(Fun) Poveste cu chiloti

 (Fun) Poveste cu chiloţi

 Am observat că subiectele serioase nu prea suscită interes, aşa că
în mod excepţional voi aborda un subiect de larg interes pentru majoritatea cititorilor mei : chiloţii.

 E destul de penibil să cumperi chiloţi, să ceri unei vânzătoare, să treci cu ei pe la casă. Apoi nici nu poţi să-i probezi, trebuie să "estimezi".

  Eu port la majoritatea hainelor M sau L. Nici la pantof nu port număr foarte mare, dar la chiloţi L este prea mic, mă păcălesc mereu şi apoi mi-e milă să-i arunc. XL e abia suportabil în anumite croieli, am avut de trecut un adevărat prag psihologic ca să cer ...XXL la cele 67kg ale mele. În piaţa "Niki Scorpion" nenea m-a întâmpinat amabil:

  - (eu) Văd doar XL, aveţi şi XXL ?  - (el, sigur de sine) Sigur că da, sunt pe aici pe undeva. Pentru dumneavostră ?
  - (eu, jenat) Da...
  - (el, zâmbind ironic) Da' mare te mai vezi măi flăcăule ...
  - (eu, puţin încurcat) păi ... ştiţi ..., mie nu-mi sunt mici în faţă, ci în spate... (ceea ce se transmite şi în faţă de fapt)
  - (el, uşurat) păi eu port XL şi mă cuprind, ia uite aicea cum se întind (întinde o pereche din două puncte şî îmi cere să întind din al treilea punct)
  - (eu, hotărât să nu cedez de data asta) aş încerca totuşi XXL şi dacă sunt prea mari vin tot aici şi iau XL
  - (el, securizat) vă dau pungă ? (fără timbru eco bineînţeles)


 Aş vrea să va spun şi deznodământul poveştii, dar cum bine ştim hainele de corp se spală întâi (măcar un sfat util să existe în postul ăsta).

 Despre ce menire este vorba în acest post ? Nu mă pot gândi decât la cuvântarea închipuită de Paraziţii la primirea premiului Emi : "Mulţumesc chiloţilor care m(i)-au susţinut...". Uf, asta chiar a întrecut limita, de data viitoare voi fi nevoit să finalizez serialul despre cartea lui Krugman ca să-mi spăl păcatele lingvistice.

 Partea economică din post este că nu mi-a dat bon, cred că aceşti chiloţi nu aveau TVA-ul mărit :)