Porning de aici , imi exprim si eu o idee mai veche despre "socialismul corporatist" sau chiar "comunismul corporatist".
Desi corporatiile sunt asociate teoretic cu capitalismul, functionarea lor a ajus sa implementeze idealurile comuniste : "se ia de la fiecare dupa posibilitati si se da la fiecare dupa nevoi". Dupa posibilitati se ia de la angajatii care sunt capabili sa produca ceva. Dupa nevoi se da la ceilalti.
Exista foarte multi oameni in corporatii care nu aduc aproape nici o valoare adugata in firma. De multe ori sunt project manageri sau alt tip de manageri, primind un salariu meritoriu pentru slujba ingrata de a controla si a fi responsabili pentru ceva ce deseori nu inteleg. Uneori chiar obtin rezultate, fara sa inteleaga cum au facut.
Managerii care nu inteleg ce fac, stiu doar sa ia o problema de undeva si sa o paseze in alta parte. Se comporta practic precum neuronii dintr-o retea neuronala informatica sau din creer. Practic nu exista nici o informatie anume stocata in fiecare neuron, dar ei reusesc cumva intr-un mod orb sa coordoneze o activitate mai mult sau mai adaptatativa facand broadcast pana se gaseaste cineva care se milostiveste sa o rezolve (din responsabilitate sau frica).
Acum, poate nu este total rau sa existe astfel de "retele neuronale" umane in companii. Marea greseala dupa mine este sa crezi ca acei manageri sunt mai mult decat simple retele neuronale. Greseala ar fi sa lasi un neuron singur sa decida daca treci sau nu strada. Greseala ar fi sa crezi ca un astfel de neuron poate sa faureasca ceva el singur, fara bratele care stiu cum se face de fapt acel ceva. Greseala este de multe ori sa crezi ca succesul i se datoreaza.
Desi corporatiile sunt asociate teoretic cu capitalismul, functionarea lor a ajus sa implementeze idealurile comuniste : "se ia de la fiecare dupa posibilitati si se da la fiecare dupa nevoi". Dupa posibilitati se ia de la angajatii care sunt capabili sa produca ceva. Dupa nevoi se da la ceilalti.
Exista foarte multi oameni in corporatii care nu aduc aproape nici o valoare adugata in firma. De multe ori sunt project manageri sau alt tip de manageri, primind un salariu meritoriu pentru slujba ingrata de a controla si a fi responsabili pentru ceva ce deseori nu inteleg. Uneori chiar obtin rezultate, fara sa inteleaga cum au facut.
Managerii care nu inteleg ce fac, stiu doar sa ia o problema de undeva si sa o paseze in alta parte. Se comporta practic precum neuronii dintr-o retea neuronala informatica sau din creer. Practic nu exista nici o informatie anume stocata in fiecare neuron, dar ei reusesc cumva intr-un mod orb sa coordoneze o activitate mai mult sau mai adaptatativa facand broadcast pana se gaseaste cineva care se milostiveste sa o rezolve (din responsabilitate sau frica).
Acum, poate nu este total rau sa existe astfel de "retele neuronale" umane in companii. Marea greseala dupa mine este sa crezi ca acei manageri sunt mai mult decat simple retele neuronale. Greseala ar fi sa lasi un neuron singur sa decida daca treci sau nu strada. Greseala ar fi sa crezi ca un astfel de neuron poate sa faureasca ceva el singur, fara bratele care stiu cum se face de fapt acel ceva. Greseala este de multe ori sa crezi ca succesul i se datoreaza.