Facebook

2018-09-16

Bunăstarea națiunilor II - Banii

Cum afectează creșterea de pensii și salarii bunăstarea? Prin bunăstare înțeleg orice bunuri sau servicii care se pot obține (deseori contra cost) pentru a îmbunătății calitatea vieții. Voi încerca mai jos să răspund la această întrebare și încă câteva. Dar mai întâi o scurtă introducere despre capcanele care apar la măsurarea bunăstării în bani.

În primul episod am preferat să analizez bunăstarea unei țări doar din prisma bunurilor și serviciilor pe care țara le produce pentru sine, sau pentru a le schimba pe alte bunuri din import. Am argumentat că bunăstarea unei țari depinde aproape total de valoarea produselor și serviciilor pe care le produce. Banii au și ei rolul lor, însă deseori ei complică inutil sau chiar maschează înțelegerea unor legități simple ale bunăstării.

Măsurarea bunăstării prin bani

Valoarea bunurilor și serviciilor se cuantifică de obicei în bani, de aceea, de multe ori, bunăstarea unei națiuni se estimează financiar prin PIB (Produsul Intern Brut) sau mai bine prin PNN (Produsul Național Net). Chiar dacă aceste metrici sunt practic cele mai capabile să estimeze, în valoare absolută, capacitatea unei țari de a produce bunăstare, estimarea în bani comportă deseori anomalii care nu apar la evaluarea directă a bunurilor și serviciilor, mai ales atunci când evaluăm punctual valoarea unei anumite măsuri economice.

Problema care apare la cuantificarea bunurilor și serviciilor este stabilirea valorii lor, măcar relativ la o unitate de valoare (ex: o pâine). Ce produce mai multă bunăstare, un scaun IKEA sau 4 tricouri? Singura variantă realistă este considerarea prețului lor în bani, care ar trebui să reflecte valoarea pe care o atribuie cumpărătorii.

Când însă această valoare începe să mintă? În continuare voi face o evaluare intuitivă a impactului unor transferuri de bani asupra bunăstării. Dar mai întâi, foarte pe scurt, despre unele anomalii care apar la măsurarea bunăstării prin bani.


Inflație

În condițiile în care există o inflație semnificativă, PIB-ul supraestimează valoarea bunăstării consumate în societate. Inflația poate să însemne că se cheltuie mai mulți bani, însă pe aceeași cantitate de produse sau chiar mai puține. Există metode de a corecta valoarea PIB cu inflația, însă acest lucru se vede destul de târziu, de exemplu după un an sau doi după ce s-a evaluat PIB-ul supraestimat.

Datoria

Consumul pe datorie are efectul să crească momentan bunăstarea peste nivelul producției curente de bunuri și servicii, amanetând bunuri și servicii viitoare, care vor trebui trimise "gratis" la export pentru a achita datoria plus dobânda. Strategia se poate dovedi utilă dacă producția viitoare de bunuri va crește mult peste dobânda datorată, însă se poate transforma într-o spirală falimentară dacă depășește o limită sustenabilă.


Anomalii la estimarea prin bani

Chiar și fără inflație, anumite prețuri nu reflectă direct valoarea produselor și serviciilor pentru individ.

Serviciile medicale și de educație pot fi subevaluare financiar, mai ales atunci când sunt oferite prin sistemul de stat iar medicii sunt plătiți cu salarii mici. În cealaltă direcție, cheltuieli mai mari pe servicii medicale pot să nu însemne mai multă sănătate, ci din contră, dacă de exemplu există poluare care duce la îmbolnăviri.

Creșterea prețului apartamentelor nu înseamnă că bunăstarea cumpărătorului devine mai mare, el beneficiază de aceleași condiții, putem cel mult observa un transfer crescut de bunăstare de la cumpărător la vânzător, care poate beneficia de mai multe bunuri din banii primiți. La fel, variația prețului unui tuns nu modifică valoarea lui pentru cel care plătește.

