Filosofia lui Mihvoi

Se spune că bancurile cu Ceaușescu erau create chiar de fosta securitate, pentru a avea oamenii o supapă a supărării, ca să nu răbufnească altfel. Nu știu dacă este așa, însă umorul este, într-adevăr, o sabie cu cel puțin două tăișuri. Umorul poate să te ajute să îți fie frică mai puțin de ceva copleșitor, însă în același timp diminuează importanța și periculozitatea faptelor la care se referă. Nimeni nu explică copilului pericolul mașinilor râzând, ar fi total inutil, nu? La fel și lucrurile grave, și care nu sunt chiar copleșitoare, merită tratate cu cea mai mare seriozitate, umorul doar diluând importanța problemei.

Am descoperit că devine mult mai ușor să judeci orice decizie politică încercând să răspunzi la o întrebare simplă: Cui îi folosește? ( Cui bono ) Cine are cel mai mult de câștigat din această decizie? Cine are de câștigat dacă lumea înclină să susțină o anumită decizie? Ca și la o crimă, cel care beneficiază mai mult de o decizie politică este probabil cel care a inițiat-o. Un politician poate susține o anumită decizie pentru unul din cele 3 motive: este o decizie populară, va câștiga voturi pentru ea; exemplu: creșteri pensii, salarii este o cauză pe care o susține de mult; exemplu: spații verzi mai multe, drepturi minorităție etc este o decizie care îi aduce direct sau indirect un avantaj material lui personal, direct sau prin interpuși; exemplu: grațierea pedepselor pentru infracțiuni de corupție