Filosofia lui Mihvoi

Din ciclul republicărilor :  ================= Coșmarul președintelui   Apăsase butonul...; nu înțelegea de ce celălalt făcuse asta, dar și el apăsase butonul; clipele deveneau lungi și apăsătoare; privirea rătăcită i se opri pe ecranul unui display unde rula nestingherit "jocul vieții", un program vechi, pe care numai nostalgia începuturilor informaticii îl salvase de la uitare. Nu avusese niciodată timp să-l privească, dar acum îi captiva privirea; straniu!; celulele vii și moarte începură să se metamorfozeze, mai întâi în șiruri abstracte de zero și unu, sfârșind prin a deveni doar simple zbateri de electroni. Monitorul își pierdu și el brusc consistența, devenind o grămadă ciudată de molecule. Până și lumina nu mai era decât o întrecere jucăușă între fotoni... Atunci ar fi urmat o bubuitură puternică, dar numai primele sunete ale BOOM-ului se auziră, celelalte fiind absorbite în neant. Apoi urmă nimic. Sau poate nici atât ...

De ce inginerii experimentați rezolvă problemele mai repede: " În mintea începătorului sunt infinite posibilități. În mintea expertului sunt doar câteva "

  A fost odată ca niciodată, într-o clădire de la Aurel Vlaicu, numită și ITC, un aer condiționat. În luna aprilie nu prea avea de lucru, așa că le dormea zi și noapte.  Văzându-l cam singurel, o familie de porumbei a venit să i se alăture. Si-au făcut cuib în spatele unității externe care dormita, ca și cea internă de altfel. Nu prea au avut materiale pentru cuib, dar au depus două ouă la loc ferit de vânt și ploaie, pervazul de deasupra fiind destul de lat. Apoi porumbeii au început să clocească ouăle... Și au clocit... Și au clocit .... Au fost și zile destul de călduroase, dar am evitat să folosim acel aer condiționat Ouăle erau aproape permanent încălzite, cu schimbul. Am prins totuși încă o dată ouăle expuse, posibil să se fi speriat de noi porumbița.  Și iată că s-a făcut luna mai și au apărut două ghemotoace de puf în cuib... Puii nu arătau foarte promițător... Dar creșteau ... Creșteau... Prin luna iunie arătau deja a poru...

Stanford vs. România (despre învățământul românesc)  Învățământul românesc produce oameni care au studiat în liceu integrale dar nu știu să facă defalcarea unui preț final în brut + TVA.  Să comparăm de exemplu cum se predă informatica la un liceu din România versus un curs de inteligență artificială la Stanford University (o să vedeți că are sens comparația). Pe când la liceu eu am învățat algoritmi de căutare pe un graf G = (V, E), un curs de inteligență artificială de la Stanford University predă același algoritm pe un exemplu concret, mai exact pe ... harta României. Se exemplifică găsirea drumului cel mai scurt de la Arad la București, precum se vede aici . Este un curs introductiv, dar totuși, nu li s-a părut prea înjositor să folosească un suport intuitiv pentru prezentarea algoritmului.  Cum o fi mai bine, ca în România sau ca la Stanford ? Păi să ne gândim ce se întâmplă când ai nevoie să aplici acele cunoștințe. Dacă ai învățat acei algoritmi pe exempl...

[schită SF]   Eram atât de mandru când l-am terminat! Mi-a trebuit o viața să-l fac, noroc că nu a mai trebuit să inventez și lumea. Cea mai importantă componentă a sa (și cel mai greu de găsit) era un cristal polimorfic, care își modifica local permeabilitatea luminoasa în functie de radiația care îl parcurge. Din el obțineam un sistem de prisme și oglinzi care orientau dupa legi complexe lumina primită. Principiul este relativ simplu: semnalele senzorilor erau transformate în semnale luminoase, care erau transmise prin cristal unor traductori, care le transformau apoi în mișcari ale brațelor, cu care îl înzestrasem din belșug.   Marea evoluție era că orice semnal care strabate cristalul generează noi prisme și oglinzi, sau le transformă pe cele existente: învată. Cel mai mult mi-a luat realizarea și întipărirea unui program inițial în sistemul de prisme - oglinzi, program în care am inclus legile logicii, matematica, fizica, chimia și nu în ultimul rând legile moralei...

Plăceri vinovate - proba 3 din concurs Superblog - sponsor :*removed*   Eu sunt un șofer foaaarte cumpătat. Atât de cumpătat încât fac în medie 50Km/h până la mare (când nu sunt blocaje majore). Nu zic că nu mai iau câte un galben prin București, dar apoi încetinesc ca să mă asigur că nu am făcut-o din grabă ci pentru ... fluidizarea traficului. Îmi amintesc că am depășit o dată cu Dacia 1310 un BMW, dar era tare obosit modelul și cred că nu se grăbea...   Câteodată însă am chef să merg fără centură. Mai ales în weekend, când merg pe străzi secundare, mai "uit" ... să-mi pun centura. În general nu mă deranjează centura, ba chiar i-aș simți lipsa la un drum mai lung. Și totuși ... simt nevoia din când în când să îmi redovedesc că sunt liber să merg și fără centură, dar aleg să o port pentru siguranță, iar nu pentru că m-aș teme de amendă.   Pe șoselele mai circulate, chiar dacă mergi foarte prudent, crește riscul să intre cineva în tine. Fratele meu chiar a pățit...

Labirint   Dacă cumva sunteți genul care se simt pierduți în magazine sau muzee tip labirint, iată o idee simplă care vă poate ajuta.   Odată intrat în magazin/muzeu, mergeți tot timpul în dreapta. Asta înseamnă practic a urmări pereții exteriori ai incintei, peretele exterior fiind mereu în dreapta. Aceeași metodă funcționează similar cu "mereu stânga", dar dreapta este direcția pe care o iau majoritatea oamenilor când intră într-un magazin.   Într-un muzeu bine delimitat, care nu are cicluri interioare această regulă simplă permite vizitarea tuturor camerelor, o singură dată, inclusiv a etajelor. Mergând pe dreapta dai de o scară, urci pe ea, urmărești pereții în cerc până ajungi din nou la scară, cobori în drepta apoi continui la dreapta pe holul inițial. Singura preocupare trebuie să fie să recunoști când ai făcut turul complet și ajungi să ieși pe ușa de la intrare ... în dreapta :)   Într-un magazin mare regula asta pierde raioanele din centrul incin...

Monitor - dimensiune font - calcul DPI   Pe scurt : dacă doriți să măriți dimensiunea textului pe ecran, încercați să creșteți setarea DPI !  Ecranele cu rezoluție mai mare au mai mulți pixeli pe acceași suprafață, ceea ce face deseori ca textele să fie afișate mult prea mici. La fel, monitoarele mari au pixelii mai mari decât monitoarele mici cu aceeaşi rezoluţie. Dimensiunea în pixeli a fontului nu este un indicator prea bun despre cât de mare va fi afișat un text.     Pentru ca fonturile să arate de o dimensiune relativ constantă se foloseşte factorul "DPI" (dots per inch) care informează calculatorul despre cât de mari sunt pixelii (punctele) de pe monitor.  Dacă DPI este mai mare (exemplu 120 în loc de 96), înseamnă că există 120 pixeli pe inch. În acest caz sistemul de operare va afişa literele pe mai mulţi pixeli, pentru a avea o dimensiune suficient de mare pentru a fi citite.  Dacă DPI este configurat mic (uzual este 96), sistemul de ope...

Mașini Turing cu bandă finită, compresie, etc (aberații informatice)    Problema opririi mașinii Turing este nedecidabilă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, atunci e bine să vă opriți aici. Vorbesc serios !   Tocmai când mă decisesem să scriu mai pe înțelesul oamenilor mi-a trăsnit o idee mult prea creață, poate și greșită (am cam uitat teoria de la Matematică - Informatică).   Mașina Turing clasică operează cu un număr finit de stări și o bandă infinită. În realitate nu pot exista decât mașini (calculatoare) finite. Problema opririi unei mașini Turing cu bandă finită este însă decidabilă ! Demonstrația este simplă, mașina cu bandă finită are un număr finit de stări (chiar dacă foarte multe), iar după cel mult acest număr de tranziții va trebui să cicleze printr-o stare anterioară, deci va intra într-o buclă infinită. Dacă se oprește mai înainte, atunci ... se oprește, dacă nu atunci sigur nu se va opri niciodată.

Întâmplare cu McDonald's  Astăzi mi s-a întâmplat ceva ciudat. Am mers cu maşina la McDonalds Rahova, la drive - through . O doamnă cu înfăţişăre de mătuşă m-a întâmpinat cu un meniu lângă locul în care se face comanda.  - Doriţi un mic-dejun...  - Nu mulţumesc (zic eu obosit de ofertele similare de la ei şi de peste tot)  - Da dar blah blah blah ....mic-dejun ....blah blah  - Ştiu exact ce vreau, vreau un McNuggets  - Blah blah mic dejun blah blah înainte de ora 10 blah blah  - Nu mulţumesc  - Bine, vorbiţi cu omul care ia comanda!  (mă apropii de microfon)  - Bună ziua, aş dori un McNuggets de 9 cu sus dulce-acrişor  - Înainte de 10 servim mic dejun - ???!  - Nu servim McNuggets înainte de ora 10 ci doar mic-dejun. După ora 10 puteţi comanda McNuggets. Doriţi un mic dejun ? - NU MULŢUMESC ! Înghit în sec şi demarez uşor demonstrativ.   Mi se pare o idee foarte proastă această politică. Cel puţin pe mi...

Un dialog absurd (glumă de geeks) - Eu cred ca noi suntem într-un tabel în baza de date Google. De fapt cred că tot Universul este în baza de date Google - Da, aţi vazut counterul ăla care tot crește la gmail ? Arată cât de repede creşte tabela în care Google ţine Universul. - Poate ne-au pus în mijlocul unei table de joc uriașe şi cresc constant tabla. De asta Google a limitat viteza luminii şi a oricărei alte viteze fizice. Limitând viteza luminii ştiu sigur că nu putem ajunge la marginea tablei mai repede decât adaugă ei spaţiu tablei de joc.

Utilizare masini virtuale - vmware, virtualbox Nota : Acest articol necesita cunostinte medii despre calculatoare.  Ce sunt masinile virtuale ? Masinile virtuale (am folosit Vmware si putin Virtualbox) fac posibila rularea unui alt sistem de operare intr-o "fereastra" a sistemului de operare principal, fara a repartitiona hard-disk-ul. De exemplu pot rula un Windows Xp intr-o fereastra a Windows 7. Sau se poate rula Linux intr-o fereastra a Windows, si invers. Este ca si cum ai avea un alt calculator (virtual) pe care il poti porni/opri ca pe un program obisnuit. Am spus "intr-o fereastra" ca principiu, masina virtuala poate fi extinsa pe tot ecranul.  Cum functioneaza ? Supportul pentru masini virtuale se instaleaza ca un program obisnuit (exemplu : Vmware, Virtualbox, etc). Dupa instalare, cateva configurari stabilesc cat din sistemul real poate imprumuta masina virtuala (memorie, disk). Masina virtuala are un bios virtual, unde poti alege de unde sa booteze, ...