2011-10-30

Doi ani de blog


Doi ani de blog

 Acum o lună blogul a împlinit 2 ani. Acum mi-am dat seama :)


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-26

Democrație versus Republică


Democrație versus Republică

  Un foarte scurt filmuleț arată de ce SUA nu este o Democrație, ci o Republică. Democrația ar însemna că 51% pot decide să ia bunurile unora din ceilalți 49%. Republica ar însemna domnia legii, în care chiar și o minoritate de 1% este protejată. De asemenea, Democrația ar fi drumul către Oligarhie, prin creșterea controlului statului și formarea unei clici care se abonează la guvernare. Enjoy!




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-22

Harzard moral sau pericol moral ?


Harzard moral sau pericol moral ?

 "Moral hazard" s-a tradus în română prin "hazard moral". Din păcate în română hazard nu are și semnificația din engleză de "risc", iar termenul vine din lumea asigurărilor ... de risc.

 "Moral hazard" se referă în original la riscul ca persoana asigurată să fie mai nepăsătoare la pericolul asigurat decât o persoană ne-asigurată (lasă mașina deschisă dacă are Casco).

 În economie "moral hazard"  se referă la situația în care de exemplu o firmă intermediază credite bancare, dar nu suportă și riscul în cazul neplății. La fiecare intermediere ia un comision, fără să riște nimic în cazul în care împrumutatul nu va putea plăti, iar asta o face să dea credite mult prea ușor.



 Mie îmi place chiar mai mult traducerea, mai aproximativă, de "pericol moral" :

 o/ Fiindcă banul şi prostia sunt pericole morale
  Circul vieţii ne-a impus salturi mortale o/

Florian Pittiș / Pasarea Colibri: "Ploaia care va veni"

și "originalul" : The Rokes - "E' la pioggia che va"



"și mai originalul", dar cu alte versuri: Bob Lind - "Remember The Rain (1966)"





Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Calculatorul viitorului

Calculatorul viitorului 
- proba 5 din concurs Superblog -
sponsor :*removed*


  Eram atât de mandru când l-am terminat! Mi-a trebuit o viața să-l fac, noroc că nu a mai trebuit să inventez și lumea. Cea mai importantă componentă a sa (și cel mai greu de găsit) era un cristal polimorfic, care își modifica local permeabilitatea luminoasa în functie de radiația care îl parcurge. Din el obțineam un sistem de prisme și oglinzi care orientau dupa legi complexe lumina primită. Principiul este relativ simplu: semnalele senzorilor erau transformate în semnale luminoase, care erau transmise prin cristal unor traductori, care le transformau apoi în mișcari ale brațelor, cu care îl înzestrasem din belșug.

  Marea evoluție era că orice semnal care strabate cristalul generează noi prisme și oglinzi, sau le transformă pe cele existente: învată. Cel mai mult mi-a luat realizarea și întipărirea unui program inițial în sistemul de prisme - oglinzi, program în care am inclus legile logicii, matematica, fizica, chimia și nu în ultimul rând legile moralei. Pentru ca programul initial să fie cât de cât stabil, am făcut inscripționarea cu LASER. În joacă, am numit aceste ultime trasee conștiință, iar procesul trecerii luminii prin ele - gândire conștientă, deoarece avea și rolul de a redresa prismele și oglinzile care ar lua-o razna.

  Dar cele mai durabile trasee s-au dovedit până la urmă cele de autoconservare și reproducere. Da, reproducere! ... cristalul putea fi ușor replicat, iar crearea brațelor și a senzorilor era o nimica toată pentru el, dupa câtă fizică îl învățasem. Senzorul "vederii" a fost cel mai ușor de realizat, fiind de fapt o față a cristalului, intrucât nu era nevoie de o traducere în lumina. Realizasem de fapt visul dintotdeauna al informaticienilor: calculatorul care să lucreze cu viteza luminii. Dar era vorba doar de un robot echipat cu un super - calculator ?!... Faptul ca se apără, se multiplică, acționează inteligent pentru un scop nu îl face ceva mai mult decât atât ?!... Oare procesele care îl fac să reacționeze nu ar putea fi numite sentimente ?! Ar fi un nonsens să mă întreb dacă el simte cu adevărat. Complexitatea sa face ca diferitele părți ale inteligenței să se contemple reciproc, deci el "știe că gândește", că reacționează, și chiar eu l-am invațat să numească asta "conștiință de sine". De fapt nici nu mă interesează dacă simte sau nu, ci faptul că este un ajutor pentru mine și un posibil dușman de temut.

