Vatmanului anonim

Am recunoscut vatmanul cu mustăcioară, îl remarcasem la urcare. A mers prin tramvai, din față până în spate. Ne-a spus cald: "e blocaj de tramvaie până la trafic greu, a căzut un copac pe firele de curent; puteți rămâne în tramvai, dar o să mai dureze..."

Când venea tramvaiul am remarcat cât de calm este și m-am gândit că de dimineață se tot învârte cu tramvaiul pe aceleași sine, între aceleași stații, prin aceleași intersecții pline cu mașini. Nu are multe motive de satisfacție profesională bănuiesc. Din când în când un călător mai suduie pentru că a pus o frână prea brusc, că a închis ușa prea repede sau că nu l-a așteptat. Mai puțini își amintesc să mulțumească când le deschide ușa, atunci când trebuia de fapt să se pună în mișcare.

Neputând folosi tramvaiul am realizat mult mai pregnant cât de important este rolul pe care acești oameni îl fac și ce responsabilitate au, fără a avea niște salarii foarte mari. Există multe astfel de meserii foarte utile dar ingrate, unele încă și mai lipsite de prestigiu social (ex: salubritate). Cred că am trăi într-o lume mult mai bună dacă ne-am aminti mai des să fim recunoscători (măcar moral) celor care ne fac viața mai ușoară.

Nu știu dacă istoria omenirii a imortalizat astfel de subtilități, dar eu nu-mi imaginez o societate prosperă în care să fi lipsit un minim de respect și considerație chiar și pentru cei mai umili membrii care contribuie la bunăstarea ei. Cel puțin mie nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o asemenea societate.

Mulțumesc!