2011-09-30

Ce zice Keynes


Ce zice Keynes

   Keynes este înjurat pentru toate excesele de "stimulare" a economiei pe care politicienii lumii le patronează. Krugman spune că majoritatea celor care îl critică nu l-au citit. După ce am făcut un pic "mișto" de Keynes, m-am apucat să îl și citesc (sunt abia la primul sfer al cărții).

   În esență, Keynes spune că economia poate ajunge la echilibru stabil pe multe paliere, inclusiv paliere suboptimale. Un exemplu de echilibru suboptimal este când șomajul este foarte mare. Nu este vorba de șomajul obișnuit de 4-5% al celor care nu vor momentan sau nu sunt în stare să muncească, ci este vorba de șomajul "involuntar" al celor care și vor și pot, dar nu au unde. Teza lui mult hulită este că pentru a reduce șomajul involuntar este nevoie de o creșterea artificială a puterii de cumpărare, de exemplu prin deficite bugetare ale statului.


 Pe larg

   Keynes argumentează că economia odată stabilizată pe un palier suboptimal (șomaj mare), tinde să rămână blocată în acea situație. Teoretic, dacă o parte din șomerii involuntari ar produce și ei ceva către societate, bunăstarea societății ar crește. Cantitatea mai mare de produse s-ar echilibra cu puterea mai mare de cumpărare a foștilor șomeri care iau salarii acum, economia ajungând la echilibru pe un palier superior

 În realitate însă, faptul că puterea de cumpărare a actualilor șomeri este doar virtuală, logica economică aplicată fiecărei firme nu permite angajarea acelor șomeri. Dacă o firmă angajează un șomer pentru a produce mai mult decât există cerere pe piață, salariul acelui fost șomer va crea o creștere a puterii de cumpărare echivalentă cu salariul plătit, dar această putere de cumpărare nou creată se va împărții tuturor firmelor, firma angajatoare obținând o infimă creștere a cererii. Astfel, din punct de vedere al fiecărei firme în parte, angajarea șomerului nu este rentabilă economic.

 Pe de altă parte, dacă majoritatea firmelor ar angaja câte un șomer, puterea lor de cumpărare s-ar distribui către majoritatea firmelor, astfel încât fiecare firmă ar primi în medie o creștere a puterii de cumpărare echivalentă cu salariul angajatului, deci ar deveni rentabilă angajarea. În plus, trebuie să treacă un timp până cererea crește proporțional cu salariile plătite, ar fi logic ca fostul șomer să-și plătească întâi datoriile, să  economisească un pic și abia apoi să consume la capacitate maximă.

  Keynes spune că singura soluție este că mâna statului să ghideze mâna invizibilă și să o ajute să treacă de la palierul suboptimal (cu șomaj mare) spre un palier de echilibru superior, în care șomajul este mai mic, până la ocuparea totală a forței de muncă angajabilă. Asta ar sparge cercul vicios în care șomajul ține cererea sub potențial ceea ce ține activitatea economică sub potențial, ceea ce întreține un șomaj artificial de mare. Altfel avem problema "oul sau găina", este improbabil ca agenții economici să se sincronizeze în a trece de la o stare suboptimală, printr-o stare încă și mai rea (minimul dintre 2 maxime locale), pentru a ajunge la o stare superioară celei de pornire.

Încheiere

  Cam asta am înțeles eu până acum că este teza lui Keynes, o să citesc în continuare. De fiecare dată când politicienii invocă necesitatea unor stimuli Keynes-ieni, ar trebui să îi verificăm la șomaj, să vedem dacă într-adevăr există un șomaj involuntar mare sau vor doar să câștige capital electoral înainte de alegeri.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

6 comentarii:

Béranger spunea...

Ei, Keynes spune şi multe altele. Tu ce citeşti acum, The General Theory of Employment, Interest and Money? E o lucrare vastă.

Mihvoi spunea...

@Béranger : da, Teoria Generală ...
Nu prea mai am timp în ultima vreme, dar o să citesc și restul. Apoi vedem și școala austriacă ce zice mai exact...

Deceneu spunea...

Nu ai cum sa verifici corelatia intre stimuli si efecte, intre inflatie si somaj, pentru ca efectul(somajul) este consecinta mai multor factori, si pentru ca exista si un decalaj intre masuri si manifestarea efectelor.

Problema nu-i statica de tip "oul sau gaina", desi se apropie de ea, este vorba de o problema de echilibru diamic. Un sistem cu reactie autoscilant, in care statul este singurul care are parghii si poate sa intervina sa-i modifice evolutia, din spirala descendenta, intr-o spirala ascendenta.
Daca statul ia decizii corecte micsoreaza oscilatile si face sistemul stabil, iar daca decizile sunt proaste, poate mari oscilatile pana la catastrofa.

Mihvoi spunea...

@Deceneu :

De acord, poate exista șomaj și de altă natură decât din lipsa cererii (lipsa calificărilor cerute pe piață), și în acest caz nu va răspunde la infuzie de bani.

Spirala nu poate fi decât descendentă într-un mediu supus gravitației :) Statul poate cel mult să compenseze un dezechilibru în economie, nu poate lansa economia pe orbită dacă ea nu vrea...

Deceneu spunea...

MV "Spirala nu poate fi decât descendentă într-un mediu supus gravitației".

Nu ai auzit de uragane, de ciclon?

Mihvoi spunea...

@Deceneu

Doaream să sugerez că supra-stimularea economiei de către stat nu poate să o crească la infinit, poate doar să creeze o bulă care în final se sparge și atunci dăm cu capul de pământ.

"Gravitația" în economie este de exemplu cantitatea de resurse care este limitată, nu poți crește la infinit cantatatea de resurse consumate.

Facebook