Filosofia lui Mihvoi

 Trăim într-o lume care ne consumă atenția ca un vampir. Dacă pleci mereu după noua notificare de pe mobil, nu mai reușești să duci lucruri la bun sfârșit. Câteva lucruri care par să ajute: - Rămâi concentrat pe scopul cu care ai deschis mobilul. E neașteptat de greu, însă dacă reușești să nu deschizi notificarea și să mergi direct unde doreai, simți că ai din nou control pe viața ta.  Altfel te pierzi în diverse notificări și rămâi cu senzația continuă că ești în urmă. Uneori nu mai ajungi să faci ce îți propuseseși - ceea ce creează și mai mari frustrări și scade stima de sine. - Scoate notificările sonore sau cu vibrații. Excepție ceva foarte urgent și rar. - Ideal oprește notificările vizuale la grupurile la care nu se discută lucruri urgente. Dacă e important, va ajunge la tine pe alt canal. - Pune grupurile neurgente WhatsApp in Archive sau Locked pentru a evita să le verifici prea des. Din păcate uneori tot intru prea des să văd "ce a mai apărut"... - Luptă cu FOMO ( F...

Poate cea mai toxică metodă de educație pe care am văzut-o la părinții bine intenționați este grija anxioasă.  Este vorba de transmiterea unei griji care teoretic are în spate dragoste într-un mod coercitiv, de multe ori pe un ton de ceartă. De exemplu părintele ceartă copilul că nu își face ordine în cameră, pentru a-l învăța ceva ce teoretic îi face bine copilului. Se amestecă astfel într-un mod nesănătos transmiterea unei griji pozitive cu o atitudine care transmite copilului mai degrabă respingere și lipsă de iubire. În față unei astfel de agresiuni, chiar verbale, copilul poate ori să se adapteze într-un mod care îi va aduce mari probleme la maturitate, sau să se revolte. Niciuna din urmări nu este ceea ce și-ar dori un părinte iubitor. Psihologia ne învață că feedback-ul negativ este eficient pentru situații în care vrem să învățăm pe cineva să nu facă un lucru. Pentru a învăța pe cineva să facă ceva, trebuie să asocieze acea acțiune cu un rezultat plăcut. Poate fi eficient ...

Învățăm cele mai multe lucruri din spusele altora. Părinții ne învață, profesorii ne învață. Învățăm lucruri noi din cărți și filme. Nu puteam experimenta direct cea mai mare parte din lucrurile pe care considerăm că "le știm". Pe lângă puterea enormă pe care învățarea de la ceilalți ne-o oferă, apare și un risc. Prea multă experiența mediată poate filtra anumite experiențe până la pragul la care oferă o imagine distorsionată asupra lumii. Mai ales cărțile și filmele sunt foarte departe de a prezenta... reprezentativ realitatea. Dacă luăm de bune probabilitățile cu care lucrurile se întâmplă în filme... atunci ne vom crea așteptări foarte nerealiste de la realitate. Iar așteptări nerealiste duc la decizii suboptimale pentru propria viață.

Este un sport național să ne lamentăm că noi românii nu suntem corecți precum germanii. Să trecem de data aceasta peste faptul că aceeași corectitudine germană a permis și încolonarea a milioane de oameni pentru a oprima și a ucide alte milioane de oameni "pentru ca au executat corect ordinele".  Aș vorbi azi doar despre latura mai mondenă a corectitudinii, aceea care nu duce la cine știe ce orori. Este adevărat că pentru ca oamenii dintr-o țară să se poată organiza și a produce bunăstare generală, trebuie să existe un minim de încredere în corectitudinea partenerilor.  Dar ce înseamnă mai exact o împărțire corectă a profitului rezultat între doi sau mai mulți oameni?

Orchestra tace nemișcată. Instrumentele își trag răsuflarea în poala soliștilor. Chiar și dirijorul a încremenit privind-o pe tânăra delicată cu vioara. Începe pasajul solo al concertului. Dirijorul nu are ce să facă acum. La repetiții probabil i-a dat diverse indicații, dar acum nu mai poate face nimic. Interpreta este pe cont propriu: ea decide tempo-ul, ea decide șerpuirea frazei muzicale, ea adaugă tremurul notelor lirice. Orice indicație doar ar deranja acum. Doar urechea artistei mai poate corecta, în milisecunde, locul în care degetul apasă coarda. Dacă durează prea mult, chiar și urechea neantrenată poate sesiza disonanța. Cei din orchestră interpretează după partitură, deși cunosc anumite pasaje pe dinafară. Chiar și dirijorul are partitura sa pe care și-a făcut anumite însemnări personale. Un solist de excepție însă nu poate cânta după partitură. Partitura este doar o mică parte din interpretare, la fel cum textul unei piese de teatru nu poate descrie decât o infimă parte...

Prezint mai jos câteva idei care mi-au plăcut din cartea "Gândirea rapidă, gândirea lentă" de Daniel Kahneman. Este o carte despre "bias-uri" (înclinații) cognitive, exemple unde gândirea umană se îndepărtează de ceea ce am numi gândire rațională. Câteva "bias-uri" care par general umane: * Omul percepe de două ori mai puternic pierderea față de câștig. Dacă pierzi 100$ și apoi câștigi 150$ te simți mai rău decât la început. Trebuie să câștigi 200$ pentru a compensa psihic o pierdere de 100$. De exemplu, dacă o firmă vrea să vândă mai scump în magazin (având costuri mai mari), va fi avantajată dacă spune că face o reducere (câștig) la vânzarea "online".

Se spune că bancurile cu Ceaușescu erau create chiar de fosta securitate, pentru a avea oamenii o supapă a supărării, ca să nu răbufnească altfel. Nu știu dacă este așa, însă umorul este, într-adevăr, o sabie cu cel puțin două tăișuri. Umorul poate să te ajute să îți fie frică mai puțin de ceva copleșitor, însă în același timp diminuează importanța și periculozitatea faptelor la care se referă. Nimeni nu explică copilului pericolul mașinilor râzând, ar fi total inutil, nu? La fel și lucrurile grave, și care nu sunt chiar copleșitoare, merită tratate cu cea mai mare seriozitate, umorul doar diluând importanța problemei.

  Chiar crezi că cineva votează un anumit partid cu gândul că îi va fi mai rău decât cu celălalt? Și dacă într-adevăr celălalt partid ar face mai multă "dreptate", dar alegătorului i-ar fi un pic mai rău, crezi că își va schimba votul pentru partidul "mai drept"? Dacă PSD fură, ce procent din votanții PSD crezi că beneficiază efectiv de acele furturi? Crezi că omul chiar e impresionat de o găleată cu ceva ulei și făină? Nu acesta este motivul votului pentru PSD, ci lipsa aparentă de alternative mai bune.

Să spunem că vrei să duci doi câini în coteț. Cum e mai ușor să o faci: îi mâni ca pe oi din 3 direcții, sau le fluturi o bucată de carne ca să vină după tine? Stimulii negativi sunt eficienți pentru a face pe cineva să nu facă ceva. Câinele poate învăța că dacă roade pantofii ia bătaie și poate ajunge să se abțină de la asta. Pentru a învăța un câine să facă trucuri însă (de exemplu să stea în două labe), e nevoie și de puțină... mâncare.

Din nou, de pe vechea mea pagină personală, câteva reflecții personale despre inteligență, în grafia originală (fără diacritice). Redactat pe 2004-01-25: " Inteligenta: Inteligența se poate defini ca și masură a capacității de procesare a informatiei (stimulilor), a unei ființe vii, în raport cu adaptarea. De obicei inteligenta se defineste in raport cu acele patternuri de procesare a informatiei care sunt susceptibile sa poate contribui decisiv la adaptarea unei specii in mediul in care traieste.   Aceasta abordare rezolva mai multe probleme in definirea inteligentei:

Povestea cineva de curând despre filmul " Scafandrul și fluturele " și mi-am amintit de cea mai ciudată chestie pe care am scris-o vreodată (înainte să văd filmul). Ca și în film, este tot despre problematica "prizonier în propriul trup", însă dusă și mai la extrem. Ca și în celelalte schițe , titlul funcționează ca o cheie de decriptare. Am adăugat apoi și finalul când am văzut că nu este de ajuns.

 Fericirea este determinată de emoții pozitive relativ la prezent, viitor și trecut (în această ordine) . Fericirea este senzația că lucrurile sunt așa cum trebuie, viitorul este luminos (sau măcar nu comportă riscuri majore) și există o oarecare mândrie față de realizările trecute. Ideea asta am găsit-o într-un articol al unui tip care a făcut mate/info și... un episod psihotic :( Cel mai bine dau link la referința lui: http://en.wikipedia.org/wiki/Positive_psychology#General_findings_by_topic Acum voi face o încercare de explicație, nu neapărat foarte originală, pentru faptul că oamenii simpli trăiesc de multe ori mai fericiți decât cei care au bunăstare materială mai mare.

 Tu ce bucurii ți-ai putea cumpăra cu bani?  Să spunem că ai avea disponibili acei bani. Să luam un interval rezonabil, între 1 RON și 5000 RON. Dacă ai avea acei bani, disponibili, ce mici bucurii ai putea să-ți faci? Nu vorbesc despre fericire aici, ci doar de ceva de care să te bucuri cu adevărat, măcar 10 minute.  Ți se pare o întrebare grea sau ușoară?

Ponta și partea întunecată a forței  Victor Ponta, zis și micul " Che Guevara ", sau " Titulescu " pentru liberali, era un politician din generația tânără, ceva mai cultivat și mai cumpătat decât colegii lui din PSD. Admiram la el că pe la talkshow-uri nu se repezea să arunce cu aprecieri pe care nu putea să le probeze, probabil și datorită formației juridice. Umbla vorba că aduce în PSD și o privire mai doctrinară, bazată pe ideologia de stânga.  Ca și în celebra serie Star Wars, el apare ca fiind cel care ar putea să echilibreze balanța forței și să reformeze PSD până la a deveni frecventabil. Reușește chiar o alianța cu tradiționalul adversar ideologic (PNL), totul cu scopul declarat de a aduce în sfârșit pacea în Imperiul Galactic Dâmbovițean.  Între timp, în lupta lui de a deveni un adevărat Jedi PSD, micu Jedi își bagă o mână pe unde nu trebuie, câștigă niște comisioane consistente de la consultanță juridică. Deși câștigă, își pierde mâna, care este ...

Iar nu am luat bătaie...   Tramvaiul 32, ca de obicei. Mă sui la capăt (Unirii) și reușesc să prind un loc, cu gândul să mai citesc ceva știri pe mobil. Pe locul din spatele meu prinde loc o fețită de vreo 8 ani. Sora/prietena ei, de vârstă apropiată, ochise probabil locul meu. " Ghinion " zic în gând, am cedat deja dimineață locul unei femei însărcinate. " Ar putea să stea împreună pe un loc " propune mama lor, cum mă gândeam și eu. Fetița este însă foarte spontană și mă roagă să o las să stea, ca să vorbească cu cealaltă. Mă înduplec și o las. Mama îi spune să zică și " mulțumesc ". Spune cu veselie și mă bine-dispune puțin, zic și eu cald " cu plăcere! ".

Două reguli simple pentru a schimba lumea în bine  Recompensează pozitiv pe cei care fac ceea ce îți place   Recompensează negativ pe cei care fac ceea ce nu îți place  Recompensa pozitivă   In mod paradoxal, recompensa pozitivă ne iese mult mai greu decât cea negativă. De obicei luăm lucrurile pozitive care ni se întâmplă ca pe ceva normal, chiar și atunci când ar trebui să fim surprinși pozitiv.  Dacă un vânzător este mult mai amabil decât media, ni se pare că și-a făcut doar datoria. Dar putea să fie ca toți ceilalți, să îi pese mai puțin și să muncească mai puțin. Merită măcar un " mulțumesc " cu zâmbetul pe buze, nu ? Poate și o apreciere mai specifică " Mulțumesc, ați fost foarte amabil ! "  Recompensa pozitivă merită dată chiar și atunci când performanța este sub așteptări, dar mai bună decât media. Fiecare progres merită recompensat, măcar cu o laudă.  Pentru un copil mic va fi o performanță faptul că face câțiva pa...

Ipocrizia la români Atunci când majoritatea românilor vor ajunge să recunoască în ei ipocrizia, vor fi în stare să o recunoască și în politicieni și vor putea să aleaga pe cei mai puțin ipocriți. Ipocrizia la români ia diverse forme: - vrem ca alții să facă, dar nu ne implicăm - deplângem hoția dar nu luăm atitudine când o vedem - criticăm mizeria, dar nu avem grijă să nu aruncăm gunoi pe jos - deplângem starea politicienilor dar nu facem un minim efort să ne informăm asupra lor înainte de vot etc... Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

  Ca proaspăt tătic, realizez pentru prima dată complet cât de complexă este creșterea unui copil. Interacțiunea este atât de strânsă încât este foarte improbabil să nu lase urme adânci în personalitatea viitorului adult.    Bineînțeles, bagajul genetic își spune și el cuvântul. Un câine nu devine om oricât de bine ar fi educat. Cea mai docilă pisică este mai greu de dresat decât un câine încăpățânat. Anumite aspecte ale personalității probabil sunt și înnăscute, precum nivelul de docilitate versus agresivitate. Educația poate face însă diferența între agresivitatea gratuită a bătăușului de stradă și agresivitatea sportivului care joacă totuși după reguli.   Educația nu poate să nu lase urme. Un copil crescut de lupi în primii ani are șanse infime să devină academician. De multe ori chiar ne mirăm că, în ciuda tuturor greșelilor părinților, copiii reușesc să devină oameni respectabili. Poate ajută și genetica, dar nu merită să riști.  Cea mai deranjantă ...

Te simţi mai bine sau eşti mai bine ?   Există două abordări pentru viaţă. Ele nu se exclud neapărat una pe alta, şi în acelaşi timp abordarea optimă pentru fiecare este oarecum opusă celeilalte.  1. Să te simţi bine (subiectiv) Importantă devine senzaţia subiectivă despre situaţia în care eşti Până la un punct corelează cu faptul de a fi într-o situaţie obiectiv bună. Se poate obţine însă o creştere a stării de bine doar ignorând motivele de îngrijorare, atâta timp cât nu te afectează direct foarte tare (încă) Creşterea stării subiective de bine poate avea efect pozitiv asupra stării obiective de bine atunci când combate descurajarea maladivă şi frica iraţională. Poate asigura motivarea pentru a face investiţii spre a obţine o situaţie obiectivă mai bună Pot exista şi efecte negative, asumarea unor riscuri mult prea mari :   "deşi sunt bolnav grav cu inima, mă simt foarte bine şi pot face efort extenuant în căldură  " Tehnica struţului ( "decât să-mi ...