Cum să-ți alegi furnizorul de telefonie mobilă (sau partidul)


Companiile de telefonie mobilă (sau partidele) sunt furnizori de servicii de comunicație (sau de guvernare).

Companiile de telefonie (sau partidele) te vor taxa cât de mult le permite situația din piață, însă știu intuitiv că nu pot întinde coarda la maxim. De asta este bine să ai mai multe variante dintre care sa alegi.

Este mai puțin rău să ai un furnizor de telefonie (guvernare) care merge prost și scump decât să nu ai niciun furnizor de telefonie (sau să ajungi la anarhie). Și vorba lui Einstein, nu sunt sigur despre furnizorii de telefonie...

Fiecare furnizor de telefonie (partid) alege o anumită strategie de piață (sau doctrină politică). Un furnizor ar putea alege servicii de înaltă calitate și scumpe (respectiv protecție socială mare și taxe mari) iar altul ar putea oferi servicii servicii mai simple la cost redus (protecție socială mai mică și taxe mici). Preferințele clienților (alegătorilor) sunt diferite, nu se poate demonstra că una este mai bună clar decât cealaltă. Pe de altă parte, combinația de produse de calitate scăzută și scumpe (educație proastă și taxe mari) vor alege doar fraierii.

Normal că fiecare om are anumite afinități cu un anumit furnizor de telefonie (sau doctrină politică). De asemenea sunt lucruri în istoria cu acel furnizor (sau partid) care te fac să ai o mare rezervă în a-l alege. De exemplu eu încă nu suport Orange (respectiv PSD) din cauza căsuței vocale greu de dezactivat (respectiv din cauza mineriadelor). Asta nu înseamnă că în anumite circumstanțe nu as putea să aleg altfel (vezi de exemplu între Iliescu și Vadim).

Prietenii tăi au de multe ori același furnizor de telefonie (sau afinități politice). Aveți minute în rețea gratis (sau discuții în consens). Există un cost psihologic la schimbarea firmei de telefonie (sau a partidului). Este însă, uneori, preferabil să plătești costul acesta pentru a nu rămâne captiv unui furnizor (sau partid) pe care nu îl mai suporți. Uneori este bine să fii puțin capricios pentru a avea putere mai mare de negociere.

Este bine să existe cel puțin doi furnizori mari de telefonie (sau partide de tradiție). Dacă ai de ales doar dintre Orange și DigiMobil (sau între PSD și PDL) atunci nu vei avea acoperire completă în toate orașele decât alegând Orange (sau PSD). Fără supărare Digi (sau fostul PDL), în clădirea din Pipera unde lucrez tot nu aveți semnal de date, iar semnalul de voce încă variază (la fel ca performanța PDL la guvernare și resursele lor de oameni competenți). Este mult mai bine să ai doi furnizori de magnitudine comparabilă, gen Vodafone și Orange (sau PSD și rezultatul unirii PNL+PDL=PNL).

Dacă sunt doar doi furnizori mari de telefonie pot apare situații de oligopol, un fel de monopol cu doi furnizori. Companiile de telefonie (sau partidele) își pot împărții piața (puterea) în așa fel încât să aibă prețuri mari (sau taxe, corupție) și să nu se concureze. Practic schimbând furnizorul (sau partidul) ai obține aceeași mizerie (sau mizerie). De asta este bine să ai și niște furnizori de telefonie (partide) mai mici, care să speculeze orice greșeală a celor mari. De exemplu este strategic să ai și un mic abonament la DigiMobil (sau PMP?, alții?), în cazul în care te supără rău cei mari și vrei o alternativă. Dacă alegi Digi (sau PMP, alții) nu vei avea poate momentan aceeași calitate a serviciilor (guvernării) însă ar putea să fie o alternativă serioasă peste un timp.

Pentru a putea oferi servicii de telefonie (sau guvernare) la înalte standarde de calitate, firma (sau partidul) are nevoie de o infrastructură națională puternică (sau primari, consilieri), o rețea de oameni bine pregătiți și organizați (idem). Altfel informația (sau deciziile de guvernare) nu se vor putea transmite în teritoriu suficient de eficient.

Mai este un avantaj în a folosi o firmă (partid) de tradiție. Firma (sau partidul) de tradiție a investit foarte mult în imaginea curentă de furnizor decent de telefonie (sau guvernare). Dincolo de toate înjurăturile adresate, lumea știe că poate obține un minim de servicii (sau guvernare) de la acel furnizor (sau partid) de tradiție. Asta acționează foarte interesant, respectiva firmă (sau partid) are mult mai mult de pierdut dacă face o măgărie decât o firmă mică (sau partid nou înființat, gen PPDD).

Pentru ca acest fenomen de auto-protecție al brandului firmei (sau partidului) să funcționeze în interesul clienților (alegătorilor), clienții (sau alegătorii) trebuie să țină responsabili furnizorul (sau partidul) pentru ce au făcut în trecut. Dacă furnizorul face o promisiune fără acoperire, gen abonamentul cent (sau mărirea salariilor profesorilor), acel furnizor trebuie ținut responsabil să își respecte promisiunea, inclusiv cu ajutorul Justiției când este cazul. Cum ar fi ca furnizorul de telefonie să-ți promită 1000 de minute gratuite și să-ți ofere apoi doar 100, nu ai muri cu el de gât? La partide de ce nu ar fi la fel?

Mulți au câștigat dreptul de a păstra abonamentul "cent" chiar și când nu a mai convenit Vodafone. Din păcate PSD și PDL nu au plătit politic pentru că au votat o lege populistă de creștere a salariilor profesorilor pe care apoi nu au implementat-o, fiind la guvernare. Este un punct bun pentru guvernul Tăriceanu, care dincolo de tunurile gen Patriciu, a avut tăria să spună că acea măsură nu este sustenabilă, chiar împotriva interesului lor electoral.

Din argumentele de mai sus reiese și că este preferabil să ai un președinte și prim ministru asumat politic (gen Klaus Iohannis de către noul PNL și Victor Ponta de PSD) decât o persoană onestă fără susținere politică. Avantajul este că partidul care susține persoana va beneficia direct de orice rezultate pozitive sau negative ale celui susținut, vor avea deci toată motivația să vegheze că lucrurile se întâmplă în folosul cetățeanului. Normal, se vor ajusta la nivelul vigilenței cetățeanului, dacă scapă cu o mică spoială se vor limita la atâta.

De asemenea, trebuie să schimbăm atât atitudinea "toți sunt la fel" cât și "X este răul absolut, Y este curat ca lacrima". Abia atunci va exista o competiție reală între partidele aflate la guvernare. Ca și furnizorii de telefonie, cam orice partid care ajunge la guvernare ajută societatea (comparativ cu anarhia), trebuie doar să lucrăm la îmbunătățirea calității guvernării și costul asociat. Costul include taxele cât și corupția. De asemenea, în unele cazuri, exista costul pe termen lung al creării unor organizații de tip mafiot și a compromiterii valorilor societății. Trebuie schimbăm optica și să alegem "binele mai mare" și nu "răul cel mai mic".

În acest sens, cred că ar fi benefică păstrarea lui Victor Ponta ca prim ministru și anul viitor, pentru ca PSD să rămână responsabil de toate promisiunile electorale făcute anul acesta. Doar astfel vor fi nevoiți să muncească din greu pentru a realiza o guvernare decentă. Vor învăța astfel și să nu mai promită ceea ce nu este realist de implementat. Dacă va fi schimbat prematur PSD de la guvernare, vom avea din nou haos și nu se va știi exact cine a greșit și cine a făcut bine. Normal, situația se schimbă dacă o iau grav pe arătură.

P.S. Unele din exemplele din telefonia mobilă și din politică sunt forțate de dragul exemplului sau sunt foarte subiective, îmi cer scuze. Am vrut doar să arăt cu exemple palpabile cum seamănă aceste două domenii. Mi-aș dori să ajungem și noi în România să putem alege mereu între două-trei partide decente și nu doar răul mai mic. Serviciul de guvernare este necesar și trebuie ales pe baza competenței și prețului, nu trebuie să rămânem captivi într-o singură variantă gen "răul cel mai mic".

Pe un subiect conex, vezi și "Țara ca o firmă"