2012-09-22

Arta nu mușcă - muzică clasică la metrou București


Arta nu mușcă - muzică clasică la metrou București

 Menirea acestor reprezentații este popularizarea muzicii clasice.Pentru curioși, un filmuleț surprins cu telefonul mobil. Scuzați calitatea, lumina era destul de scăzută.

2012-09-20

Anvelopare blocuri – cine plătește și cine beneficiază

Anvelopare blocuri – cine plătește și cine beneficiază

Scris pentru http://lacoltulstrazii.ro. A fost preluat și pe http://www.hotnews.ro/bloguri
 
 A început reabilitarea termică („anveloparea”) la blocul meu. Locatarii nu trebuie să plătească nimic, adică „statul plătește”. Lucrurile sunt de fapt mai complexe, există fonduri de la bugetul local, de la bugetul de stat; o parte provin din fonduri europene nerambursabile, există bani împrumutați de la BERD.  Dar dacă punem întrebarea „ai cui sunt banii pentru reabilitarea termică?” răspunsul este simplu : „ai noștri, ai tuturor”.


Un prieten din copilărie mi-a pus o întrebare pertinentă : „Sunt de acord cu reabilitarea termică din fonduri publice, dar eu care stau la casă de ce nu pot beneficia din acești bani?” Practic, cu banii „noștri” se fac niște cadouri doar la cei care au „norocul” să locuiască la bloc. Este echitabil ?
Eu personal cred că reabilitarea termică este una dintre puținele activități pe care o poate face ceva mai bine statul decât “mediul privat”. De obicei proprietarii nu se pot înțelege să investească toți într-un proiect amplu de reabilitare. La scara mea am făcut deja anveloparea fațadei din fonduri proprii acum vreo 2 ani (cam neinspirat am zice acum). Am reușit să ne strângem 9 locatari din 10; al 10-lea apartament a rămas ne-anvelopat,  aducând un aspect inestetic blocului. La alte blocuri din zonă sunt anvelopate câte 2-3 apartamente într-un bloc, aspectul fiind de „cârpeală”.

Anveloparea făcută „de primărie” poate asigura un stil arhitectonic unitar, care să nu arate ca un mozaic de petice divers colorate după inspirația fiecăruia. Se rezolvă problema celor care nu ar avea bani sau voință pentru a-și reabilita partea lor de „proprietate comună”. Alături de economia generală de energie se poate asigura și o revigorare estetică zonelor de locuințe.

Acestea fiind spuse, cum rezolvăm inechitatea bloc versus casă ? Prietenul îmi dă chiar el o sugestie : costul reabilitării termice a unei case depășește de obicei costul per apartament, dar se pot pune la dispoziția proprietarilor de casă fonduri echivalente la care proprietarii pot adăuga fonduri proprii în scopul reabilitării termice. Astfel s-ar putea distribui mai echitabil acești bani „ai tuturor”. Update : am aflat că au existat declarații politice despre un program de reabilitare a caselor, programul existent este însă limitat la blocurile de locuit.

Să ne amintim mereu că nu există “cadouri de la stat”, sunt întotdeauna bani pe care statul i-a luat de la noi într-un fel sau altul. Chiar și fondurile europene nerambursabile sunt momentan mai mici decât contribuțiile statului la Uniunea Europeană, deci sunt bani care se întorc din contribuțiile plătite din banii … noștri ai tuturor. Să nu uităm asta, mai ales când cineva deturnează aceste fonduri în folosul propriu.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-09-02

Porumbeii și aerul condiționat

 Porumbeii și aerul condiționat

  A fost odată ca niciodată, într-o clădire de la Aurel Vlaicu, numită și ITC, un aer condiționat. În luna aprilie nu prea avea de lucru, așa că le dormea zi și noapte.

 Văzându-l cam singurel, o familie de porumbei a venit să i se alăture. Si-au făcut cuib în spatele unității externe care dormita, ca și cea internă de altfel. Nu prea au avut materiale pentru cuib, dar au depus două ouă la loc ferit de vânt și ploaie, pervazul de deasupra fiind destul de lat.


Apoi porumbeii au început să clocească ouăle...

Și au clocit...

Și au clocit .... Au fost și zile destul de călduroase, dar am evitat să folosim acel aer condiționat

Ouăle erau aproape permanent încălzite, cu schimbul. Am prins totuși încă o dată ouăle expuse, posibil să se fi speriat de noi porumbița.

 Și iată că s-a făcut luna mai și au apărut două ghemotoace de puf în cuib...

Puii nu arătau foarte promițător...

Dar creșteau ...

Creșteau...

Prin luna iunie arătau deja a porumbei, scăpaseră de cea mai mare parte din puful inestetic...

Creșteau în spatele draperiei pe care o dam doar din când în când la o parte...

Se jucau...

 Începeau să se antreneze pentru zbor...

 Și până la urmă și-au luat zborul, nimeni nu știe unde. Poate că s-au mai întors și anul viitor acolo, tot prin mai, să cuibărească sau măcar să bea niște apă...


 Aceasta este o poveste din 2008, abia acum am reușit să o însăilez. Calitatea pozelor este unul din motivele pentru care mi-am dorit un telefon mai "deștept" care să facă poze ceva mai de calitate. Bătrânul Nokia 3110c a văzut la viața lui multe exemple inedite de faună urbană, dar are memoria cam încețoșată după cum vedeți. Deh, bătrânețea...



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook