2012-05-30

De ce Nicușor Dan are șanse la Primăria Capitalei

De ce Nicușor Dan are șanse la Primăria Capitalei

Nu aș putea explica mai bine decât a făcut-o un fost coleg de facultate într-un email:

"Dragi prieteni,

Va scriu celor care ati raspuns primului meu apel pentru sustinerea

lui Nicusor Dan. Sunt printre voi colegi de liceu sau de facultate,
parinti ai unor colegi de facultate, colegi de serviciu (actuali sau
fosti), prieteni si parteneri de tenis. Aproape toti dintre voi ati
semnat pentru a sprijini candidatura lui (sunt cativa care nu au
buletin de Bucuresti sau cu care nu am mai apucat sa ma intalnesc),
iar unii ati facut mai mult de atat: ati adus liste de semnaturi
stranse de voi, ati trimis mesajul meu mai departe prietenilor vostri,
l-ati postat pe blog, ati dat like si share pe pagina oficiala de pe
Facebook. Datorita eforturilor noastre si ale altor voluntari s-au
strans 53.000 de semnaturi, mult peste minimul necesar de 36.000 de
semnaturi, asa ca vreau sa va felicit si sa va multumesc in acelasi
timp.

Acum putina matematica:

La alegerile locale din 2008 prezenta la vot in Bucuresti a fost de
31%, deci circa 560.000 de alegatori. Trendul din sondaje e de scadere
in continuare a prezentei la vot, dar pe de alta parte Nicusor Dan va
mobiliza in Bucuresti niste categorii noi de votanti, deci sa zicem ca
prezenta va ramane tot pe la 31%.
Tinand cont de candidatii deja
inscrisi si de faptul ca alegerile sunt intr-un singur tur de scrutin,
probabil ca un procent de 40-45% asigura castigarea alegerilor, iar
asta inseamna in jur de 240.000 de voturi.
Majoritatea celor 53.000 de
semnaturi au fost stranse prin prieteni si cunostinte, ceea ce duce la
o probabilitate mare de transformare a lor in voturi, dar sa zicem
intr-o varianta pesimista ca doar 40.000 de mii se vor concretiza in
voturi.
Asta inseamna ca fiecare dintre noi ar trebui sa convinga alte
4-5 persoane sa voteze cu Nicusor Dan. Vi se pare mult sau putin?

Pentru cei carora vi se pare mult nu va descurajati, o sa conving eu
cativa in plus ca sa completez si norma voastra :)

Pentru cei care doresc sa se implice mai mult in sustinerea lui

Nicusor Dan aveti detalii aici (vedeti ca la punctul 2 e un formular
de completat): http://nicusordan.ro/cum-va-puteti-implica.
Contributia minima e un like pe pagina oficiala de pe facebook
(https://www.facebook.com/nicusordan.pentrubucuresti) :)

Eu ma voi implica si in continuare, daca doriti sa va anunt despre

alte evenimente din campanie va rog sa imi dati un raspuns de
confirmare la acest mesaj.

Va multumesc
"
[Mesaj de la Bogdan]

 Vă îndemn și eu să vorbiți cu părinți, rude, prieteni, colegi, să faceți cunoscută candidatura lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei. Nicușor Dan nu are bani să împânzească orașul cu afișe uriașe, are doar niște susținători care cred în ceea ce a făcut și dorește să facă.

 De data asta nu există "un rău mai mic" dintre Oprescu și Prigoană, sunt amândoi tipul de politician uns cu toate alifiile. Deci votul dat lui Nicușor Dan nu va fi unul irosit, indiferent de rezultatul alegerilor.

  Vocea noastră a celor care dorim o altfel de clasă politică trebuie să se audă !


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-05-28

De ce creșterea impozitului pe clădiri/terenuri este soluția


De ce creșterea impozitului pe clădiri/terenuri este soluția ?

 În primul rând soluția la ce ? Păi soluția la echilibrarea bugetului și reducerea altor taxe, pe muncă de exemplu. Reducerea semnificativă a cheltuielilor bugetare este nerealistă, dar se poate balansa locul din care se iau banii, cu diferite efecte asupra economiei. Reducând fiscalizarea muncii se poate reduce șomajul și se pot produce mai multe bunuri/servicii pentru societate (crește bunăstarea).

 De ce creșterea impozitului pe clădiri/terenuri este soluția ?
  • în România impozitul pe clădiri este foarte mic procentual și absolut
    • În SUA cel mai des este între 0.5% și 2%, dar există și 4%
    • România:
      • 0.2% (pers fizice)
      • 0.5-1% (pers juridice)
  • clădirile/terenurile nu pot fi ascunse în conturi offshore, sunt la vedere, scade evaziunea
  • pentru a putea folosi proprietatea (clădire, teren) este nevoie de infrastructură (șosele, transport public, poliție) care pot fi finanțate din aceste impozite
  • prețul clădirii depinde de utilități, care pot fi întreținute/îmbunătățite din aceast impozit
  • baza de impozitare este mare, impozitul se distribuie la mai mulți și este deci mai ușor de suportat
  • este motivată punerea în circuitul economic a locuințelor sau terenurilor. Dacă impozitul este mic este mai ușor speculanților să țină apartamente/terenuri nefolosite pentru a crește prețul. Dacă impozitul este mare, le vor închiria măcar.

Notă : pentru protecția socială a pensionarilor se poate eventual mări pensia un pic. Este mult mai bine decât să aplici reduceri la impozit, în acest caz multă lume și-ar trece locuința/terenul pe numele unui pensionar pentru a scăpa de impozit.

P.S. Acestea sunt impresiile mele de analist financiar ... amator, informațiile pot fi ușor inexacte. Articolul a fost inspirat de o discuție cu un prieten care locuiește în SUA, care îmi spunea că lumea preferă să vândă ieftin case nefolosite pentru a scăpa de impozitul prohibitiv. Mi se pare un mecanism socio-economic foarte bun, dacă nu poți crea valoare din proprietatea aceea, mai bine să o transferi la cineva care o poate folosi (pentru el sau alții).


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-05-22

Gimnastică în tramvai

Gimnastică în tramvai

 Pe drum spre casă, de la o bere (literalmente) cu foști colegi. În stație la Unirii se perindă tot felul de tramvaie, dar nu și 32. Un puști, țigănuș, de vreo 12-14 ani cred, bate tarabana pe exteriorul tramvaiului. Îmi pare un pic enervant, dar el pare să se distreze de minune așa că îl las în pace. Nu pare să o facă ostentativ, pur și simplu se amuză. Este foarte slab dar are multă energie, vitalitate.

 Vine în sfârșit tramvaiul 32, mă urc în el, urcă și puștiul. În ciuda întârzierii, tramvaiul nu este foarte aglomerat. Puștiul face tracțiuni la bară și alte acrobații. Mă dau mai aproape să văd dacă nu lovește pe cineva. Este destul de atent și are dexteritate. O întreabă pe o fată dacă vrea să se așeze pe un loc oarecum obturat de manevrele lui. Ea se așează, el se duce pe partea opusă. Este un tramvai din acela cu podea joasă în dreptul ușilor și 4 scaune în colțuri.

 Cu câteva mișcări agile ajunge sa stea pe o bară de la nivelul geamurilor. De acolo își dă drumul agățat de mâini, cu picioarele periculos de aproape de cel care stă pe scaun dedesubt. El nu reacționează și îmi dau seama că se cunosc oarecum. Acrobațiile continuă, își trece în glumă talpa prin fața nasului celui de pe scaun, agățăt cu mâinile de bară și cu picioarele trecute printre mâini. Are foarte mult control în mișcări. Mă gândesc că dacă ajunge să fie aproape de a lovi pe cineva să îi spun că "e ok să se joace, dar să nu lovească călătorii".

  Tipul de pe scaun (în jur de 40 ani probabil) părea ușor băut, ținea în mână o cutie de cartofi rondele din care nu l-am văzut mâncând. Nu era țigan, parcă nici om al străzii cum l-am bănuit inițial. Totuși avea o lentoare ciudată în mișcări și vorbă. Îl întreabă pe puști dacă îi place gimnastica. Îi spune că ar trebui să meargă la școală și apoi la gimnastică. Ușor încurajat, puștiul aduce noi acrobații exercițiului, își propune să treacă dintr-o parte în alta a ușilor folosind doar bările.

  Mă gândesc la câtă energie și vitalitate care cel mai probabil vor fi irosite, nefiind canalizare către activități constructive. Mă întreb dacă societatea "evoluată" de tip vestic nu a pierdut exact această vitalitate și dacă nu îi va fi cumva fatal, precum s-au stins în istorie multe civilizații ... civilizate. Oare tipul acesta de comportament autolimitativ este cel mai bun mod de a construi o civilizație sustenabilă?

  Revin brusc la cotidian, un tânăr l-a luat pe puști de umăr pe când cobora spre noul lui exercițiu. Îl scutură un pic, la granița dintre ferm și agresiv. Se pare că pusese piciorul inclusiv pe un scaun în traseul lui de coborâre. Îi spune să se potolească, îi atrage atenția și că a pus picioarele pe bările pe care pune lumea mâna (sincer mi-a scăpat acest aspect). Puștiul arată undeva între spășit și contrariat, nu spune nimic. O femeie care privise acrobațiile de la distanță cu o mină inpenetrabilă izbucnește "dacă eram bărbat de mult îl puneam la punct, dar nimeni nu se implică". Amicul puștiului, de pe scaun, bâguie ceva conciliator despre câte prostii a făcut și el când era copil, implicând cumva că acum a devenit om responsabil. Nu e foarte convingător din poziția lui.

  Întâmplător sau nu, la prima stație cei doi coboară. Puștiul parcă și-a mai revenit puțin. Nu știu ce a înțeles el din asta. Sper să îi explice ceva amicul lui care era în dispoziție educativă. O femeie mai în vârstă continuă să comenteze ce lipsă de implicare a oamenilor, că nimeni nu face nimic. Probabil se referă și la mine, dar mă fac că plouă până la stația următoare unde oricum trebuie să cobor.


Concluzie ?

  O morală ar fi că în spatele tăcerii pot exista o varietate de judecăți și atitudini care pot rămâne ascunse total celorlalți sau pot izbucni cu puterea adunată în timp. Poate că cei deranjați ar fi obținut mult mai natural rezultatele dorite dacă și-ar fi manifestat nemulțumirea de la început : "măi copile, stai cuminte că riști să ne lovești" sau "vezi că murdărești barele unde punem mâna". Aș fi intervenit și eu în cazul în care ar fi fost recalcitrant. Când a intervenit însă cineva (ușor supradimensionat), întreaga frustrare a celorlalți și a lui s-a revărsat. Nu este doar frustrarea de astăzi, ci este adunată de fiecare dată când nimeni n-a avut curajul să își exprime măcar nemulțumirea. Este mânia pentru toți cei care sunt nesimțiți în tramvai, canalizată spre un simplu copil neastâmpărat.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-05-18

De ce îl votez pe Nicușor Dan ca Primar General București



De ce îl votez pe Nicușor Dan
ca Primar General București

  1. Pentru că vreau altceva decât Oprescu sau Prigoană
  2. Pentru că Nicușor Dan a dovedit că îi pasă de București
  3. Pentru că Nicușor Dan a dovedit că poate lupta cu sistemul și poate să câștige
  4. Pentru că este tânăr, educat și inteligent
  5. Pentru că vreau primar pe cineva care să se ghideze după principii și nu după interesul personal
  6. Pentru că va putea lupta mai bine ca primar împotriva deciziilor ilegale ale Consiliului General
  7. Pentru că nu pare pus pe căpătuială precum ceilalți
  8. Pentru că are un program coerent pentru București
  9. Pentru că deși a făcut Matematica, a pledat singur în procese împotriva instituțiilor și a câstigat
  10. Pentru că ne lamentăm mereu că nu avem ce alege și în sfârșit avem pe cine !

  Ascultați-l și judecați singuri :
 



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-05-15

De ce variaza temperatura apei ... calde ?


De ce variază temperatura apei ... calde ?

  Dacă aveți probleme cu reglajul apei calde la chiuvetă sau duș, în sensul că temperatura apei variază relativ aleator, iată o posibilă explicație pe care am descoperit-o după luni de probleme.

 Problema se manifestă atunci când există o diferență de presiune între apa rece și caldă. De exemplu dacă apa caldă are presiune mai mare, tinde să împingă apa rece înapoi pe conductă, producând așa-numitul "by-pass". La robinet vine atunci doar apă fierbinte. Ajustând robinetul mai spre rece, by-pass-ul dispare, dar o vreme pe țeava de apă rece vine tot apă caldă (cea împinsă mai devreme). Abia după un timp vine apă rece normală, ceea ce face ca apa să fie prea rece acum. După ce reglezi robinetul la mijloc, o vreme apa vine potrivită, apoi by-pass-ul revine. Procesul continuă ciclic până se termină dușul sau cedezi nervos.

 Care este soluția ?

 Diferența de presiune mai are nevoie de un factor pentru a se manifesta prin bypass. Trebuie ca ieșirea din baterie a apei să nu aibă suficientă capacitate pentru a capta debitul ambelor conducte (rece și caldă). Dacă ieșirea din baterie este suficient de mare, atunci apa cu presiune mai mare va ieși pe acolo și nu o va împinge înapoi pe cealaltă.

 Lipsa de debit la ieșire era cauzată la mine la chiuvetă de sita de la ieșire. Este o mică sită care se înșurubează acolo pe unde iese apa. Acea sită captase mult nisip/rugină de pe conductă ceea ce îi micșorase și mai mult debitul. Schimbând doar sita cu una nouă (este vreo 4-5RON) situația s-a îmbunătățit simțitor. Puteți testa eventual fără sită să vedeți efectul.

 Aceeași problemă se poate aborda și altfel : reducând debitul țevilor care se unesc în baterie. Am dat "mai încet" robineții de sigurantă, obținând un debit mai mic al conductelor, astfel încât să încapă fără probleme la ieșire.

 În lipsa robineților, ajută și să dați mai încet bateria (reducând practic debitul ambelor surse de apă). De fapt asta observasem mai demult, dar efectul de "apă caldă care vine pe țeava de rece" m-a făcut să nu realizez că manevra are efect mereu dacă aștept un pic de timp.

P.S. Temperatura apei poate să varieze și de la sursă (mai rar). La fel și presiunea în sine poate să varieze. Verificați totuși întâi ipoteza de mai sus, poate salva mulți nervi ...



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-05-04

Două reguli simple pentru a schimba lumea în bine


Două reguli simple pentru a schimba lumea în bine

  •  Recompensează pozitiv pe cei care fac ceea ce îți place 
  •  Recompensează negativ pe cei care fac ceea ce nu îți place

 Recompensa pozitivă

 In mod paradoxal, recompensa pozitivă ne iese mult mai greu decât cea negativă. De obicei luăm lucrurile pozitive care ni se întâmplă ca pe ceva normal, chiar și atunci când ar trebui să fim surprinși pozitiv.

 Dacă un vânzător este mult mai amabil decât media, ni se pare că și-a făcut doar datoria. Dar putea să fie ca toți ceilalți, să îi pese mai puțin și să muncească mai puțin. Merită măcar un "mulțumesc" cu zâmbetul pe buze, nu ? Poate și o apreciere mai specifică "Mulțumesc, ați fost foarte amabil !"

 Recompensa pozitivă merită dată chiar și atunci când performanța este sub așteptări, dar mai bună decât media. Fiecare progres merită recompensat, măcar cu o laudă.

 Pentru un copil mic va fi o performanță faptul că face câțiva pași singur. Pentru un elev de clasa întâi faptul că știe tabla înmulțirii. Nu aștepți să devină copilul academician pentru a-l putea lăuda.

 Unele studii spun chiar că este mai eficientă recompensarea strădaniei decât a rezultatului. De exemplu un copil cu deficiențe de auz va avea performanțe mai slabe la vorbit decât alți copii de vârsta lui, dar orice progres al lui va fi cu atât mai merituos.

 Principiul se poate aplica la orice clasă de oameni, comportamente. Ca o regulă simplă, din fiecare clasă poți lăuda 3 comportamente, care sunt cele mai meritoase, ale persoanei sau ale clasei de persoane: cele mai lăudabile 3 calități ale cuiva, cei mai apreciați 3 jurnaliști, cei mai progresiști 3 politicieni. Nu trebuie să fie neapărat la nivelul așteptărilor, dar vor fi încurajați și motivați spre acea direcție și poate la un moment dat se vor ridica chiar la nivelul dorit.


Recompensa negativă

 Ne este relativ ușor să blamăm, dar și aici există câteva observații de făcut. De exemplu, respectivul trebuie să înțeleagă în ce fel acțiunea sa mă afectează și ce ar putea face pentru a evita asta. Dacă doar primește o palmă fără să înțeleagă de ce, ar putea schimba alt comportament care este ok.

 Modul de a transmite feedback-ul negativ poate afecta eficiența acestuia. Un mod "ecologic" de a transmite feedback-ul negativ este să vorbești despre propria persoană relativ la un comportament : "eu mă simt nasol când faci asta, și aș aprecia dacă ..." și nu despre persoana cealaltă "tu m-ai făcut să mă enervez cumplit". Când vorbești critic despre celălalt e foarte posibil să se apere și să escaladeze conflictul "ba tu ...". Trebuie criticat comportamentul, nu persoana !

  În general fiecare persoană are niște disponibilități limitate de a procesa feedback negativ și a acționa conform lui. Cineva care primește 10 critici deodată nu va știi la care dintre ele să reacționeze mai repede, se va simți descurajat și probabil nu va face progrese relativ la niciuna. Mai degrabă poți obține rezultate sugerând doar 1-3 domenii de îmbunătățire. După caz se pot sublinia în același timp și calitățile acelei persoane "pe de altă parte, apreciez că ..."

  Interesant este că afirmațiile negative sunt mult mai ineficiente decât cele pozitive. Creierul pare să aibă nevoie de o procesare suplimentară pentru acel "nu" din "nu mai fuma" astfel că această formulare este mult mai puțin eficientă decât "lasă-te de fumat". Încercați să găsiți formulări pozitive dacă e posibil : "vino la timp la serviciu" în loc de "nu mai întârzia".


Alte considerente

 Ca principiu, stimulii negativi sunt utili pentru a motiva oprirea unei acțiuni (gard electric care te oprește să treci) iar stimulii pozitivi motivează realizarea unei acțiuni (fac acea acțiune pentru care sper să obțin apreciere).

 Mai pe scurt:
  • recompensează pozitiv pentru a motiva repetarea acțiunii pe care o dorești
  • recompensează negativ pentru a face pe cineva să se abțină de la o anumită acțiune


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-05-03

Bunastarea, Banii si Inflatia


Bunastarea, Banii si Inflatia

[Un articol scris mai demult, fara diacritice, pe care nu apucasem sa-l public]

Ca si indivizi, suntem interesati de bunastarea personala in primul rand. De ceva mii de ani, bunastarea nu si-o mai poate face fiecare singur, deci apare dependenta de starea economiei (locala/globala).

In ziua de astazi putem spune ca omul traieste din distribuirea bunurilor create de diverse comunitati (sate, tari, economie mondiala). Impartirea este controlata prin legile pietii dar si prin politicile fiscale, vamale, etc. Ce stim este ca bunastarea globala creste daca creste bunastarea medie iar distribuirea este cat de cat corecta.



Inflatia apare atunci cand nevoia pentru o anumita moneda scade. De obicei inflatia se intampla cand se printeaza prea multi bani, dar nu este singura sursa de variatie a valorii banilor relativ la alte produse. Variatia este naturala in anumite limite.

Chiar daca moneda ar fi acoperita in aur, descoperirea unor rezerve mari neasteptate scade nevoia. Daca se descopera o utilizare tehnologica surpriza de care este foarte mare nevoie (exemplu S.F. : acumulatori foarte mici pentru masini electrice), atunci banul acoperit in aur ar avea o deflatie distrugatoare, toata lumea ar schimba bancnotele in aur si ar duce aurul la fabrica.

Valoarea banului acoperit in altceva (ex: energie) ar avea aceeasi variatie in functie de cererea relativa intre produsul "moneda" si produsul "ne-moneda".

Banul actual satisface fundamental doar nevoia omului de a plati creditul. Cu cat oamenii platesc mai mult lunar la credit mentinand masa monetara constanta, valoarea banului creste. Creditatii muncesc mai mult sa plateasca ratele, bunastarea materiala in societate creste si ea (si stresul ce-i drept).

Bineinteles, daca se creste presiunea peste limita de suportabilitate, unii oameni renunta la a mai lupta sa plateasca creditul, dau faliment, motivatia de a munci scade, nevoia de bani pentru rate scade, banii se devalorizeaza.

Este un echilibru foarte fragil in jurul optimului, si nu intotdeauna politicul gaseste nivelul suportabil pe termen lung.


Update: Concluzie - la cererea publicului ;)

 Bunăstarea fiecaruia depinde de posibilitatea de a schimba bunurile produse, prin intermediul banilor. Banii "fiat" care nu au acoperire în aur sau altceva sunt supuși inflației de obicei. Pe de alta parte nici banii denominați în ceva (aur, energie, etc) nu ar avea o valoare constantă față de celelalte produse. 

 Ramânem deci cu banii "fiat" a căror valoare depinde de cantitatea de credite și rata de returnare a lor. Politicile economice guvernamentale și ale băncii centrale (ex. BNR) sunt menite să echilibreze balanța. Astfel, valoarea banilor ramane foarte mult dependentă de responsabilitatea clasei politice și a băncilor centrale.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului

Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook