei spun că folosesc condimente originale - vietnameze
  • de când s-au redeschis am folosit doar cateringul, atenție la comanda minimă în funcție de zonă!
  • când comandați spuneți numărul produsului. Este o afacere de familie, comanda este preluată de o doamnă vietnameză care vorbește româna imperfect (într-un mod ușor amuzant)
  • eu prefer : "Patul de jăratec", un pui aromat, cu ghimbir și alte arome
 Long Xuang - http://www.casa-dragonului.ro/
  • mâncare multă, bună și servire ok, au locuri la nefumători
  • zona Dristor, dacă aveți noroc puteți parca pe străduță. A nu se confunda cu cel poziționat exact lângă metrou Dristor, unde nu au locuri de nefumători și nu am găsit de loc parcare
  • eu prefer : "Pui cu urechi de lemn" - mâncarea nu este deosebită, dar este bună
  • ca desert inedit recomand "Lapte prăjit"

Încheiere

  Puteți recomanda și alte restaurante (ca și comentariu), dar numai ceva care v-a plăcut sincer și preferabil nu ca "anonim".

Poftă bună !


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook