Țigara aruncată pe jos

Țigara aruncată pe jos

  Astăzi am un nou episod din războiul contra nesimțirii. S-a lăsat doar cu duel verbal, dar a fost aproape și de unul fizic.

  Teatrul de luptă : stația de autobuz de la Aviatorilor. Un tânăr (trecut de adolescență), privire inteligentă, smatphone enabled, aruncă țigara pe jos.

  Îi atrag atenția cu degetul (vorbea la mobil). Își dă seama despre ce e vorba și îmi aruncă o privire disprețuitoare. Îi spun "e frumos să aruncați țigara pe jos ?"

   Aici fac o paranteză. Nu sunt foarte uimit de gest, din păcate este foarte întâlnit. Nu pot însă să nu rămân uimit de lipsa oricărui pic de jenă de pe fața lui. Asta mi se pare mult mai îngrijorător decât gestul în sine, arată o pervertire adâncă a bunului simț din societatea românească.

  Mi-a spus ceva de genul "ce te privește pe tine ?" și a continuat convorbirea. Asta chiar m-a iritat, i-am spus cât de calm am putut "vă rog să luați țigara de pe jos". M-a privit din nou cu dispreț și s-a întors la convorbire.

 Am luat țigara de pe jos și am aruncat-o spre buzunarul lui care era ușor crăpat. Mă feresc să ating direct persoane, este mult prea agresiv și poate avea și implicații legale, gen : "- Medicul legist zice că are gâtul rupt. - L-ai atins ? - Păi ... da... - Vinovat !".

  A devenit vizibil enervat (nici eu nu speram să-l fac să se relaxeze). Am mai încercat o dată aruncatul la țintă, spunându-i să-și ia țigara de pe jos, s-a repezit demonstrativ spre mine spunând "nu mă atingi tu pe mine, poate vrei să iei și bătaie !". Mă felicit că nu l-am atins, el fiind ușor descumpănit când realizează că replica care i-a ieșit din gură este nepotrivită. I-am strigat și "Nesimțitule !". Un om mai în vârstă a spus și el mai cu jumătate de gură că am dreptate, că nu trebuie să arunce țigara pe jos.

 Am mai aruncat o dată țigara spre el și ne-am despărțit fără violență fizică, venea mașina fiecăruia. Cred că scoteam minim o remiză, eram amândoi categoria pană, dar eu am crescut în Ferentari și am cochetat și un pic cu Aikido ;)

  Sper totuși ca de acum înainte să aibă o strângere de inimă de fiecare dată când se gândește să arunce țigara pe jos. Chiar dacă va mai face asta, nu o va mai considera ca ceva normal, cuvenit.


  Cea mai bună abordare ?

     Mă mai cert cu oamenii care fumează pe holurile de la metrou, când am energia și când chiar mă deranjează fumul. Exista legea 349/2002 care spune "Art. 3. - (1) Se interzice fumatul în spaţiile publice închise". Sunt incluse "autogari, gari si aeroporturi" și sunt exceptate spații special amenajate în baruri, etc.


   M-am gândit dacă abordările critice/agresive sunt cele mai productive. Am citit undeva însă că stimulii pozitivi sunt cei mai potriviți pentru a stimula pe cineva să facă ceva, iar stimulii negativi pentru a interzice un comportament. Poate totuși stimulii negativi sunt cei mai potriviți în astfel de situații.


 Alte metode ?

  Un coleg german (fumător) îmi spunea că amenzi usturătoare (eventual plus obligația de a participa la curățenia orașului o zi) s-au dovedit foarte eficiente în alte țări. Poate asta ar limita aruncatul țigărilor, dar oare ar redeștepta și bunul simț ? Mai mult decâț curățenie în oraș eu mi-aș dori mai degrabă ca oamenii să fie mai atenți cu cei din jur, să nu aleagă varianta cea mai simplă atunci când asta i-ar prejudicia pe alții. Iar când totuși o fac, să simtă o oarecare rușine, să-și promită ca nu mai fac data viitoare.

 Cineva recomanda un pistol cu apă contra celor care te afumă în locuri în care este interzis fumatul. Asta are și valențe simbolice "yin-yang" : apa bate focul :) Necesită o logistică destul de complexă din păcate. Mi-a reușit pe scara de la bloc, o rudă a unui vecin a continuat să fumeze în scara blocului meu după repetate avertismente. M-am dus până în apartament, am luat un pahar cu apă, m-am dus lângă el și l-am aruncat spre mâna cu țigara (depărtată de corp). Am reușit să sting țigara fără să îl ating și fară să îl ud în rest. Nu cred că a fost atât de surprins în viața lui...


 Mă gândeam și la un spray urât mirositor, apropos de o reclamă genială unde se folosea "biogaz natural". Mi-aș dori totuși să meargă cu vorba bună ...


  Încheiere

  Nu sunt un puritan, am prieteni fumători și câteodată aleg să suport fumul lor pentru privilegiul conversației. Spre deosebire însă de locurile publice, este alegerea mea. Nu pot însă să renunț să merg cu metroul pentru că cineva nu poate aștepta încă 30 secunde până afară ca să își aprindă țigara.

 Îi compătimesc pe fumători pentru răul pe care și-l fac asupra sănătății. Deși n-am fumat nicodată sunt convins și că este foarte greu să te lași de fumat (nu imposibil, cunosc câteva cazuri de success).

 Aștept doar puțină bună cuviință, respectarea legilor în spațiul public și micul efort de a nu arunca țigara pe jos.


Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului