2013-03-12

Când decolăm ?


Un animal sălbatic trebuie să găsească hrană înainte de a-și epuiza rezervele de energie din corp. În caz contrar, odată epuizat fizic și imobilizat, el nu mai poate decât să-și aștepte, tragic, sfârșitul.

Omenirea trebuie să găsească surse alternative de energie înainte de a le epuiza pe cele existente. Cercetarea și exploatarea unor noi surse de energie poate avea loc doar atâta timp cât există surse convenționale de energie care să o alimenteze. Există un prag după care lipsa energiei sau costul ei prohibitiv face imposibilă găsirea și exploatarea unor alte surse de energie care să compenseze energia consumată. Urmează o spirală de destructurare a societății din care nu se mai poate ieși.



Orizontul pare îndepărtat, dar este mai aproape decât credem. Rezervele cunoscute de petrol s-ar epuiza în 40 ani la rata actuală de consum. Evaluări mai pesimiste spun că rata actuală de consum se mai poate păstra cam 25 ani. Asta înseamnă că, probabil, impactul se va resimții chiar în timpul vieții noastre. În funcție de alternativele energetice găsite, o criză socială și economică poate să apară chiar mai devreme, inclusiv un conflict armat major.

Să presupunem că am putea rezolva problema prin revenirea la un trai conectat la natură, în care nu mai este nevoie de foarte multă energie. Presupunem că populația suferă o scădere controlată astfel încât Pământul să poată produce necesarul de hrană fără o agricultură energofagă. Dar până când ?

Este foarte probabil ca pământul să devină nelocuibil pentru om înainte ca soarele să devină o pitică roșie și să facă viața imposibilă pe Terra. Este suficient un meteorit suficient de mare (tocmai a fost unul mic în Rusia). Este suficient unul precum acelea despre care se crede că a exterminat dinozaurii, avem oare tehnologia să supraviețuim unui asemenea eveniment? Și totuși, sfârșitul poate veni chiar mai devreme, de la o schimbare ceva mai acută a climei, legată sau nu de emisiile de CO2. De asemenea, o molimă agresivă și netratabilă poate afecta fatal Umanitatea.

Toate acestea mă duc pe mine la următoarele două imperative ale Umanității pe termen lung/mediu:
  1. Să colonizăm o altă planetă înainte de a epuiza resursele Pământului
  2. Să nu ne autodistrugem înainte de asta
 
(foto: wikipedia)

Punctul fără întoarcere este probabil mult înainte de primele semne ale faptului că Terra nu mai poate susține civilizația umană. Punctul fără întoarcere este acele de la care nu mai există suficientă energie pentru a învinge destructurarea societății.

Putem compara Umanitatea cu o rachetă cosmică are nevoie de foarte multă energie pentru a învinge gravitația Terrei iar apoi continuă drumul cu necesar mic de energie. La fel, un salt evolutiv la o nouă paradigmă energetică sau inițierea unei colonizări cosmice are un necesar uriaș de energie fizică și socială pentru a se pune în mișcare.

La nivel social, zborul cosmic nu este posibil într-o societate sătească sau angajată într-un permanent conflict. La nivel fizic, sursele de energie complexe (gen fuziunea hidrogenului) au, de regulă, nevoie de o energie de activare mai mare decât sursele convenționale (petrolul). Explicația este simplă, dacă erau ușor de inițiat le descopeream mai repede, din întâmplare.

În momentul în care această energia fizică sau socială nu mai există la nivel suficient, saltul devine imposibil iar Umanitatea devine prizonieră pe Terra, așteptând meteoritul sau altă catastrofă.

Deci, când decolăm ?





Niciun comentariu:

Facebook