Stanford vs. România


Stanford vs. România
(despre învățământul românesc)

 Învățământul românesc produce oameni care au studiat în liceu integrale dar nu știu să facă defalcarea unui preț final în brut + TVA.


 Să comparăm de exemplu cum se predă informatica la un liceu din România versus un curs de inteligență artificială la Stanford University (o să vedeți că are sens comparația). Pe când la liceu eu am învățat algoritmi de căutare pe un graf G = (V, E), un curs de inteligență artificială de la Stanford University predă același algoritm pe un exemplu concret, mai exact pe ... harta României. Se exemplifică găsirea drumului cel mai scurt de la Arad la București, precum se vede aici. Este un curs introductiv, dar totuși, nu li s-a părut prea înjositor să folosească un suport intuitiv pentru prezentarea algoritmului.

 Cum o fi mai bine, ca în România sau ca la Stanford ? Păi să ne gândim ce se întâmplă când ai nevoie să aplici acele cunoștințe. Dacă ai învățat acei algoritmi pe exemple concrete, mintea asociază ușor problema cu metoda de rezolvare. Dacă ai învățat metoda doar aplicată pe un spațiu abstract atunci va fi o cale mult mai lungă a minții de la problemă la metoda de rezolvare. Apoi, metoda legată de lucruri concrete tinde să fie reamintită spontan mai des, deci va fi mai greu uitată.

 Nu spun că abstractizarea este rea, ea este necesară pentru a putea aplica aceeași metodă unor clase de probleme diferite. Doar abstractizarea prematură este rădăcina tuturor relelor ;)

 Aceasta este o continuare/detaliere a postului anterior. Ideea este că în lipsa unui suport intuitiv rezultatele elevilor se polarizează puternic.  Foarte puțini reușesc singuri să creeze legătura între metoda abstractă și lumea reală. Marea majoritate vor ajunge să nu aplice la viața reală nici cele mai simple metode pe care se presupune că le-au învățat.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un mic share!