2015-12-14

Să înveți de frică

Să spunem că vrei să duci doi câini în coteț. Cum e mai ușor să o faci: îi mâni ca pe oi din 3 direcții, sau le fluturi o bucată de carne ca să vină după tine?

Stimulii negativi sunt eficienți pentru a face pe cineva să nu facă ceva. Câinele poate învăța că dacă roade pantofii ia bătaie și poate ajunge să se abțină de la asta. Pentru a învăța un câine să facă trucuri însă (de exemplu să stea în două labe), e nevoie și de puțină... mâncare.



Similar funcționează și la oameni. Poți face oamenii să se obțină de la a face ceva prin stimuli negativi - ceartă, amenințări, însă pentru a îi motiva să facă ceva constructiv funcționează cel mai bine stimulii pozitivi. Mai ușor îți focalizezi energie pentru un obiectiv pe care speri să îl atingi, decât pentru a scăpa de o pedeapsă. Pedeapsa poate mobiliza și ea multă energie însă nu reușește de obicei să o focalizeze iar rezultatul nu e de cele mai multe ori cel urmărit. Se întâmplă asta pentru că există multiple strategii de a scăpa de ceva, însă mai puține direcții care duc la un obiectiv dorit. Revenind la câini, diferența este între a-i goni din 3 direcții (frică) și a-i atrage într-o singură direcție (motivație pozitivă).

Frica (de pedeapsă, de admonestare) generează clasicul răspuns "luptă sau fugi", care pe termen scurt poate dezvolta energii incredibile, însă pe termen lung duce doar la stres și lipsă de concentrare. Strategia "luptă" va face respectivul să se opună influenței care îi provoacă frica, vezi tipul de copil rebel. Strategia "fugi" duce la distanțare de stimulul neplăcut, la retragere și evitare a stimulului care reamintește experiența neplăcută (de exemplu școala). Mai există și răspunsul "înlemnire", care apare și la animalele orbite de faruri, unde cel amenințat pur și simplu încremenește și nu se mai poate concentra nici măcar la nivelul dinainte de amenințare.

Recompensa (de exemplu laudă), generează un răspuns de întărire a comportamentului recompensat, de perseverență. Dacă ai obținut rezultate bune cu un comportament, vei fi motivat să îl aplici și altă dată, în speranța că vei obține beneficii similare. Studii psihologice arată că nici măcar nu trebuie ca stimulul pozitiv să apară de fiecare dată. Experimente pe porumbei arată că aceștia au învățat să dea cu ciocul într-o pedală toată ziua dacă din când în când aceasta le aducea mâncare.

Este diferența între "hai să facem o plută să scăpăm de pe insulă" și "hai să doborâm niște copaci". Chiar dacă inițial rezultatul este același, doar obiectivul constructiv organizează energiile pentru a realiza o îmbunătățire a situației. Da, ne putem mobiliza prin ură sau frică pentru a distruge un inamic, însă reconstrucția de după nu se poate face tot prin ură. Este nevoie de un vis către o situație mai bună pentru a concentra energia creatoare spre a construi ceva  mai bun.

Câți oameni de succes cunoașteți care au învățat de frică? Probabil sunt cazuri de oameni care au reușit să se ridice peste nivelul de submediocru din frică de profesori sau părinți, însă nu cred că vreunul a făcut performanță prin frică.

Eu știu că la limba Germană aveam cele mai mici note în școala generală (chiar mai mici decât la sport). Nu îmi plăcea profesorul, deși preda destul de bine - folosea culori la tablă pentru a scrie terminațiile conjugărilor, îi desena pe "goguță și goguleț" pentru a exemplifica verbul acela care înseamnă că se duce și se întoarce. Era mai dur însă și avea niște glume aiurea: atunci când erai neatent îți arăta "cum face trenul" dându-te cu cotul de spătarul băncii. Nu cred că mi s-a întâmplat personal, însă mi-a făcut o impresie foarte proastă. Controla tema prin sondaj și luai nota trei dacă nu o aveai. Îmi era foarte frică de asta, așa că îmi copiam tema de la un coleg. A fost singura materie la care mi-am copiat vreodată tema, de obicei ceilalți copiau de la mine. Rezultatul este că nu am reținut aproape nimic din limba Germană, în afară de "tăran cooperator - Genossenschaft bauer" și că "patria mumă" este de fapt "patria tată" la germani - "Vaterland". A, și substantivele se scriu cu literă mare toate...

Am avut și alți profesori exigenți, la care însă învățam din respect pentru pasiunea și rigurozitatea cu care își predau materia. La matematică de exemplu, în liceu, luam câte un 3 cam în fiecare trimestru pentru că nu-mi făceam tema de vacanță. Nu era însă o mare problemă, urmau alte note și teza, așa că reușeam să obțin media cel puțin 8. La Germană erau însă doar două note și riscam să rămân chiar corijent din două astfel de episoade. Cert este că frica nu a fost suficientă nici să mă facă să îmi fac tema (deși m-am străduit la început), nici să învăț mai bine la Germană.

Apropos de limba Germană, un coleg îmi povestea o întâmplare la liceul German din București. Copilul lui a luat o notă foarte bună la olimpiada de... limba română, iar profesorul de română n-a găsit altceva mai bun de comentat decât "ai avut o zi bună, nu asta e valoare ta". Copilul aproape a izbucnit în plâns. De unde să-și ia el energia ca să muncească chiar mai mult data viitoare? Dacă succesul are astfel de "recompense" cu ce se mai deosebește de eșec?

Dacă doriți o lume mai bună, o țară mai bună, politică mai bună, copii mai buni: nu vă mărginiți doar să criticați lucrurile care nu sunt bune, amintiți-vă mereu să lăudați lucrurile care vă plac. Orice ridicare "peste medie" trebuie lăudată, chiar dacă este un progres minor, așa cum un bebeluș care face primii pași și cade merită încurajat.

Niciun comentariu:

Facebook