Filosofia lui Mihvoi

Din ciclul republicărilor : Cu ce drept? - schiță pseudo - S.F. -   Eram atât de mândru când l-am terminat! Mi-a trebuit o viată să-l fac, noroc ca nu a mai trebuit să inventez și lumea. Cea mai importantă componentă a sa (și cel mai greu de găsit) era un cristal polimorfic, care își modifica local permeabilitatea luminoasă în funcție de radiația luminoasă care îl parcurge. Din el obțineam un sistem de prisme și oglinzi care orientau după legi complexe lumina primita. Principiul este relativ simplu: semnalele senzorilor erau transformate în semnale luminoase, care erau transmise prin cristal unor traductori, care le transformau apoi în mișcări ale brațelor, cu care îl înzestrasem din belșug.

Tot de pe vechea mea pagină personală: Undeva Undeva, între nimic și ceva între dragoste și ură, între iubire și milă, între permanent și viitor, între acum și totdeauna, între adevăr și minciună, între sinceritate și sofism, între ei și mine, între mine și nimic, între nimic și rău, între rău și nimic, undeva, departe, sunt eu...

Mai ieftine cu duzina, alte schițe și experimente literare din... tinerețe, republicate : ================================== Încercare de poezie informatică Cel mai mult îmi plac cifrele binare... Acolo e simplu, e doar zero și unu Eu unu', dacă mă simt singur, Ma deplasez puțin mai la stânga  și suntem deja doi. E drept, lângă mine e un zero, Dar măcar este în dreapta și nu în stânga...

Din ciclul republicărilor :  ================= Coșmarul președintelui   Apăsase butonul...; nu înțelegea de ce celălalt făcuse asta, dar și el apăsase butonul; clipele deveneau lungi și apăsătoare; privirea rătăcită i se opri pe ecranul unui display unde rula nestingherit "jocul vieții", un program vechi, pe care numai nostalgia începuturilor informaticii îl salvase de la uitare. Nu avusese niciodată timp să-l privească, dar acum îi captiva privirea; straniu!; celulele vii și moarte începură să se metamorfozeze, mai întâi în șiruri abstracte de zero și unu, sfârșind prin a deveni doar simple zbateri de electroni. Monitorul își pierdu și el brusc consistența, devenind o grămadă ciudată de molecule. Până și lumina nu mai era decât o întrecere jucăușă între fotoni... Atunci ar fi urmat o bubuitură puternică, dar numai primele sunete ale BOOM-ului se auziră, celelalte fiind absorbite în neant. Apoi urmă nimic. Sau poate nici atât ...

Povestea cineva de curând despre filmul " Scafandrul și fluturele " și mi-am amintit de cea mai ciudată chestie pe care am scris-o vreodată (înainte să văd filmul). Ca și în film, este tot despre problematica "prizonier în propriul trup", însă dusă și mai la extrem. Ca și în celelalte schițe , titlul funcționează ca o cheie de decriptare. Am adăugat apoi și finalul când am văzut că nu este de ajuns.

P.S. (2016-03-19) Dedic această poezie în amintirea lui Solomon Marcus , un om care de-a lungul vieții a căutat matematica din poezie și poezia din matematică.  [comentariu inițial, an 2015] Precum vă amenințam , continui publicarea unor experimente literare din... tinerețea mea. Deci, "ca să nu rămână muza tristă", iaca o poezie... matematică, plus comentariul original. Am adăugat diacritice pentru a face înțelegerea mai facilă - a cuvintelor mă refer ;) [text original, an ~1999]     Când eram anul întâi am spus unor puștoaice la fel de speriate ca mine, de examenele ce aveau să vină, că atunci când voi termina facultatea voi face o poezie matematică. Nu cred ca își mai amintește cineva de eveniment, în afară de mine. Așa că am purces, undeva între Sorescu și Barbu, să chinui niște cuvinte. Poate după ce termin și masterul o sa fac una și mai inspirată. Poezie matematică Cu ochii la plus infinit Și cu picioarele-n puncte de minim local (Acolo...

Republic câteva experimente literare pe care le-am făcut în perioada liceului și facultății. Nu știu dacă se încadrează într-un gen literar anume. La vremea respectivă am folosit termenul (eronat) de "proză lirică" pentru că în general am găsit rima prea limitativă însă am fost atras de simbolistica poetică. Stilul ar putea să fi fost influențat de poezia lui Marin Sorescu. Am adăugat diacritice și mici corecturi ortografice; restul este păstrat neschimbat, inclusiv formatarea și însemnările.

Cum spuneam în postul anterior , public mai jos una dintre paginile mele personale, datând din facultate. Conținutul datează chiar din perioada liceului. Le postez în dactilografia originală, cu orice greșeli ar putea conține. Această pagină în particular chiar se încadrează bine în tematica blogului. P.S.: Moto-urile (în ghilimele) au origini necunoscute (de mine), nu m-am gândit să precizez atunci când am creat pagina. Restul cugetărilor sunt sunt originale, create de mine; cel puțin nu sunt conștient de eventuale contagiuni din alte surse ;) "încep citatul" Ganduri  Motto:"Viata este ca o sotie: esti dator sa traiesti cu ea la bine si la rau pana ce moartea va va desparti" (sau "un indian nu se sinucide niciodata, pentru ca un indian nu se duce nicaieri neinvitat") Uneori este nevoie sa-ti dea niste palme viata ,ca sa fi treaz cand va incerca sa-ti traga pumni Uneori oamenii nu se mai obosesc sa afle cum esti de fapt ,ci adopta pr...