Nașterea la Maternitatea Ilfov


Nașterea la maternitatea Ilfov

 
Am fost plăcut impresionat de experiența cu maternitatea de la "Spitalul clinic judetean ILFOV" din București (fost Titan) și îmi face plăcere să-i recomand. Impresiile sunt atât personale, cât mai ales din punctul de vedere al soției, care a fost ceva mai direct implicată ;)


  Oamenii

  M-a impresionat în primul rând felul în care s-a comportat personalul medical, într-un mod calm, prietenos, cald, uman. Majoritatea păreau că își iubesc meseria și o fac cu plăcere, în ciuda salariilor mici. Nu am simțit acea presiune pe care o simți uneori că serviciul medical este condiționat de "o mică atenție". O bunică povestea că la altă maternitate personajul medical spunea direct cât trebuie "cotizat" pentru fiecare operație.

  Mi-a plăcut și transparența, am fost invitat să asist când a fost spălat, vaccinat și înfășat bebelușul. Mi s-au explicat procedurile, am putut să pun întrebări despre operațiuni fără ca personalul medical să reacționeze cu "știm noi mai bine de ce".

  Competența personalului este greu de evaluat de către un nespecialist ca mine, dar cred că oamenii care sunt transparenți au și încredere în competența lor. Pot de asemenea să observ că totul a decurs bine și asta este cel mai important.


 Spitalul

 Spitalul arată îngrijit, dar nu extraordinar. Seamănă cu o casă de oameni nu foarte înstăriți, dar gospodari. Este curat, dotat corespunzător dar fără a etala părți prea luxoase. Resursele par a fi folosite pragmatic, există o combinație de mobilier vechi și nou. Rezerva în care am stat avea însă baie, frigider, aer condiționat, termopan, plasă de țânțari. Sala de travaliu era izolată de celelalte, evitându-se acea contagiune între mame.

  Parcarea era cu barieră și bon, un pic cam scumpă mi s-a părut, sper că banii se duc la spital. Am încercat să aflu dacă chiar ajung la spital dar tantiile de la ieșire au devenit defensive așa că am renunțat.


Valorile

  Este puțin probabil ca la un spital să se adune doar oameni amabili. În fapt, amabilitatea personalului din spital variază de la om la om, dar este în general peste medie. Singura explicație este că organizația și-a asumat activ aceste valori, rezultând un efect de sinergie. Nu am săpat în direcția asta, dar parcă miros că acolo a avut loc o re-creare a organizației în jurul unui grup inimos care a promovat aceste valori. Poate a ajutat și faptul că angajații fac gărzi și la privat, dar asta explică doar de unde au învățat metoda, nu și motivația de a o aplica.


  Banii

  Când am ajuns acolo se discuta cu înfrigurare că "au intrat banii pe card", deși banii nu sunt mulți. Am întrebat-o pe asistenta care are grijă de salonul de nou născuți și mi-a spus că ia vreo 900RON, ceea ce mi se pare infim pentru nivelul de responsabilitate și muncă. Tot ea mi-a spus că "meseria asta, îți place sau n-o faci". Eu dacă greșesc o linie de cod când programez, se descoperă la testare și se repară. La spital, orice greșeală poate avea consecințe ireparabile.

  Având norocul să am un serviciu bine plătit, am avut și opțiunea de a alege nașterea la privat. Până la urmă am ales să mergem la stat, unde lucra d-na doctor ginecolog care a urmărit evoluția sarcinii. Am auzit și că dacă apar complicații la privat te trimit oricum la stat, așa că am preferat să fim direct acolo. S-a dovedit o alegere inspirată, în sensul că am descoperit că se poate naște civilizat și la stat.

  Singurul cost care mi s-a pretins au fost 100RON pe noapte pentru rezerva de o persoană (erau și mai ieftine, la 2 sau mai multe locuri în cameră). Le-am dat eu la majoritatea cu care am interacționat cât am considerat că valorează pentru mine serviciul respectiv, după ce l-am primit. Mulți m-au refuzat, și nu a fost acel refuz de complezență. Am insistat argumentând că este modul meu de a completa salariul de la stat care este mult prea mic pentru importanța muncii depuse. Câteodată chiar m-am luptat să-i fac să primească banii, o doamnă m-a avertizat că este "categoria grea" dar am amenințat-o și eu că știu Aikido :)


 Pe cât posibil separat de bani, i-am și felicitat pentru mediul civilizat pe care l-au creat. Banii hrănesc stomacul, nu și sufletul.


Încheiere

 A trecut mai bine de o săptămână de când am avut această experiență. M-am surprins atunci dorindu-mi să scriu cât mai repede despre asta, înainte ca visul frumos să se destrame. Din fericire nu s-a întâmplat nimic care să umbrească experiența.

 Acum privind ușor mai detașat pot afirma că ceea ce s-a întâmplat a fost acel ceva pe care am dori să-l numim normalitate, dar pe care din păcate îl găsim prea rar. Atâta normalitate, în România, "la stat", m-a lăsat pur și simplu impresionat. Faptul că întâlnim atât de rar această normalitate are totuși și un mic beneficiu : oamenii minunați care se dedică cu sufletul meseriei lor nu trec neobservați.

 Ca de obicei, acestea sunt impresiile mele personale, care nu sunt influențate de vreun folos material pe care l-aș avea din scrierea acestor rânduri.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :