Adun aici câteva idei despre fotografie, adunate din diverse surse și reformulate, fără a fi expert.
Un singur subiect
Ca în orice comunicare, o fotografie este bine să vorbească despre un singur lucru. Ar trebui să poți să spui instantaneu, în 2-3 cuvinte, despre ce este vorba într-o fotografie, gen "copil zâmbind" sau "apus de soare". Orice este în plus și nu servește ideii transmise merită eliminat. "Less is more".
De obicei este mai ușor să iei un cadru mai larg și să decupezi ulterior, însă este greu de scăpat de paraziți care intră în dreptunghiul care încadrează subiectul - gen un cazan de gunoi lângă subiect sau cineva care face ceva irelevant prin spate.
E mai puțin interesantă o fotografie despre "femeie râzând și cățel bând apă". Excepția apare dacă poți găsi o legătură interesantă între subiecte, poate un contrast interesant: "floare imaculată lângă grămada de gunoi".
În același timp, toate imaginile simple s-au banalizat, e interesant să găsești o combinație inedită. Fotografiei de mai sus i-aș spune "Snorkeling la apus". Este realizată cu telefonul, nu are efecte de focus, doar un contrast interesant de lumină care face ca zona neagră să iasă în evidență.
La minim, fotografia artistică ar trebui să genereze o senzație interesantă ochiului, poate chiar să inspire un sentiment. Ideal este ca fotografia să spună o poveste, să invite la imaginație.
Subiectul are dreptul la cât mai mult din cadru
Un alt principiu este că subiectul principal din fotografie merită să ia cât mai mult din cadru. În special la portret, fața trebuie să ia foarte mult din cadru. Am observat azi și în videoclipuri că deseori se taie partea de sus a capului pentru a oferi feței o expunere mai largă. E totuși nenatural să nu lași vizibilă măcar linia părului. Bărbia de obicei vrei mai des să fie vizibilă complet.
Subiectul nu trebuie să fie întotdeauna în centru, poate fi plasat la 1/3 de la margine. E util însă să existe ceva plasat în restul de 2/3 care să dea echilibru pozei și totuși să nu capteze prea mult atenția. Din rațiuni de respectarea imaginii personale, mă abțin aici să public vreun portret.
Adâncime
Fotografia pierde în general senzația de adâncime pe care o formează vederea umană prin doi ochi. Se poate adăuga senzația de adâncime prinzând în spatele subiectului și uneori chiar în fața lui obiecte mai puțin focalizate (vezi diafragma deschisă - F mic).
Dacă vă uitați cu atenție, cam toate filmele care se respectă au multe cadre în care subiectul este focalizat iar fundalul devine ușor neclar. Aceasta atrage atenția spre subiectul focalizat. De asemenea, dă o senzație de adâncime care lipsește în general la imaginea 2D
Tot senzație de adâncime se realizează și prinzând în cadru ceva mai aproape decât subiectul, care va fi și mai defocalizat decât ceva la aceeași distanță în spatele subiectului. Trebuie avut atenție ca obiectul defocalizat să pară natural și să nu atragă el atenția.
În fotografia de mai sus, imaginea iese din focus și la distanță și la apropiere. Undeva există un plan în care clapele sunt bine focalizate. Poate nu este o compoziție deosebită, însă impresia de adâncime este pregnantă zic eu.
* * *
P.S. Pentru orice fotografie reușită există alte mii care nu merită o ramă. Perseverați și veți obține și fotografii interesante, uneori chiar din pur noroc.
Read also: my secular philosophy