  Nu există clasificare morală pentru acțiunile mele asupra lui, cel puțin nu una bazată pe morala lui. Se poate baza pe propria morală numai cand își judecă propriile fapte (sau ale unor eventuale "rude"). Ceea ce pentru el este moral sau nu reprezintă pentru mine o bună sau proastă funcționare. Aici a intervenit problema: poate pentru ca l-am invațat să verifice informațiile, el nu mă mai crede, deși pentru mine scepticismul lui este doar o greșeală de proiectare. Acum nu mai urmarește binele său (adica binele proiectat de mine) ci un bine derizoriu, prea aproximativ. El trebuia să-mi fie de ajutor mie, iar eu, în funcție de cum își atingea menirea i-aș fi integrat cristalul (mult mai durabil decât componentele periferice) în alt mecanism, dupa defectare. El doreste acum doar o conservare în învelisul în care este, și o dainuire prin replicare.

  Si asta nu este singura problema: începe să semene din ce în ce mai mult cu mine ...



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-18

Ghid in tara ta


Ghid in țara ta
- proba 4 din concurs Superblog -
sponsor : *removed*


  Dacă ar trebui să fiu ghid pentru un prieten din altă țară, ce i-aș putea arăta în 5 zile ?

București

   Nu este un oraș impresionant comparat cu alte capitale, dar pentru a-și forma o părere corectă despre România un străin trebuie să-l viziteze neapărat. Mai exact vizita în București este menită să corecteze imaginea (de)formată de diverse reportaje care arată o Românie cu țigani și căruțe trase de cai. De aceea vizita merită începută în București, pentru a crea o referință de normalitate.

 Un fost coleg din Ucraina care a vizitat în România îmi spunea că bunica lui l-a avertizat să se păzească de hoți. N-a avut probleme însă. Alt fost coleg din Paris (originar din Venezuela) care a venit în București mi-a spus că la el în țara de origine îți dau în cap ca să-ți ia pantofii. Bucureștiul este un oraș destul de sigur, cu o criminalitate de stradă mai mică decât New York de exemplu. În general Bucureștiul nu poate face decât o impresie mai bună decât imaginea "prototip" despre România. Colegul ucrainian considera de exemplu că șoselele din București sunt ceva mai bune decât în Ucraina.

  Un tur rapid al Bucureștiului merită făcut pe bulevardele mari. De la aeroportul Otopeni, Casa Presei Libere, Arcul de Triumf, Piața Victoriei, Calea Victoriei, Națiunile Unite, Piața Unirii, dreapta până la Palatul Parlamentului și .... oprire de poze. Din păcate este unul dintre puținele locuri de notorietate internațională, colegul ukrainian îl avea pe listă deci trebuie bifat, eventual cu un tur de jur-împrejur pentru a aprecia mai bine dimensiunile. De la Palatul Parlamentului se poate lua înapoi spre Piața Unirii, ocolită piața iar apoi urcat pe la Universitate, Romană și înapoi la Piața Victoriei.

  Mai nou cred că merită de la Piața Victoriei luat spre Titulescu și urcat pe pasajul Basarab care arată înca bine și de pe care se poate vedea cât de cât Bucureștiul de sus. La Cotroceni se poate face stânga spre Grădina Botanică care este deosebită. Sunt și alte parcuri care merită vizitate, în special cele cu lacuri (Herăstrău, Bordei, Titan).

 Sunt și orașe poate încă mai frumoase în România (de exemplu Timișoara, Sibiu), dar realist vorbind farmecul lor discret nu se poate gusta dintr-o privire fugară.



 Munții

 Transfăgărășanul este un alt obiectiv memorabil din România, are și o oarecare notorietate prin emisiunea Top Gear. Oricum, după toate standardele este spectaculos și merită văzut. Eventual se poate face trecerea munților în sens invers pe Transalpina, am înțeles că s-a asfaltat. Când am fost eu era foarte frumos peisajul, dar drumul era mai rău decât unul forestier, prietenul cu care călătoream și-a spart baia de ulei prin gropi.

 Pentru amatorii de sălbăticie se pot organiza trasee montane în masive gen Piatra Craiului, Bucegi, etc. Peisajul este extraordinar, traseele sunt accesibile și totuși destul de neatinse de mâna omului - exceptând peturile... Aici ar ajuta mașina închiriată din enunț (sponsorul) care poate fi lăsată într-un oraș pe versantul unui munte și lua o alta pe partea cealaltă a muntelui.



  Delta

   Un alt loc memorabil este Delta Dunării. Este de o sălbăticie edenică dar ... fără crocodili :) O plimbare pe canalele Deltei poate fi o experiență într-adevăr memorabilă prin flora și fauna variată. De preferat ar fi o șalupă mai rapidă, cu care se poate ajunge în aceeași zi la zona de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Nu am ajuns încă până acolo dar am înțeles că este impresionant.


  Altele

   Locuri frumoase și interesante ar mai fi, de exemplu zona Maramureș (Borșa - Cascada Cailor), Vulcanii noroioși din Buzău, Moeciu, minele saline (Slănic Prahova, Turda), zone de tratament balnear, etc.

 Litoralul nu l-aș pune la obiective, plaja este generoasă dar neîngrijită și cred că străinii pot trăi și fără amintirea manelelor. Castele gen Bran, cetatea din Sighișoara, Râșnov sunt interesante, dar sunt mult prea modeste în comparație cu castelele mai vesticilor noștrii vecini (Paris, Germania, chiar și Praga).

  Din păcate 5 zile este un interval destul de scurt pentru a-ți forma o impresie echilibrată despre România. În general mă aștept ca impresia să fie mai bună decât așteptările, este o țară frumoasă, păcat că infrastructura și serviciile turistice mai lasă de dorit.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-13

Nu ești proprietarul banilor depuși la bancă


Nu ești proprietarul banilor depuși la bancă

 Tehnic și juridic, când depui bani la bancă, accepți să schimbi acei bani contra unei creanțe (dotorie) a băncii. Mai simplu spus, împrumuți banca.

 Faptul devine mai evident când te gândești că banii depuși la bancă vor fi împrumutați altcuiva, deci ei nu mai există la bancă. Practic devii indirect proprietarul datoriei împrumutatului către bancă, de fapt o bucată dintr-un "pool" de datorii. Vezi comentariile de aici.

Banii depuși erau deja datoria cuiva, dintr-un pool mai mare, dar asta e altă poveste.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-12

Plăceri vinovate


Plăceri vinovate
- proba 3 din concurs Superblog -
sponsor :*removed*

  Eu sunt un șofer foaaarte cumpătat. Atât de cumpătat încât fac în medie 50Km/h până la mare (când nu sunt blocaje majore). Nu zic că nu mai iau câte un galben prin București, dar apoi încetinesc ca să mă asigur că nu am făcut-o din grabă ci pentru ... fluidizarea traficului. Îmi amintesc că am depășit o dată cu Dacia 1310 un BMW, dar era tare obosit modelul și cred că nu se grăbea...

  Câteodată însă am chef să merg fără centură. Mai ales în weekend, când merg pe străzi secundare, mai "uit" ... să-mi pun centura. În general nu mă deranjează centura, ba chiar i-aș simți lipsa la un drum mai lung. Și totuși ... simt nevoia din când în când să îmi redovedesc că sunt liber să merg și fără centură, dar aleg să o port pentru siguranță, iar nu pentru că m-aș teme de amendă.

  Pe șoselele mai circulate, chiar dacă mergi foarte prudent, crește riscul să intre cineva în tine. Fratele meu chiar a pățit-o, mergea pe o șosea principală (cu prioritate) și s-a trezit că a intrat cineva în el de pe o stradă laterală secundară. Nici măcar nu era o intersecție în cruce. Unii se cam cred la curse...
 
  În România chiar nu prea are rost să îți cumperi o mașină sport, sunt atâtea gropi încât sigur vei ajunge să plângi după banii dați. Poți în schimb să-ți cumperi un Lamborghini al laptopurilor și să joci un joc cu mașini cu detalii foarte realistice. Pentru senzații cât mai aproape de realitate laptopul se poate conecta la un televizor HD (prin HDMI), se pot atașa accesorii specifice (volan, pedale), sistem de sunet, etc.

 În ziua de astăzi un laptop este foarte aproape de un desktop, doar că ocupă mai puțin loc și este portabil. Dacă îl setezi să nu se închidă atunci când închizi ecranul, îl conectezi la un monitor sau televizor generos, îi atașezi mouse-ul și tastatura preferate, obții desktopul preferat. Împreună cu niște accesorii de comandă specifice obții o consolă de jocuri performantă. Important este ca placa video să fie suficient de puternică pentru jocul preferat iar procesorul să o poată "hrăni" suficient de repede.

* * *

 Eu sincer nu prea le am cu jocurile, de la ZX Spectrum (clasicul HC85) nu am mai jucat jocuri vreo 10 ani, până când m-au îmbolnăvit colegii de Warcraft III (TFT). Asta s-a întâmplat când am stat vreo 2 luni și jumătate la Paris, așa că am jucat Warcraft în patru la internet cafe, cu 3 euro ora. O noapte de weekend era mai ieftin, "doar" 11 euro toată noaptea. Măcar și pentru faptul că era scump și era cel mai bun lucru pe care l-am găsit de făcut la Paris în orele acelea o pot considera și pe aceasta o "plăcere vinovată". Dar să joci jocuri în 8 culori pe un calculator (HC85) cu procesor la frecvența de 0.0035 GHz și memorie de 0.00064 MB cum s-ar numi ?



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-10

Medicii și meritocrația


Medicii și meritocrația

 Salariul de la stat nu acoperă în nici un caz efortul de pregătire pe care îl depune un medic și importanța socială a meseriei. Am înțeles că un medic rezident lua anul trecut 800RON, asta după scăderea de 25%, inițial era 1200RON. Nu știu exact dacă încă se mai aplică scăderea, mai există și niște sporuri în funcție de specialitate, vechime, etc. Oricum este foarte puțin. La privat puteau ajunge pe la 2000RON.

 Se pare că în Olanda, de exemplu, un medic care este doar stagiar (înainte de a fi rezident) poate obține 2000 de Euro, care este semnificativ mai mult decât salariul minim pe economie de acolo (aproximativ 1200Euro). Ce-i drept în Olanda stagiarii primesc mai multă responsabilitate decât au unii rezidenți în România, fac gărzi singuri, abordează urgențe, resuscitează, muncesc mult. Un medic rezident pornește cam în jur de 3000 Euro.

 Dată fiind situația, plicul oferit doctorului de către pacient în România, deși un semn de anormalitate în sine, echilibrează puțin situația, ducând la un sistem de recompensare mai aproape de meritocrație. Știu că tehnic meritocrația se referă la alegerea conducătorilor după merite, dar în lipsă de alt cuvânt îl voi folosi pentru "recompensă pe măsura meritelor".

 Acest sistem face ca doctorii talentați, eventual chirurgi, să aibe totuși un nivel de recompensare bănească mai aproape de nivelul serviciului pe care îl aduc. De asemenea, mă aștept ca doctorii buni să primească mai mult decât doctorii slabi și eventual chiar să-i oprească pe unii doctori să plece din țară. Sistemul nu mi se pare imoral în condițiile actuale, cu excepția cazurilor în care actul medical este condiționat de plic, caz care mi se pare abominabil.

 Eu încerc să compensez salariul personalului medical de la stat cu o mică atenție, dar nu înainte ci după. Mai ales când sunt mulțumit de prestație, îmi face chiar plăcere. Alaltăieri din păcate am pierdut lupta cu doctorul Zamfirescu (ecografie), n-am reușit să-i strecor plicul, mi-a făcut o priză atât de strânsă pe mână încât ar fi trebuit să aplic o tehnică Aikido pentru a mă elibera :) Din păcate astfel de oameni cu principii puternice ajung mai slab recompensați material decât ceilalți.

 Cred că în acest moment, dacă statul ar încerca să corecteze retribuția medicilor conform cu meritele, ar face o treabă mult mai ineficientă decât sistemul plicului. Corupția ar face ca banii să ajungă de multe ori pe "pile" și nu pe merit. Să nu uităm că și orice bani cheltuiți de stat pentru servicii medicale sunt tot din buzunarul cetățeanului. Poate sistemul privat să reușească să măsoare mai obiectiv competența și să o recompenseze.

 Momentan, în acest colț de lume, în cazul medicilor, plicul rămâne un rău necesar care corectează un rău mai mare. Scuze dacă am introduc ceva inexactități, nu am făcut o cercetare foarte amănunțită asupra sumelor vehiculate. În principiu este vorba de sume nete (în mână).


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-09

Geanta de călătorie


Geanta de călătorie
- etapa nr. 2 din concurs Superblogs -
probă sponsorizată de *removed*


  Nu-mi place să călătoresc. Este obositor, stresant și chiar periculos. Dar uneori este necesar.


 Mai ales dacă îți par stresante călătoriile, este necesar să le pregătești din timp pentru a reduce măcar stresul care este controlabil. Eu folosesc o listă de călătorie unde am adunat cam tot ce mi-a trebuit vreodată într-o călătorie. Parcurg fiecare item și îl tai de pe listă când l-am pus în bagaje sau dacă decid că nu îmi folosește. Astfel evit să pierd din vedere ceva care ar fi foarte util (gen șosete).

  Mai ales dacă mergi cu avionul, gențile de călătorie trebuie alese cu grijă. În funcție de compania aeriană există anumite limite de număr de genți, greutate și dimensiune. Bagajul de mână în special este limitat ca dimensiuni; pe de altă parte este bagajul cu care rămâi dacă ți se pierd bagajele de cală, deci ar fi bine să ai acolo cât mai multe lucruri de strictă necesitate.

 O geantă de mână care încape perfect în compartimentul de deasupra scaunului din majoritatea avioanelor este ideală. Trebuie să fie rezistentă și ușor de cărat, eventual să aibe și baretă de umăr. Mai multe buzunare/compartimente sunt de dorit, ajută la a găsi ce ai nevoie fără să răscolești toată geanta.

  Trolerul merge la cală, deci este foarte important să fie rezistent. Dacă ați văzut vreodată cum se aruncă bagajele din avion în mașina care le cară (chiar și în Paris) veți dori să aveți un troler foarte rezistent. Din același motiv aș alege un troler nu foarte scump, ca să nu plâng dacă îl găsesc zgâriat sau pătat. Pe de altă parte nu poți lua un troler "de unică folosință", pentru că riști să se strice la jumătatea călătoriei. Roțile, de exemplu, se strică foarte ușor la un troler. De asemenea fermoarele trebuie verificate să fie solide: geanta de călătorie este mereu încărcată la maxim, fermoarul poate ceda când este manevrat de câtre "atenții" lucrători ai liniilor aeriene.

  Nu este necesar un sistem cu cheie/cod la gențile care merg la cală. Se pare că, prin sondaj, bagajele de cală sunt deschise pentru control vamal sau de securitate, iar cele care au "lăcățel" sunt forțate. În SUA măcar ți se lasă un bilețel în care îți spun că ai fost "cotrobăit".

  Ca să ating mai bine tema concursului (deh, sponsorul!), o să zic ceva și despre trolerele *removed*. N-am testat și nici nu am văzut în realitate produsul, dar nu arată rău în poză. Îmi place designul sobru, dar elegant, iar prețul este decent. Am citit că au fost cumpărați de Samsonite, deci probabil au și o calitate destul de bună.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-04

Puritatea sunetului - concurs


Puritatea sunetului
proba 1 din concursul Superblog

  Pe copacul ciopârțit din fața blocului s-a așezat o mică pasăre cu guler albăstrui. Dimineața de weekend era încă suficient de liniștită, așa că a îndrăznit câteva acorduri. Timpul s-a oprit brusc în loc, zgomotele au încetat de tot și n-am mai auzit decât trilul păsării, cântând despre o pădure în care totul este calm și liniștit, niciun pericol nu pândește prin frunze. Nici nu m-am așezat bine mai lângă geam, că pasărea a și zbughit-o, fugind de o părere...

  Sunetul are o capacitate chiar mai mare decât imaginea să ne trezească sentimente, poate pentru că este mult mai conectat cu nevoia de securitate și relație. Sunetul obișnuia să anunțe pericolul prădătorilor din tufișuri, dar și chemarea bebelușului sau prezența liniștitoare a mamei. Ochii se închid, dar urechea rămâne mereu deschisă și în contact cu lumea.

  Puține sunt imaginile care îmi pot face "pielea de găină", dar multe piese muzicale reușesc asta cu doar câteva note. Muzica live, în special, are un farmec aparte. Poate cea mai frumoasă amintire pe care am avut-o pe litoralul de la Balchik este un concert live de violoncel. Un om, un singur instrument și tensiunea dintre ei. Vedeam instrumentistul trăind muzica și împărtășind-o cu noi, vedeam sudoarea cum sărea din cămașă atunci când arcușul se năpustea mai energic. Fiecare notă avea infinite ramificații și armonici, iar noi puteam să ne adâncim după dorință, fără să ne lovim de vreo muchie dreptunghiulară. Imaginea și sunetul erau una, o îngemănare unică, irepetabilă...

* * *

  Odată gustat sunetul live nu te mai poți mulțumi cu un sunet imperfect. Odată ce știi că sunetul poate fi pur, perfect, cu infinite armonici îngemănate, nu mai poți să te mulțumești cu un sunet distorsionat, dezechilibrat ca frecvențe, "decolorat".

  În special sistemele audio din laptopuri suferă din cauza dimensiunilor. Difuzoarele de laptop pierd de obicei cursa pentru ocuparea spațiului și ajung înghesuite într-un spațiu mic, fără cutie de rezonanță. Și totuși de multe ori laptopul este folosit pentru a asculta muzică în cameră.

* * *

 Asus a avut ideea să doteze laptopul cu un difuzor extern special pentru frecvențe joase (subwoofer). Nu am testat efectiv produsul, dar ideea rezolvă problema rezonanțelor neplăcute ale carcasei la frecvențe joase. În plus, difuzorul extern nu mai este limitat de designul plat al laptopului, putând avea o cutie de rezonanță mult mai generoasă și cu o formă mai adecvată emiterii basului profund. În același timp dimensiunile sunt suficient de mici pentru a fi împachetat în aceeași geantă cu laptopul.


   De asemenea, difuzoarele de pe laptop au alocat un spațiu mai mare pe carcasă, ceea ce ar trebui să le ajute la redarea mai fidelă a frecvențelor medii. Combinația aceasta ar trebui să ofere maximum de fidelitate pe care îl poate obține un sistem audio "portabil". În funcție de celelalte dotări sunt disponibile modelele N55 și N57.

  O idee foarte bună este și poziționarea tastelor multimedia în stânga tastaturii. Ați încercat vreodată să nimeriți pe întuneric tastele de volum de tip "Fn+F11", "Fn+F12"?

* * *

 Atunci când toate zgomotele parazite au fost eliminate, iar sistemul audio reproduce fidel întreaga plajă de frecvențe, te poți bucura cu adevărat de un sunet pur, cristalin, nealterat. În acele momente sunetul redat te poate face pentru o secundă să crezi că ești într-o pădure, iar pe o creangă s-a așezat o pasăre care își cântă trilul...


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook