2015-11-16

Protest mut contra fumatului în spații publice


foto: Bogdan V.
Fapt divers:

În SUA fumează ~18% din populație. În România fumează ~26% din populație (sursa: Wikipedia). Probabil capitaliștii ăștia din SUA ori sunt prea săraci ori nu știu ce e bun...


Nu am fumat niciodată, însă cumva am ajuns să înțeleg profund că este foarte greu să te lași de fumat. Știu oameni care au reușit totuși, de obicei acompaniind voința cu mici trucuri care să rezolve multiplele tipuri de dependență pe care le presupune fumatul: nicotină, gest în conversații, ancoră de relaxare, reflexul de a "trage o dușcă". Cel mai ecologic surogat de care am auzit este să umbli cu o sticlă de 500ml de apă și să tragi o dușcă de fiecare dată când îți vine pofta de țigară.

Dar nu despre lăsatul de fumat vreau să vă vorbesc acum. Înțeleg că unii oameni nu reușesc, în ciuda eforturilor făcute, să renunțe la fumat. Astfel, ei își măcină banii și sănătatea. Nu pot decât să îi compătimesc atunci când își fac doar lor rău. Mă deranjează însă dacă se fumează în locuri pe care nu pot alege să le ocolesc: pe holuri la metrou, în piețe acoperite, în instituții publice. Un prieten, fumător încă, care lucrează în Marea Britanie spunea că acolo se face educație civică cu biciul. Dacă arunci țigara unde nu trebuie, pac amenda, până te înveți.

Chiar mă deranjează să inspir fum de țigară. Nu cred neapărat că mă îmbolnăvesc dacă trag un pic de fum din când în când, însă este foarte neplăcut, în special în locurile închise. Este ca atunci când în tramvai se urcă un om al străzii care nu s-a spălat de mult timp. Nu te îmbolnăvești probabil, dar ți se mută un pic nasul. Fumatul chiar rămâne foarte repede în haine: ca nefumător îmi miroase haina chiar și a doua zi după o expunere relativ scurtă la fum de țigară.

Dacă este să merg cu cineva apropiat într-un restaurant în care se fumează, este alegerea mea. De cele mai multe ori merg doar în puținele restaurante în care există locuri de nefumători în care... nu vine fumul de la locurile de fumători. Tolerez dacă cineva în fața mea fumează în spațiu deschis și ajunge fum și la mine. În spații publice închise însă (precum holul de la metrou), mi se pare că pe lângă ilegalitate este chiar nesimțire. Și așa aerul este greu de respirat, niște fum de țigară mai lipsește...

Uneori iau atitudine, cu riscurile de rigoare. Când plouă și oamenii fumează chiar la ieșirea din metrou aproape îi înțeleg, chiar dacă tot mă deranjează. Pe de altă parte, în Paris am stat în metrou blocat de ploaie vreo 20 de minute și lumea totuși nu fuma.

De multe ori nu am energia și nervii să mai mă iau de cei care aprind țigara pe holul de la metrou, îmbâcsind și mai tare aerul închis de acolo. Atunci ce se poate face?

Am găsit o soluție de protest mut pentru situațiile în care nu am chef să intru în polemică. Când am trecut pe lângă un fumător în spațiu public închis, mi-am astupat nasul cu două degete. Nu că nu-mi pot ține respirația fără, însă mi se pare un gest minim de feedback despre cum percep eu situația. Dacă durează prea mult coabitarea există și varianta acoperirii parțiale a nărilor, ținând doar vârful nasului - respirația pe gură ar fi și mai toxică.

Gestul nu este adresat doar respectivului... contravenient. Cred că e important în societatea noastră să știm că sunt mai mulți oameni care gândesc la fel, chiar dacă nu iau verbal atitudine.

P.S. Sper ca acest gest să nu se confunde cu gestul "masonic" făcut de Elena Udrea ;)

Facebook