Iar nu am luat bătaie... Tramvaiul 32, ca de obicei. Mă sui la capăt (Unirii) și reușesc să prind un loc, cu gândul să mai citesc ceva știri pe mobil. Pe locul din spatele meu prinde loc o fețită de vreo 8 ani. Sora/prietena ei, de vârstă apropiată, ochise probabil locul meu. " Ghinion " zic în gând, am cedat deja dimineață locul unei femei însărcinate. " Ar putea să stea împreună pe un loc " propune mama lor, cum mă gândeam și eu. Fetița este însă foarte spontană și mă roagă să o las să stea, ca să vorbească cu cealaltă. Mă înduplec și o las. Mama îi spune să zică și " mulțumesc ". Spune cu veselie și mă bine-dispune puțin, zic și eu cald " cu plăcere! ".