Dacă îmi iau anual un telefon de 1000$ cu specificații asemănătoare, nu înseamnă că bunăstarea mea este mai mare decât dacă îmi iau odată la 4 ani un telefon mai fiabil și suficient de performant.

Cel mai pervers efect apare atunci când apar cheltuieli de bani fără să se producă în contrapartidă bunăstare. O construcție care nu folosește nimănui nu produce bunăstare, chiar dacă "crează locuri de muncă". Același efect se putea obține dând direct banii lucrătorilor, fără a risipi și materiale și combustibil degeaba. Efectul negativ mai subtil este atunci când investiția nu este total nefolositoare, însă prețul este mult umflat față de utilitatea ei, iar acele resurse nu sunt investite în alte activități - mai utile.


Creșteri de pensii și salarii

Transferul de bunăstare

Fără doar și poate, cel puțin pe termen scurt, o pensie sau un salariu mai mare înseamnă potențial mai multă bunăstare pentru cel vizat. Însă de unde vine această bunăstare?

Dacă în societate nu se produce mai multă bunăstare, atunci rezultă că bunăstarea este doar transferată de la altcineva, de exemplu de la cineva care suportă taxe mărite. Cel care plătește taxe mai mari va putea să cumpere mai puțină bunăstare decât înainte.

Viața pe datorie

Alternativ se poate crește consumul din import. Acest consum însă depinde de plata unei sume în valută către exterior. Valuta poate preveni fie din consumul rezervelor locale de valută, fie împrumutând acea valută din exterior - cu dobândă. În ambele cazuri, valuta respectivă trebuie obținută înapoi din exterior vânzând bunuri și servicii care nu mai ajung în bunăstarea locală.

Efecte și mai perverse pot apare din dezechilibrarea balanței externe: penuria de valută poate face ca produsele locale să se vândă la prețuri subevaluate în valută, rezultănd un schimb dezavantajos între produsele primite din exterior și produsele trimise în exterior ca răscumpărare.

Creșterea economică

Dacă anumite sectoare economice sunt blocate într-un minim local din cauza lipsei de cerere, poate apare un efect global pozitiv din creșteri de pensii și salarii. O cerere crescută poate stimula crearea a mai multe bunuri și servicii locale decât înainte, rezultând o creștere a bunăstării totale. Problema este că, de multe ori, creșterile de pensii și salarii nu cresc semnificativ consumul din producția internă ci tind să alimenteze deficite externe crescute.

Inerția producției locale face deseori ca mărirea cererii să fie întâmpinată cu măriri de prețuri în loc de o mărire a producției. Această mărire de prețuri reprezintă doar un alt transfer de bunăstare de la cel care cumpăra înainte cu preț mai mic către cel care își permite acum să cumpere și el acel produs din pensia/salariul mărite.

O strategie mai bună ar putea fi folosirea creșterilor prin tichete valorice convertibile doar local (bonuri de masă, de vacanță), care au potențial mai mare să stimuleze crearea de valoare locală în loc de consum nesustenabil din import.

Chiar și prin bonuri valorice se poate stimula creșterea prețurilor, care duc atât la transferul de bunăstare cât și (indirect) la creșterea consumului din import de către producător. Este o ecuație foarte fină și nu se pot schimba brusc relațiile de distribuire a bunăstării (prin bani) fără a risca efecte negative mai mari decât cele pozitive.

Există și o fină balanță de stimulare a sectoarelor care produc mai multă valoare, sau valorifică anumite resurse care altfel ar fi irosite. De exemplu, dacă există un excedent de capacitate în turism se poate stimula cu bonuri de vacanță acel sector. Asta însă are un efect pozitiv doar dacă oamenii respectivi care vor produce serviciile nu pot să lucreze într-un sector productiv în care este și mai multă nevoie reală. În caz contrar, per ansamblu, se scade valoarea creată - blocând resurse umane și materiale pentru a crea un tip de bunăstare mai puțin valorizat de consumatori.

Alocarea judicioasă sau nu a resurselor poate avea efecte dramatice asupra creării de bunăstare prezentă și viitoare. Dacă, de exemplu, plătești medicii și profesorii foarte puțin, riști să pierzi pe cei mai pregătiți dintre ei către alte activități sau prin emigrare. De asemenea, ne-recompensând suficient o anumită meserie se produce pe termen lung un deficit de personal calificat, pentru că viitorii studenți nu vor prefera astfel de meserii.

Banii doar țin scorul

Se observă că evaluarea relativă a creării de bunuri sau servicii evaluează mult mai fidel dacă o anumită măsură a creat sau nu bunăstare per ansamblul societății - dincolo de transferurile de bunăstare care se întâmplă prin intermediul banilor. Merită tot timpul evaluat de unde va proveni bunăstarea suplimentară sperată. Unde se vor produce bunuri și servicii suplimentare sau mai valoroase?

Banii nu înseamnă direct bunăstare, ei sunt mai mult un instrument care reglează cotele de redistribuire relativă între membrii societății, ei nu garantează crearea de bunăstare. Atunci când nu apare bunăstarea suplimentară, apar inflația și alte dezechilibre economice cu efecte negative pe termen lung. De asemenea, banii sunt și un mijloc de a ține "scorul" în societate între bunăstarea produsă de un individ și bunăstarea consumată în avans.

Pensiile în condiții demografice ostile

Din cauza îmbătrânirii populației, se pune problema dacă vor fi suficienți tineri care să plătească pensiile generației "baby boom" ieșite la pensie. Din nou, considerând banii doar un mijloc de redistribuire situația se clarifică mai ușor. În funcție de nivelul de taxare, redistribuirea către pensionarii de atunci poate ajunge teoretic la orice procent dorit. Ce este important însă este să existe suficientă bunăstare pentru a redistribui suficient pensionarilor.

O producție suficientă de bunuri și servicii (de exemplu prin automatizare) poate ține mulțumiți cu bunăstarea lor atât tinerii cât și pensionarii. Dacă redistribuirea devine însă prea mare, se poate ajunge la migrarea tinerilor în alte țări în care pot obține cote mai bune de bunăstare pentru munca lor.

Banii economisiți pentru pensia proprie pot duce la diverse niveluri de redistribuire a bunăstării către cel pensionat, în funcție de diverse politici care afectează inflația și taxarea. Economiile în moneda locală vor beneficia preponderent de bunăstarea produsă local, pe când economiile în valută pot beneficia de produsele și serviciile de pe piața acelei valute.

Pe de altă parte, economisirea într-o valută străină poate fi dezavantajoasă în condițiile în care prin schimb valutar se obține o putere de cumpărare mai mică - dacă moneda locală este subevaluară. Procentul de bunăstare asigurat de schimbarea economiilor într-o monedă puternică se poate dovedi foarte mic, comparativ cu altcineva care are salariu mult mai mare în valuta folosită.

Trebuie evaluată cu atenție cota de redistribuire și potențialul de creștere a masei de bunăstare redistribuite în funcție de diverse opțiuni de economisire pentru pensie. Monezile tind să se devalorizeze mai repede decât compensează dobânzile, trebuie investit în ceva care tinde să-și păstreze sau crească valoare relativă, de exemplu un coș de acțiuni.

Contează apoi potențialul de creștere a cotei de bunăstare obținută. Dacă economia locală crește în producerea de bunăstare mai repede decât economia globală, investiția care asigură o cotă de bunăstare locală la pensie se poate dovedi superioară unei investiții externe - chiar și în condițiile diluării din cauza numărului crescut de pensionari. Se observă că nu contează direct numărul de contributori ci doar nivelul de bunăstare pe care îl vor putea crea atunci și cota de redistribuire suportabilă.


Concluzie
Banii sunt un instrument util pentru evaluarea și controlul distribuției bunăstării în societate, însă creșterea numărului banilor doar rareori produce o creștere sănătoasă a bunăstării. Mai degrabă trebuie dată atenție politicilor care duc la creșterea producerii de bunuri și servicii cu adevărat utile (local sau la export) - singura metodă de a crește global bunăstarea generală a societății.

Niciun comentariu: