2014-12-03

Ritual și fericire

 Fericirea este determinată de emoții pozitive relativ la prezent, viitor și trecut (în această ordine). Fericirea este senzația că lucrurile sunt așa cum trebuie, viitorul este luminos (sau măcar nu comportă riscuri majore) și există o oarecare mândrie față de realizările trecute. Ideea asta am găsit-o într-un articol al unui tip care a făcut mate/info și... un episod psihotic :( Cel mai bine dau link la referința lui: http://en.wikipedia.org/wiki/Positive_psychology#General_findings_by_topic

Acum voi face o încercare de explicație, nu neapărat foarte originală, pentru faptul că oamenii simpli trăiesc de multe ori mai fericiți decât cei care au bunăstare materială mai mare.
De exemplu oamenii de la țară sunt prinși într-un ritual în care, în fiecare moment, știu ce e timpul să facă: să semene, să are pământul, să culeagă. Chiar și treburile zilnice sunt ritualizate: dat mâncare la animale, masă, somn, etc. Asta oferă o senzație de "lucrurile merg așa cum trebuie"; cel puțin nu sunt permanent agasați de tirania alegerii. Este și un fel de orbire la posibilele pericole viitoare, însă aș merge mai mult pe ritualizarea care oferă liniște sufletească.

Oamenii simpli au o viziune simplă a traseului vieții: naștere, căsătorie, crescut copii, jucat cu nepoții, moarte. Este greu pentru noi să înțelegem cu câtă grijă oamenii bătrâni de la țară își cumpără sicriu și chiar cruce cu numele, pentru a fi pregătiți. Este o atitudine de acceptare totală a firescului lucrurilor, chiar și a morții. Se antrenează din timp pentru asta, acceptând vremea care le strică recolta, molima care le omoară găinile...


În contrast, noi trăim cu iluzia că orice are o soluție și suntem datori să găsim acea soluție. Dacă nu găsim soluția la problemă devenim nefericiți, considerăm că nu am făcut destul. Chiar dacă problema nu poate fi prevăzută/preîntâmpinată, totuși continuăm să ne frământăm despre ce am fi putut face ca să nu se fi întâmplat așa - deși nu putem schimba nimic oricum. Informațiile despre tot felul de catastrofe (gen crize economice) ne creează o stare de luptă continuă cu mediul, ne cere continuu să ne pregătim pentru neprevăzut, ceea ce în cuvinte simple se numește stres.

Undeva există un echilibru între delăsarea inconștientă și stresul permanent al culturii noastre. Și cred că suntem prea mult spre partea de stres. O soluție poate fi legată și de ritualizarea vieții, și nu e vorba doar despre rutina de a merge zilnic la serviciu. Englezii au ceaiul de la ora cinci; ritualul poate fi o ieșire lunară la restaurant, orice care îți dă senzația că lucrurile sunt așa cum e normal să fie și în ciuda micilor probleme viața își continuă cursul pe făgașul normal.

Apropos de numele blogului. Foarte important legat de fericire ar fi și sentimentul de "meaning", care parcă sună chiar mai bine decât în română (sens, menire): "belonging to and serving something bigger than one's self". Vedeți mai în detaliu PERMA: http://en.wikipedia.org/wiki/Martin_Seligman#PERMA

P.S. la sugestia lui lloopp am creat acest articol pe baza unui fragment dintr-o discuție pe email mai veche, într-un cerc restrâns de prieteni. Cred că era și timpul să schimb subiectul politică. Am obosit.

6 comentarii:

Mx spunea...

mai ales ca si la politica e iluzia posibilitatii de a gasi o solutie + agitatia legata de cautare = stres :D

lloopp spunea...

He he, tot in politica o sa o dau eu, coc un articol pe tema aceasta.
Cumva acest ritual care ne tine intr-o succesiune de evenimente familiara care ne da aceasta liniste aduce un pic cu autistii, care atunci cand sufera emotii puternice se intorc la acel ritual care ii calmeaza, sa numere nasturi, sa cante o melodie, etc.
Din categoria "la 11 trecute FIX, am n-am treaba, ma duc in targ" :)

lloopp spunea...

Gata articolul :
http://lloopp.wordpress.com/2014/12/03/era-mai-bine-pe-vremea-lui-ceausescu/

Gabi P. spunea...

Frumos si corect articol, Mihai. Un fel de: fericiti cei saraci cu duhul.

Anonim spunea...

prea multa filozofie pentru un adevar simplu: oamenii erau fericiti atunci pentru ca le era satisfacuta invidia de a-l vedea pe ala care munceste si se straduieste ca o face fara niciun spor, pentru ca sistemul il strivea (eventual, cu "ajutorul" unei delatiuni).

comunismul este deplina expresie a marsaviei umane.

de ce va mirati ca a gasit teren atat de fertil incat, iata, rodeste si astazi cu spor, in tara lui "sa moara si capra vecinului"?

Mihai Voicu spunea...

Este drept că oamenii sunt mai puțin fericiți atunci când se pot compara cu cineva care are mai mult (frustrarea relativă). Nu sunt sigur că implicația inversă este adevărată.

Facebook