Despre umiditatea aerului


Despre umiditatea aerului

Pe scurt : umiditate mică în cameră poate provoca uscarea ochilor, a gâtului, senzația de rece în ciuda temperaturii suficiente din cameră. Umiditatea mare poate provoca probleme de respirație și probleme de adaptare la temperaturi mari. Umiditatea recomandată în cameră este de 30-60%, dar o umiditate confortabilă și mai propice sănătății se află între 40-60%.

Update: Iarna totuși este aproape imposibil să menții o umiditate mult peste 30%, apa suplimentară din aer tinde să condenseze pe orice suprafață rece, producând în plus și igrasie.

 Introducere

 De ceva timp experimentez cu aparate simple de măsurare a umidității aerului. Am cumpărat niște senzori de umiditate din aceia care se vând cu așa-numitele "stații meteorologice" pentru uz casnic. Poate nu sunt foarte exacte, dar mă bazez pe faptul că măcar sunt monotone (indică variația de umiditate).

 De câteva săptămâni am observat o scădere pronunțată a umidității aerului în cameră (22-30%). Este acea uscăciune pentru care se recomandă vase cu apă puse pe calorifer. Deși sunt 25 grade în cameră, câteodată simt că este răcoare. Soția simte că se trezește cu gâtul uscat.

 Chiar dacă aerisesc camera, umiditatea nu crește, rămâne sub 30%. Chiar vasul de apă agâțăt de calorifer nu pare să ajute foarte mult. Vara se întâmpla exact invers, din cauza respirației umiditatea din cameră urca peste 50% - 60%, iar aerisirea scade ușor umiditatea camerei.


 Ce este umiditatea (relativă)

  Umiditatea relativă este o măsură a saturației cu vapori de apă a aerului. Umiditatea 100% nu înseamnă o cameră inundată, ci corespunde procentului maxim posibil de vapori de apă în aer la acea temperatură/presiune. Orice vapor adăugat în plus va conduce (statistic) la condensarea unui alt vapor, care va trece în stare lichidă. 100% este umiditatea dintr-o saună sau dintr-o mașină iarna - în care surplusul de aburi expirați se condensează instantaneu pe geamuri.

 Cu cât umiditatea relativă este mai mică, cu atât tendința de evaporare a lichidelor este mai pronunțată. Cu cât umiditatea relativă este mai mare, cu atât crește tendința de condensare a vaporilor. S-a constatat că pentru corpul uman este importantă nu cantitatea de vapori din aer, ci această "umiditate relativă" care arată rata de evaporare al lichidelor de pe suprafața corpului. Alături de umiditate, evaporarea mai depinde de curenții de aer. Dacă este vânt, evaporarea este mai pronunțată la aceeași umiditate a aerului considerat static.

 Umiditatea mare poate produce persoanelor cu probleme acumularea de apă în plămâni. Umiditatea mică produce uscarea mucoaselor și a pielii, favorizează deshidratarea.

  Umiditatea afectează și capacitatea de răcire a organismului. La umiditate mare, transpirația se acumulează pe piele în loc să se evapore. Dacă apa nu se evaporă, pielea nu reușește să piardă suficientă căldură prin transpirație. Temperatura de 24 grade celsius la umiditate de 0% se simte precum 21 grade, iar la umiditate foarte mare (100%) se simte ca 27 grade celsius. Relația nu este liniară, există formule complicate.

Temperatura

 Observăm că umiditatea relativă depinde de temperatură. La o temperatură mică, vaporii de apă condensează la o cantitate mai mică de apă în aer (mașina iarna). La temperaturi înalte, o mult mai mare cantitate de apă poate fi prezentă în aer fără să condenseze (sauna). Atunci când mașina se încălzește, vaporii expirați de oamenii din mașină nu mai condensează pe geamuri.

 Crescând temperatura într-o cameră, păstrând același număr de vapori de apă, umiditatea relativă scade.  Temperatură mai mare înseamnă că apa tinde mai mult spre starea gazoasă, astfel că ochii, gâtul se usucă. O temperatură mai mică înseamnă că apa are o tendință mai mare să rămână lichidă, astfel că ochii/gâtul se usucă mai puțin.

 Mnemonică : geamurile mașinii se umezesc când este frig.

Presiunea

  Există și un factor de presiune care este mai puțin observabil în viața de zi cu zi. Teoretic apa la peste 100 grade celsius se transformă în vapori. Pentru a putea țina apa lichidă la peste 100 grade celsius, se folosește "oala sub presiune". Carnea mai tare (precum vita) are nevoie de temperaturi peste 100 grade pentru a dizolva fibra. Dacă am deschide oala sub presiune când "fierbe", toată apa s-ar evapora instantaneu sub forma unei explozii de vapori fierbinți. Există și o glumă că pe vârful multelui Everest unde presiunea este mică iar apa fierbe la 69 grade poți bea ceai "clocotit".

  Dacă presiunea mare ține apa sub formă lichidă, presiunea mică produce evaporarea. Relația pare să fie mai complicată însă în meteorologie, diferența de presiune determină mișcarea maselor de aer, iar acumularea de vapori (creșterea umidității) duce la precipitații. Umiditatea din aer are însă valențe pedictive, o umiditate în creștere poate prevesti precipitații.

  Variația umidității iarna

 O regulă simplă (dar aproximativă) este că într-o cameră închisă, în care cantitatea de vapori rămâne constantă, o creștere de 10 grade celsius înjumătățește umiditatea relativă, iar o scădere cu 10 grade celsius dublează umiditatea (nu peste 100% bineînțeles). Iarna la -5 grade celsius tendința apei spre evaporare este foarte mică, deci umiditatea este mică.

  Să facem un experiment mental : dacă toamna era umiditate 50% la 20 grade, la 10 grade umiditatea crește până spre 100% și vaporii din aer încep să condenseze. Când temperaturile ajung negative, aerul este foarte sărăcit în vapori de apă. Dacă aerul de afară a pierdut 50% din vapori, aerul ajuns în cameră și încălzit la temperatura intițială de 20 grade va avea umiditatea aproximativ la jumătate (25%). Astfel se explică de ce iarna umiditatea din cameră este foarte mică, nu are legătură cu folosirea caloriferului în sine. Numerele sunt orientative, apar tot felul de factori adiționali : umiditate mai mică înseamnă evaporare mai rapidă a lichidelor din cameră, deci creșterea umidității.
 
  Reducerea temperaturii poate ajuta dar nu este neapărat o soluție la problema umidității. Dacă în cameră sunt 24 grade cu 22% umiditate, în cămară sunt 16 grade și doar 3 procente mai mult (25% umiditate). Soluția este generarea de vapori mai mulți de apă în cameră.

Concluzie :  merită să vă gâdiți la nivelul umidității din cameră.  În ziua de astăzi aparatele de măsurat umiditatea (hidrometrele) sunt relativ ieftine, dar se pot trage niște concluzii chiar urmărind efectele. Atenție, umiditatea prea mare poate genera și igrasie, deși factorul cel mai important este temperatura mică a peretelui, care face ca în apropierea peretelui neizolat/neîncălzit umiditatea relativă să crească la 100% și să producă condens.

P.S Articole și mai interesante scrise de mine în engleză:




"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului